Poezie
Autoportret inconfundabil de Marți
2 min lectură·
Mediu
cinicul n-a scuipat marți
Marțea este cea mai nepotrivită zi pentru autoportretre
Marțea nu vine primăvara niciodată
nu este devreme iar mai târziu nu se face
toate cuvintele sunt duse ca toate păsările migratoare
cu gâturile răsucite spre toate dezorientările Rozei Vânturilor
Marțea curcile sunt preocupate de teoria numerelor
florăresele modifică prețurile modelelor de pe fuste
taximetrele devin navete Columbia
primești din trei în trei trei ore aceeași decizie de trimitere în șomaj
creioanele sunt boante iar markerele sunt uscate
sticlele nu mai au dopuri iar dulapul de haine îți refuză destinul
iubirea vieții tale se uită cu lungimea maxim-posibilă a privirii la tine
cuprinsă de vocație actoricească
recită din cartea tehnică a mașinii de săpălat rufe (marca Brown):
“evitați conectarea la viața sexuală, spălați rufele murdare în familie”
după care îți aruncă în brațe ultimul roman al Sandrei
știind prea bine că nu citești la closet decât programul tv.
când circumstanțele sunt favorabile iar literele nu au purici
afară s-a eternizat circul național
șapte sau opt sau nouă perechi de vârsta morții se plimbă prin parc
se simt bine pentru că unul singur inoportunează împingând căruciorul
copilul de țâță se gândește la nimic!
gardianul public te vede întins pe jos nu te bate pe umăr
sugerază să încerci azi-Marți la: 911, serviciul nou introdus
faci fețe-fețe într-un somn sceptic din care te trezești
ridicat de guler de un fel de zeiță
nu contezi mai mult decât o insectă dând voioasă din picioare
manifestându-te fericită că te-a remarcat
îți dă drumul vorbind singură despre Cip&Dale
despre faptul că sunt cu adevărat fericiți în box office-ul afacerilor
- alune castane dulci migdale amare & Co.
rămas întins pe burtă pipăi dalele
epidermic e MARTI precum cifrele latine
ajunse la marginile dispărute ale zilelor
autoportretul e făcut din excrementele muștelor
singurele capabile să decodifice să cerceteze sau să bâzâie
sinapsele altor posibile zile.
30 aprilie, 2003
0114.455
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Firica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 314
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Firica. “Autoportret inconfundabil de Marți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-firica/poezie/42552/autoportret-inconfundabil-de-martiComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SEca si cum tata viata ne-ar fi un marti
0
SEtoata, ziceam
0
AFAndrei,
nu stă bine poemului tău aici.
Trece-l degrabă unde trebuie.
Să treci cu Ama pe la mine. Plant-ăm Page-ni: să moară \"mamelor\" din Lumea-ntreagă.
mae,
Mulțumesc, M-ai Moșit \"M\", Mai MorMăiM.
nu stă bine poemului tău aici.
Trece-l degrabă unde trebuie.
Să treci cu Ama pe la mine. Plant-ăm Page-ni: să moară \"mamelor\" din Lumea-ntreagă.
mae,
Mulțumesc, M-ai Moșit \"M\", Mai MorMăiM.
0
SEeu ma prind greu, asta e.
scuze
scuze
0
ML
Adrian, ma gandeam ca o sa treci la portrete. Ce ai zice de un portret de duminica? Cu acele randuri desirate( deh, ne-am obinsuit cu ele unii dintre noi), sau din lemn de brad) caie, palmiere, uite si \"un fel de zeita aparand\", da-mi ceva timp sa ma obisnuiesc si sa rumeg.Revin.
0
AFMotzoaco,
m-am uitat îndelung pe pereți. N-am văzut calendare de nici-un fel. M-am uitat afară, pe geam. Era cum desenasem. M-am uitat într-o oglindă, care mi-a făcut cum s-a priceput ea un portret. Era un calendar cu foi detașabile, pe fiecare filă scria Marți. Am desprins cu febrilitate multe, multe înscrisuri din astea. Rămân însă egale cu ele și cele nedesprinse, pentru că scrie invariabil: Marți.
m-am uitat îndelung pe pereți. N-am văzut calendare de nici-un fel. M-am uitat afară, pe geam. Era cum desenasem. M-am uitat într-o oglindă, care mi-a făcut cum s-a priceput ea un portret. Era un calendar cu foi detașabile, pe fiecare filă scria Marți. Am desprins cu febrilitate multe, multe înscrisuri din astea. Rămân însă egale cu ele și cele nedesprinse, pentru că scrie invariabil: Marți.
0
MP
Este mai mult sau mai putin sambata ( sau e Marti, din nou?). Oscilez intre a da calendarul jos de pe perete, ceasul de pe mana si alte naravuri. Marti nu este o zi propice picturilor rupestre cu ingeri rubensieni, bineinteles in lipsa de markere si de ingeri, care au de (pe)trecut cele trei ceasuri rele. Iubirea vietii vine si pleaca, unii spun cu trenul,ramane dara romanul Sandrei pe gresie, in baie, si vreo doua bigudiuri. Sau am devenit eu prea neo-ptimista sau e de vina scrierea dumneavoastra? Si dormiti multe somnuri sceptice?
0
AFDragă mihaiplesa,
după cum înțelg eu, am creat o poezie care te-a impresionat. Dacă ar fi după Platon, dat fiind că am “făcut” o astfel de iluzie, sunt numai bun de alungat din Cetate.
Dacă m-ar judeca însă Diogene, câinele meu drag, altfel ar sta lucrurile:
... invitat fiind, acesta din urmă, de un prieten din tinerețe ajuns om important și putred de bogat, cinicul este pus să se “minuneze” de superbul palat al acestuia și să se “exprime”; ei bine, cinicul nefiind de părerea lui Platon, nu a ezitat să scuipe mozaicul din palatul prietenului său, considerând că omul care a ajuns să fie subjugatul opulenței nu este demn de o “critică”, dar “creația” sa, da.
Ai zis: hâmmmm!? Dacă da, atunci ești, cu siguranță, discipolul amândurora.
Am dorit să fie poezia asta o “grotescă”, din “casa surdului”. O “grotescă” de Goya.
după cum înțelg eu, am creat o poezie care te-a impresionat. Dacă ar fi după Platon, dat fiind că am “făcut” o astfel de iluzie, sunt numai bun de alungat din Cetate.
Dacă m-ar judeca însă Diogene, câinele meu drag, altfel ar sta lucrurile:
... invitat fiind, acesta din urmă, de un prieten din tinerețe ajuns om important și putred de bogat, cinicul este pus să se “minuneze” de superbul palat al acestuia și să se “exprime”; ei bine, cinicul nefiind de părerea lui Platon, nu a ezitat să scuipe mozaicul din palatul prietenului său, considerând că omul care a ajuns să fie subjugatul opulenței nu este demn de o “critică”, dar “creația” sa, da.
Ai zis: hâmmmm!? Dacă da, atunci ești, cu siguranță, discipolul amândurora.
Am dorit să fie poezia asta o “grotescă”, din “casa surdului”. O “grotescă” de Goya.
0
MP
Draga domnule adrian_nairda,
Am inteles pana la urma ce si cum si pana unde. Si despre discipoli am inteles. Ati reusit sa ma intristati intr-o zi de luni.
Va astept la cotitura. Nu uitati sa purtati ceva verde.
Am inteles pana la urma ce si cum si pana unde. Si despre discipoli am inteles. Ati reusit sa ma intristati intr-o zi de luni.
Va astept la cotitura. Nu uitati sa purtati ceva verde.
0
AFvoi fi negreșit acolo
pe cărămizile sieneze
voi fi neîndoielnic
pe dinlăuntru îmbrăcat în verde
așa încât
privește atentă
un vierme de mătase
un mâncător de frunze
pe cărămizile sieneze
voi fi neîndoielnic
pe dinlăuntru îmbrăcat în verde
așa încât
privește atentă
un vierme de mătase
un mâncător de frunze
0
degeaba privesc ca mâța-n calendar
trei ceasuri la cifra 30 a lui prier
că tot rele se cheamă, se adună
toate relele din lume și bat din ce în ce mai tare
ceasul I
cel cu polonicul deschis deasupra unei guri de oală
noaptea trecută am avut premoniția unui bancher semnatar de hârtii colorate
avea o burtică rotundă precum o minge aproape găurită
dar neîncolțită, perechile se așează pe bănci, ca la școală
gonesc tinerele speranțe înfiripate în
ceasul al II-lea
care știa să se întoarcă singur (avea un mencanism complicat)
uneori nimerea de unde a plecat
dar numai noi știam asta și nu spuneam la nimeni, nici acum nu o facem
pentru că ei nu ar putea înțelege
de ce acum, în
al III-lea ceas
n-a mai rămas decât
urma unei limbi de pantof, de mult tocită la călcâi
poate că e mai bine așa
marți nu mi-a fost niciodată
și nici nu cred să-mi fie
pentru că nu este posibil
ca eu
să nu aud păsărelele decât
dimineața și joia.