Adrian Firica

Excelentă \"geo-metria\" asta. Parcă am citit \"Munci și zile\", Hesiod - dar cine mai ia în seamă!...

Stau și zic:
Doamne, cât de departe e
Sartre,
teoretician de Nimic.

... & sunt de A-\"cord\" cu Pan: are Nivel poemul, are nivel autorul; nu eu decid, doar vă sugerez!

sunt trei fire pe care nu ai apucat să le legi bine ... încă.

cele două strofe de la sfârșit ... splendide, dar dacă!?: \"Poezia, iasca ce-n cerul gurii prinde artificii\", etc.

În rest e cum ai spus tu : pe 5 au gust!

așa am să fac \"urâto\"! ... dar să nu mă pui să acopăr gura lumii cu pământ căci știi prea bine că este o zădărnicie ...

Am pariat demult pe calul ăsta. Între timp s-a desființat Casa de pariuri, dar nu mai are nici o importanță.
Nimic despre moarte!

ce mișto!

mi-a scăpat momentu\' \"T\".
trag la recuperări pozele
- toate, ceva de nu se poate sepia asta!

... ar fi ceva și cu bannerele,
dar nu știu ce-i în capul lor, din cauză că.

tramvaiele au iuțeală maximă când trec prin \"dreptul\" lor paralel.

\"T\"-am pupat, \"A\"l tău prieten necunoscut

băi,
sunteți nedrepți: Nexus nu are cum să aibe profil ... mișto. E mișto \"otova\", adică \"per ansmble\" - l-am văzut cu ochii mei, ce-i în mână nu-i minciună, iar după cum spune teoria sculpturilor, o sculptură trebuie să fie edificatoare de oriunde ai privi-o (uite exercițiu pentru cei care îl aveți pe Nexus sub ochi: Nexus privit din tălpi către creștet ... ei!, să îl puneți pe el să vă spună ce se vede, iar voi să spuneți cam care e gama coloristică a călcâielor sale, cam cum e o nară de Nexus în racourci și cât de fine sunt firicelele de păr din dos - e.t.c. adică: ete că cedez!)

V-a tras corentu\', stați la lumânare: supărată tare; da\' nu-i cazu\' să vă roadeți unghiile până la carne că nu dă bine la Tv. - strică imaginea, iar costurile pentru PUBLICITI, din păcate, rămân tot ca la început.
(numai eu știu câte cărți am citit la lumânare, nu m-am supărat, dar nici în lifturi nu mă urc de câțiva ani buni; chestia cu \"corentu\'\" e boală națională la noi, oriunde ne-am afla)

Of Motzoaco! Numai intermediat îți mai auz respirația caldă și zbânțuită. Auzi mă? Tu ce moșești acolo: față, sau golan; cap sau pajură?
Dacă ești cuminte îți dăm, aici, când vii, supă de ou, pentru tine și cine mai e cu/din tine.

Vreau o poză cu călcâiele lui Nexus, superb iluminate de lumânări și cu priză de sunet/voce: arș, arș, mai trageți încă o dată!

îmi duce aminte de o litanie a lui Fărămiță Lambru: \"... amaaarăăăă e dureeeereaaa/ și duuulce bucuriiiaaa/ ...\"

Sunt încă în repetiții ... de-aș mai duce-o pân\' la toamnă, leliță Ioană ... Nu de alta, dar am o voceeee: de vis!

Mulțumesc Andreea ... pentru atenție

D-l Blotă (Nicolae) face în Cotidinul din 21 iulie a.c o foarte bună și completă \"ortio\" pentru \"mecanismul\" virtual. Regret că nu a fost posibilă postrea articolului domniei sale. Asta m-a încrâncenat; nu vă voi lăsa fără astfel de pledoarie, ar fi păcat!

dragilor de: Florin, Diana, Andrei, Laurențiu, Anca, Bogdan și alți cititori

data viitoare vă \"bag\" lilieci mari, adică Bagdadmani. Mai vorbim, ne mai alăturăm ...

Motzoaco,
cum spui dumneata: și da și ba.
Mama m-a făcut așa \"dăștept\" și deștept pe deasupra, cam cât toate nopțile pe care le-am avut - că vorba aia, ce-am avut și ce-am pierdut!
Tot mama, mama mea natală, m-a făcut hipermetrop; care va să zică am vedere lungă - cam 1,5 pentru mersul și priveghiul stradal, cât să nu dau în gropi ( de ...!) și să văd ce poartă femeile ascuns pe dinlăuntru (ghicesc din prima aruncătură de privire sublentilară cam ce \"au scuns\") și alte dioptrii, cam 3 și ceva, pentru cititul de aproape, adică pentru lux și ... amănunte analitice, ca să mă exprim eufemistic.

Dacă nu ar fi nu s-ar povesti: dimineață, pe la patru, sau să fi fost tot noapte !?, se făcea că am văzut altă Motzoacă, dar mai mică, mică mică de tot care se dădea \"uța-uța\" pe un scânciob făcut dintr-un cordon ombilical.

Atunci am adormit brusc, strigând cu ultimile resurse de ... luciditate: băi ce Cordon Ombilical!

Îhâm,
câtă vreme ești \"povestită la perfectul compus\", mă abțin de la orice comentariu.
Se întrevede prin perdeaua poetică ...

Bogdane,
îmi ești așa de drag, încât nu mă pot abține să nu ți-o tai scurt: când m-ai văzut tu beat?
Acu\' că tot mă procustizai cu tine, ia de taie una din stele, că văd că dai duble și nu pot să cred că e din cauză că eu sunt treaz.
Nu mai vin cu partea a doua, nu vreau să te martirizez.

Dragă Mihaela,
Pe mine mă enervează cumplit că perfecțiunea e dedublată de unii și de alții. Păi dacă e perfectă e suficientă. De aia sunt eu \"anti\".
În altă ordine de idei, nimeni nu știe să pună întrebări mai bine decât tine. Asta îmi ușurează teribil mie viața și explicarea operei mele poetice.
În cazul poeziei de față am spus în prima strofă că mă mulțumesc să mă asemăn cu un băț, cu o trestie - la o adică fie și gânditoare - și că dacă se uită Perfectul la mine de sus vede cercuri în cercuri. Mie îmi este suficientă imaginea asta telescopică a mea, dar nu știu de ce Perfectul are nevoie de actul creației - \"fecerea\" îm termeni biblici - pentru a se susține pe el!?.
Tocmai de aceea eu nu sunt ca el. Nici în ruptul capului!
Dacă e vorba \"pe așa\", atunci nu accept nici pedepsele lui, nici izgonirea din Rai. Am eu Raiul meu, am eu schingiuirile mele, am eu Gărgărițele mele.
La mine nu este cuvântul înainte. Îmi rezerv dreptul să-l am.

Mulțumesc de întrebare; mulțumită de răspuns?

Silvia,
Am îndreptat ...
Dar: Gărgărița nu poate fi perechea Riței, într-un act al creației.
Asta o știu și ele și o știi și tu.

Chiar este un act complet de cunoaștere. Are toate \"cheile\" și poartă și pecetea unei confesiuni, a unei destăinuiri.
Te îndeamnă să meditezi. Să revii. Să te re-vezi.

Mulțumesc!

Auleu,
ce strâmtoare, ce spațiu neprielnic.
Ce greu e, elefant fiind, să te bage unii, cu de-a sila, în budoarul unui critic.
Cum să te mai miști firesc?

Toate bune Radule, până și intențiile mele de a-mi umple cu date personale profilul, numai că ... numai că \"sistemul\" nu mi le primește.
Fie:
210 74 71 e telefonul de acasă - dacă nu sunt eu, îți va spune o voce că acum nu pot să răspund, dar că poți să lași mesajul după semnal (presupun că nu te vei bloca!)
0722 687 809 e un mobil care primește apelurile binevoitoare, dar nu se poate răspunde cu aceeași monedă, pentru că nu am achitat nota de plată, încă, pentru consumațiile din luna precedentă - e vorba de convorbiri nu de consumuri alcoolemice cum presupun că presupui.
Adresa nu ți-o dau, pentru că sigur nu-mi vei trimite un taxi la ușă.
În rest, arăt la fel, dar mă simt incomparabil mai bine. De ce oare?

Cu riscul de a trezi protestele unora cu predispoziții sau înclinații \"canonice\", eu tot am să spun că poemul ăsta e o rugăciune.

Dragă domnule,
un fel de imagine despre criticul literar am și eu. Criticul literar este în închipuirea mea un fel de monstru sacru, un fel de statuie mare cât a Sfinx-ului, care dă bine până când deschide gura. Iese un fel de schlălăială de pekinez, de mă dor timpanele. O iau la fugă.
...
Acu\' ce văd: mai molfăie și \"sorică\". Duc mâinile la ochi.
Pfiii, în ce hal m-a adus criticul ăsta literar. Am rămas fără vedere și fără auz.

Mort-copt mai pot să raționez însă: domnule, de ce oare scehlălăie criticii literari când e vorba de creație - mai izbutită, sau mai puțin izbutită - neintermediată? De ce molfăie și n-ajung la miez?

Vă mulțumesc pentru atenție!

PS: singurul act de creație originală a d\'lui Manolescu a fost eseul său de carieră politică. După cum arată rezultatul, nu prea a fost izbutită creația. Mă opresc aici, pentru a nu ajunge să fiu considerat criticul politic al \"creației politice\" a d\'lui de mai sus

Nicoleta,
calmează-te. Posturile la televizor nu se schimbă aruncând în televizor, de la distanță, cu telecomanda în el. Și nici dacă dai tu ordine, de la tine din casă, nu are să scadă producția de filme indiene.
Chestiunile sunt mai simple: votează, pentru numele Lui, corect, din patru în patru ani și cere pentru chestia asta să se desființeze TVR-ul. E simplu, după cum ți-am spus mai sus. E și mai elegant.