Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Autoportret telescopic

1 min lectură·
Mediu
prea bune două puncte de vedere
unul vine cam vertical, altul cam de sus
“cam”-ul e arhisuficientul telescop congenital
sunt un băț privit din lateral și inele-ntrînsele … de acolo.
n-are decât să vină perfectul (Îhâm!
Să vină, să spună ce-i vine la gură: Te-am făcut bine, te-am făcut creatură,
du-te-nvârtindu-te diacronic acum, Oligofrenule-minune,
du-te și cântă!).
Gărgăriță, gărgăriță,
Du-te-n poeniță. Ea nu se ducea, sta pe antebrațul meu stâng
eu îl trăgem spre spate … doar, doar:
… du-te-n poeniță
retrăgeam
brațul mi se făcea strâmb și-mi stă și acum schilod la spate
și pe dreapta mea stă alta
țin brațele drept la spate
nu mai scriu
numai văd ce desenez din ochi.
- Te mai gândești?
- Pe mine nu. Numai mă rostesc.
21 iulie, 2003
043.685
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
128
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Firica. “Autoportret telescopic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-firica/poezie/48156/autoportret-telescopic

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@bogdan-geanaBGBogdan Geana
Dumnezeule, ce mi-e dat sa vad. Ai scris-o la o ora la care nu puteai fi beat ca sa injuri gargarita ca te trage in spate.

In ultimele zile mi-am dat seama ca m-am nascut in zodia lui \"cam\" sau \"kam\" cum preferi, oricum tot ce e prea lung trebuie procustizat, nu avem timp de prostii, si astia prea ne-au fiert cu NICU lor cu tot incat te sfatuiesc prieteneste sa renunti matale la telescoape si sa te limitezi la o chestie din aia cum ti-a dat Dumnezeu. Sper sa nu mai vii si cu partea a doua, ca atunci chiar ti-o tai!

Bogdan Geana
0
MPMihaela Plesa
Domnule Adrian,

Recunosc ca va asteptam urmatorul autoportret, banuiam ca va veni cu o antipoezie ( ca eu dupa umila mea parere bazata pe forma ce-mi sta in fata ochilor asta vad).

Ce mai desen cu gargarite si ce mai rostire!

Totusi, astept lamuriri, fie si intr-o viata viitoare(!).
0
@nimic-0003177NNimic
cantecul original incepea cu \"gargarita, rita\"
\"antebartul\"-\"antebratul\"
iar partea cu \"Oligofrenule-minune, du-te si canta!\" mi-a adus zambetul pe buze...
si eu c-o * albastra...
0
@adrian-firicaAFAdrian Firica
Bogdane,
îmi ești așa de drag, încât nu mă pot abține să nu ți-o tai scurt: când m-ai văzut tu beat?
Acu\' că tot mă procustizai cu tine, ia de taie una din stele, că văd că dai duble și nu pot să cred că e din cauză că eu sunt treaz.
Nu mai vin cu partea a doua, nu vreau să te martirizez.

Dragă Mihaela,
Pe mine mă enervează cumplit că perfecțiunea e dedublată de unii și de alții. Păi dacă e perfectă e suficientă. De aia sunt eu \"anti\".
În altă ordine de idei, nimeni nu știe să pună întrebări mai bine decât tine. Asta îmi ușurează teribil mie viața și explicarea operei mele poetice.
În cazul poeziei de față am spus în prima strofă că mă mulțumesc să mă asemăn cu un băț, cu o trestie - la o adică fie și gânditoare - și că dacă se uită Perfectul la mine de sus vede cercuri în cercuri. Mie îmi este suficientă imaginea asta telescopică a mea, dar nu știu de ce Perfectul are nevoie de actul creației - \"fecerea\" îm termeni biblici - pentru a se susține pe el!?.
Tocmai de aceea eu nu sunt ca el. Nici în ruptul capului!
Dacă e vorba \"pe așa\", atunci nu accept nici pedepsele lui, nici izgonirea din Rai. Am eu Raiul meu, am eu schingiuirile mele, am eu Gărgărițele mele.
La mine nu este cuvântul înainte. Îmi rezerv dreptul să-l am.

Mulțumesc de întrebare; mulțumită de răspuns?

Silvia,
Am îndreptat ...
Dar: Gărgărița nu poate fi perechea Riței, într-un act al creației.
Asta o știu și ele și o știi și tu.
0