Adrian Firica

\"scârțâie\" în două cuvinte:
ca inima mea cusuta in piele,
lacrimile la palarie,; \"cusută\" și \"pălărie\" vin din altă lume, dintr-o lume a modistelor.
Astea sunt moarte rău de tot. Una lume nici nu mai știe ce erau și cu ce se îndeletniceau modistele. Pe vremea lor nu apăruseră filmele indiene ci filmele mute.

... dacă dregi cusătura și arunci pălăria îți dau o stea de general american și îmi scot și pălăria în fața ta.

face toți banii
s\'il fallait tout donner
rămăsese că-mi împrumuți o oglindă
așa se spune la 6
din 49 un minut în plus sau în minus se joacă
bani de împrumut
te intelegeam dupa mersul ceasului
iar tu
iar tu
iar, iar, iar, din nou din nou tu

sunt precum notele unei partituri, o spirală cu o pantă dulce-calmă.
le-am învățat, iar acum le cânt iubitei mele.

Am împrumutat cartea lui DoDu de la Bogdan și m-am apucat de citit joi, săptămâna trecută. Am citit ca-am citit și m-a apucat vinerea. Nația dormea pregătindu-se de \"uikhiend\" - cred că așa se ortografiază barbarismul ăsta de import - și nici nu știa că în mare secret DoDu ne băgase în nato. Ce mai, citeam documente ultrasecrete, unde scria negru pe alb că DoDu a intrat în Europa, precum David în aia pe care a urcat-o pe acoperișul casei ca să vadă toată lumea și să știe că e aleasa lui și că avea să se nască până la urmă și Solomon, înțeleptul înțelepților.
DoDu știe lucrurile astea de când era mic și povestește cu lux de amămunte cum s-a maturizat și a devenit bărbat.
Duminică dimineața Adriana a început să recite din cartea lui DoDu și a ținut-o așa până a terminat-o, apoi mi-a întins chestionarul pentru integrarea europeană, iar eu am bifat fără ezitare în căsuța aceea une scria genul bărbătesc, zicând: la dracu cu mofturile și acuzele lor de misoginism, eu merg pe mâna lui DoDu.
După aia m-am dus la cenaclu voind să citesc toată cartea lui Dodu, însă Radu a spus că sunt cam tralala și m-a satirizat în public, după care a spus că din punctul lui de vedere pot să și emigrez că nu mi se va schimba caracterul, cum nici lui DoDu nu i s-a schimbat, care are el un caracter cam satiric, dar foarte acid și uneori chiar foarte reconfortant.
În restul timpului se pare că DoDu are preocupări cât se poate de bărbătești și este curtenitor cu ele - cu femeile.
Deci aceasta este o carte care nu poate să facă rău cuiva, iar eu o recomand călduros.

... cu cât mai mare-i urbea,
cu-atât mai lung program suplimentar
presteaz-Ucigă-l toaca!
...
cu cât îi este mai pitic destinu\',
cu-atât mai făr de margine
îi este-ntinsu\'.

Îmi închipui că noi, oamenii, ne pornim drumul spre CUVÂNT prin simțire mai întîi. Dacă lucrurile sunt în regulă, dacă simțim, ne putem îndrepta echilibrat și spre \"însușiri\" și \"aproprieri\" ale sale. Mai apoi vom vedea în ce fel vom \"sta\" cu \"pronunciamentele\" lui.

...
pe sit-ul nostru se scrie, de o bună vreme, pe tema \"poetului\". Pe mine nu mă interesează-fascinează istoriile personale, ci CUVÂNTUL și CALOPHILIA - acestui din urmă termen îi acord-conserv semnificația pozitivă!

...
Mai curând eu trebuie să îți mulțumesc ... Evangheliile fiind mai multe, poate mă voi simți îndemnat să închid quadratura.

S-a fost de s-a vândut firma. Eu am mers la firma cumpărătoare, care mă și plătește pentru actele mele de infidelitate. Nic a rămas la origini, dar cu alt nume de firmă. Știi, femeile își mai vopsesc părul, unghiile ...
Ne mai întâlnim din când în când la Metrou (numai noi doi și ăia de la Metrou ortografiem Metrou cu \"M\" și finalizăm în: \"ou\", pronunțat franțuzește. Pronunță, te rog, și tuȘ
...
Ai văzut ce iese?

Ești de-al nostru!

Revin:
în ceea ce privește \"forma\" poemului acesta di-stihuit, am o dilemă - dilema ajunge de puține ori să fie paradox în toată regula! -, adică de ce prima strofă e di- într-un singur vers și la fel cel de-al cicilea?

Vă rog frumos, \"soluționați-mă\" la dilemă, altfel nu mă voi opri după a doua măsură!

Noi doi nu am vorbit, paradoxal, la telefon, de băut sunt sigur că am băut în același timp, prin urmare am câștigat ceva timp. Mai ceva ca la șah! Am vorbit la telefon cu DoDu, înainte să plece, adică înainte să vină. Nu e paradoxal?
Paradoxal ar fi să nu vorbesc niciodată cu tine la telefon, ceea ce nu vine să excludă că vom vorbi prin viu grai, sau fiecare schimbând o vorbă, la un pahar, despre celălalt.
Dumneavoastră vă exprimați simplu, clar. Și mie îmi place să mă exprim simplu, neîndoit. Nu-mi plac șprițurile. Îmi place roșul natural la sticlă cu un pahar alături, nu \"la telefon\".

Perfect!
E cum mi-ai spus la telefon, ca un european ce ești, pe deasupra și român.

La omorâtul timpului suntem cei mai campioni, nici franțujii nu ne bat - zice un sondaj, de ultimă oră, că dormim mai mult decât toți, iar restul de timp ce mai rămâne îl omorâm la televizor ori la o bere, ori omorâm încă o lene.
De aia avem noi spiritul treaz și predispus paradoxiilor.
De-o pildă, DoDu a inventat o variantă originală: paraDoDuxiile și se simte foarte bine umplând cărți, manuale și ale tratate cu așa ceva.

Bine-ai venit în Paradoxismul natal!

în versul al patrulea, strofa întâia, scrie: \"neam\", în loc de \"ne-am\".

Sonetul mi-a adus aminte de Viridiana lui Bunuel. Biata eroină, s-a ales cu ceva ... de \"moarte\".

Radule,
m-am hotărât, mă înscriu la cursuri de dans clasic. Cu tine nu se știe niciodată la ce să te aștepți - de bine zic!

sonoră!
retorica e bună dacă nu-i \"sonată\".

munteanule
ai merita un premiu
pentru-ntraga soartă.

poetule!

pun și eu o sărutare pe una din clapele pianului

OK
-i iei, Bogdane!
OK
-i luași, Bogdane!
Ia yale,
ia-le pe toate, tu, de poale.

Nu e critica ca crângu\'
Nici a mea precum Parângu\'

Hop, ș\' așa!

Dom’ doctor,
dom’ doctor vă rog din suflet, chiar dacă nu mai aveți și pentru mine un pahar, un paharuțel de tranchilizant, să mă operați dracului. Vă recomand să-mi practicați o laparotomie mediană, adică să-mi deschideți burta pe mijloc. Apendicele mi-e situat sub ficat, acesta fiind pe partea stângă. Garantez că operația va decurge fără incidente. Nu mă monitorizați cu poliția britanică în tot acest răstimp, că nu mă interesează faptul că și ei circulă pe partea ailaltă, necum cum circulă echipa de anesteziști. Postoperator mă voi simți bine. Ei, o să-mi pută puțin gura, ei și ce!
Știți, cu toate că am organele pe dos, am puterea și luciditatea să spun: Vai mama lor, de britanici! Li s-a interzis înnotul pe spate în piscinele publice. Cică ar putea conduce la accidente. Mai rămâne să îl interzică și pe ăla pe burtă, pe motivul că ar fi indecent.
Așa că nu mă mai întrebați de păsări! Operați-mă să pot gusta din nou POEZIA.

Bogdan Geana este un om cu tară oscilantă. Nu știu \"când\" și \"de ce?\" se alimentează. Aici e tot paradoxul. Nu practică boxul și nu mănâncă semințe, doar se laudă.
Are un discurs stabil. Nu face fițe când e vorba de teme, fiindu-i și simțindu-se bine și în bucătărie și în baie.

Dar să revenim la tara lui Bogdan Geană, acum, vizibil, în scădere.
Bătea spre un chintal (puteam să scriu cu \"q\", dar vreau să mă feresc de o etichetă cu privire la cosmopolitismul meu sau al altora).

Viorel Gaita, primul critic serios al \"creatorului\" de literatură Geană, pune degetul, arată cu degetul, exact unde doare: \"post post\" este expresia.
Bogdan geană ține post post modern. Numai cine nu vede, poate să confunde această stare de fapt, cu plasarea domniei sale într-o parte sau alta a curentelor literare.
Restul este agitație a aerului făcând din mâini morișcă. Nu știu ca istoria literară să fi consemnat, undeva, în lungul, latul sau în adâncimea sa, chestia moriștilor.

sunt un tupeist înnăscut
mă cunosc.

răscunosc sertarele
bijuteriile
cam tot ceea ce ții la-ndemână.

nu mă tortura-ți stau orb.

percep telematic filmu’
duce la vale finalu’
… suspence (… discuție telefon … caută matrice …)
găsește “…queers, erotic gallery, blackberry, bisexual,
sound choice, internet service provider” atentă minte.

Reclamă elaborată
bolnavă firmă
plăcerea noastră oferă gamă largă
N I S I P de! clepsidră râu
de ochi.

descrie peisajul vieții întâmplărilor cunoscuților
ș.a.m.d.-ului extrem
discreție și evanescență …
“epistemă malefică
maximum de agresivitate dacă așa a fost.

dorinței mă supun sunt personaj”;
umilă recuzită poetică părând insignifiantă
neserioasă
unde cine când și cum
generația viitoare conduce!

prefer prim-ministru natural
neremarcat în urbea capacelor de canal
clămpănesc fraze sub tălpile trecătorilor portocale
urechi – rostogolind ziduri
gravitând unghiular gri.

alegorii dorințe defuncți fugărind istoria cunoscută
supremație dorită inpună dispozitiv principial pentru fixat șpanul:
cretă argilă ceară albă ori/și colorată;
fost-au abordate de asemenea teme majore;
viață internațională nu corespund punctele.

din punctul vederii întregul e lumina perfectă
iarăși am fost niciodată mai mult,
poetul e liber
topește
ceață

Da, bineînțeles
după micul dejun cu fracții și fracțiuni
așa cum am văzut eu într-un film
urmează o cavalcadă pe pereți,
dar numai și numai dacă ajungi pe ei prin efracție.

... vine și poliția călare
unul stigă STAI MÃI!
altul nu spune nimic având probleme cu o scară
tu nu poți să-l ajuți, îl compătimești iară și iară
după o scală frumos gradată cu broderii naturale
adică făcute de tine și cu darea ta de mână.

cam paișpe, hai cinșpe!, tentative de urcat pe pereți sunt admise,
cine nu poate nu e amânat, nu mai are dreptul la o viitoare-ncercare.

Așa e viața!