Adrian Firica

Dragoș,
era un citat dintr-o proză de-a ta. Pur și simplu.
Nu mă intereseaă ce te face să ai ce spui că ai - zâmbetul și restul ...
Și eu sunt simplu, dintr-o bucată, iar dacă nu-mi place ceva, nu-mi place. Nu se face gaură în cer și nici nu mă bate gândul, instantaneu, să dau eu găuri în cer.

Domnu\' Geană,
arab sau nu, cu sau fără vedere liberă la buricele vecinelor de balcon sau de promenadă, cu sau fără papuci de damă luați din zbor, atent sau foarte atent la ce se întâmplă în societate, vreau să vă spun în două vorbe că:
dacă am înghițit o pipă de duș, nu se cheamă că sunt echivalentul cascadei Niagara; ceea ce nu dă de bănuit că mâncând chifteluțe cu mac vezi lucrurile altfel.
Un buric de domnișoară, e buricul acelei domnișoare, acoperit sau la vedere, acasă, pe stradă, în cadă, în cascadă ș.a.m.d.

Adrian, încă mai pâlpâi, cât s-o mai putea;
Mae, ... \"mai\" te iau în seamă;
Victore, trezește-te!;
Lavinia să știi că ne e, iar dacă mai treci să știi că te vom legăna: uța, uța, uța ...
Anca, dacă ai un pix, dacă ai un pix, dacă ai un pix, dacă ai un pix până la urmă ți se face milă;
Dragoș: \"... Zambetul acela tamp tot al meu era...\"

Eu sunt obișnuit cu microfoanele din Africa de Sud, care sunt mult mai sensibile decât astea europene. Pe de altă parte, acolo, sub Crucea Sudului se vorbește în șoaptă pentru a nu se colora cameleonii în cuvintele rostite. Ãsta e tot secretul, ăsta-i tot misterul.
Tu, Irina, ai reținut esențialul, ai reținut că sunt un om cu oarecare dare de mână și, uneori, convingătoare chiar dacă lumina e aspru drămuită de organizator.
Un singur lucru mai trebuie pus la punct: nu numai că Matei este fiul meu natural, ci și pălăria este a mea. Ce ne-am fi făcut fără pălăria mea? Nici nu mă pot gândi ce s-ar fi putut întâmpla!

Mor de curiozitate. N-am HIV, n-am fost la \"fete\" niciodată, deși de văzut le-a văzut pe alea de la Paris - am uitat cum se chema strada -, Geneva, Strasbourg și alte câteva orășele și țin morțiș să merg la astea, sau cu astea, din Bonn.
Nu mă încurc cu ele, nu le citesc poezii, trec direct la subiect și voi fi foarte ... avântat!
Doamna aceea, aia vizualistă, avea coc? Mor și de \"curiozitatea\" asta.

Domnule Geană,
eu nu am carnet de șofer. Nici nu cred că voi avea nevoie de așa ceva. Cu dumneavoastră însă, în calitate de instructor, ar merita să iau niște lecții de șofat. Probabil că la sfârșitul lecțiilor, voi putea să dau examen la o chestie care s-ar putea numi șofat academic. Când o să mă văd cu carnetul ăsta în buzunar, nu numai că am prins pe Dunmezeu de un picior, ci voi ști din prima că trebuie să ocolesc, mai bine spus să evit proximitatea, turnului din Pisa, pentru că după cum îi spune și numele, fiind puțin înclinat, ar putea foarte lesne să se scape pe mine. Dacă se va întâmpla așa ceva se poate spune despre mine că am fost pisat.
În rest, am toate atributele enumerate de dumneavoastră, sunt și \"dus\" și \"într-o\" și \"sărit\", iar acuma și pisat, că de forfecare am scăpat din prima.

Radule,
lămurește-mă și pe mine, omule: dacă-i zice Backstage, de ce se închide?
Abia învățasem drumul. Am și eu o vârstă ... Mă adaptez mai greu și înghit cu mare circumspecție noutățile. Deh, nu ca voi!

mâna ei rămânea suspendată
peste toți pașii.

trebuie să existe pe undeva o clepsidră a lor ...

foarte explicit poemul ăsta al tău.
n-ai cum să greșești și pricepi ce-i o metamorfoză.
mi-a clacat definitiv imaginația.
mă uit la pozele mele mai vechi, mă uit în oglindă și-mi zic: ce bine că m-am uitat la vreme pe cesul poetului Nanu!
Ce bine!

A fost numai o scapare din vedere, în ceea ce privește rețeta. Da\' tu esti sigură că e vorba de una culinară, ori de alt fel de grabă?

Ca să figurez și eu în top-ul ăsta, cum procedez? Înmatriculez fereastra, apoi vin la tine cu ea în brațe să mi-o montezi, ori vin pur și simplu cu ea montată pe retină și te privesc direct în obraji?
Asta să fie marți, 11 mai a.c., dar eu papă nu mă fac până miercuri.. Ce-i atâta grabă? Știi, eu am graba mai mică mică!

Nichita,
mă sperii rău. Va să zică Florian are numărul 84, la pantofi, câtă vreme 42 este \"jumătatea\". Uite un amănunt care mi-a scăpat! Când e ziua lui de naștere? Am să caut niște vâsle potrivite pentru așa șalupe și mi-e clar că reparațiile nu pot fi făcute la cizmărie, cu undeva într-un șantier naval. Mai rămâne să-i cerem acordul și lui: vrea la mare, sau se mulțumește cu unul dunărean?

Dragă Adriana-Marilena,
comentariul tău versificat avu darul de a mă bine dispune, de a mă pune pe șine în dimineața asta, care este urâtă ca un porc. Partea nostimă e că ea, dimineața asta ca un porc de urâtă, nici nu știe că este urâtă ca porcu\'.
După ce am citit comentariul, bine dispus fiind, l-am sunat pe Anton pentru a-i aduce la cunoștință că trebuie să umbele în sertarul cu vorbe seducătoare pe care să ți le adreseze, astfel încât să nu rămâi necurtată de Anton, care după cum am spus este foarte curtenitor cu doamnele și mai ales cu domnișoarele.
Îmi spunea el, mai demult: Măi Adriane, mă, mărimea contează mă, rima și mărinimia. Și mare dreptate are. Dacă te vei uita pe poze, vei vedea că până și pe tricoul său scrie acest mare adevăr. Marele adevăr la lui Anton. Căci indiferent de unde te-ai uita la el, la Anton, de departe, de aproape sau de pe la zece metri, Anton tot impozant este. Nu se poate să nu remnarci că facee o umbră serioasă Pământului ăsta care e vai de mama lui. Fără unbra lui Anton pământul și noi am fi fost mai săraci, mai uscați la minte și foarte triști și am fi ajuns subiecte de reclame televizte ucigător de triste.
Așa să știi domnia ta, Adriana-Marilena cea tânără și voioasă.

La urma urmei, de ce \" personale \" ?

... pentru că este o chestiune personală: în ceea ce privește numărul anotimpurilor făcute cadou.
Spune Nichita: \"nici nu știu câte ...\"
Celelalte nu sunt personale, cum ar fi, de-o pildă:
\"trupul meu copilărindu-se lângă un înger
ți-a învățat pe de rost mirosul
ca un păcat\"

Pentru mine e limpede ...

jocul ăsta îmi place.
e de-a baba oarba și surda.
desigur, îmi place că ți-a zdrobit inima, ți-a pus piticii pe fugă.
mamă-mamă ce mișto e când ți-e viața harcea-parcea.

să jucăm harcea-parcea pe obligații
să ne nărăvim la ciocolată cu clopoței.

Dacă n-ar fi fost atâta si atât de personală, îi puneam o steluță cu clopoței umpluți cu ciocolată amăruie și cu o lacrimă de rom.

Domnule Geana,
mă înșeală pe mine auzul, ori ați început să graseiați? Sau v-ați pus dantură nouă și încă nu v-ați obișnuit cu ea, pentru că observ oarece dificultăți de exprimare?
Astea le spun despre rostire, pentru că în ceea ce privește ortografia ... am senzația că v-a părăsit. Da, iată un bun motiv să vă simțiți trist.
Despre succesiunea judecăților și rigoarea, altă dată o caracteristică de temut a dumneavoastră, ce să mai spun, că dau și eu în bâlbâială.
Unde a-ți pomenit: băuturi îndoite? Doamne păzește! Am auzit de \"bare îndoite\", de sârme, de lamne stâmbate, de cugetări îndoielnice - deci îndoite -, de îndoieli metafizice, de îndoiala metodică (specifică scepticismului și spiritului științific), de spinări îndoite și de câte altele ...
Dar de ceea ce spuneți, mă îndoiesc rău că poate fi vorba. Chimic nu este posibil. Alcoolul, oricât ai încerca să îl îndoi îl bei personal, cu gura ta.
Poate voiați să mă invitați să luăm un pahar \"în doi\". Așa da, mă învoiesc, nu mai am nici o îndoială!
Până la urmă cred că vă joacă tastatura feste. Buclucașă tastatură mai aveți!

Horia,
alegerile fără o poziție contrară nu sunt bune. Având tu o astfel de poziție, nu se poate spune că faci parte din opoziție.

Tu ești din TURDA. Ai să vezi că va câștiga, Anton, din primul TUR, DA!

Silvia,
să nu te mai recunosc! Măi, de când cu MAJORATUL văd că ai luat Avântul și Nerăbdarea de piept și te lupți cu ele ca un om mare.

pare a fi un jubileu.

Chiar este!

... tacite din prima strofă versul al treilea: sortite !?

Silvia,
nu am pus eu culorile. Așa a vrut Cosmin să fie colorați pantallonii lui. Când am deschis gura, știi ce mi-a zis?
- Adriane, tu când ți-ai cumpărat balonul dirijabil, am spus eu că e bălțat ca dracu\'!
Mi-a închis gura. Cine să mai comenteze, Stamate? Stamate da, comentează. Da\' îl ia cineva în seamă? Nu!