Adrian Firica

e scump frate paper-ul,
toner-ul ... nu mai vorbesc,
d\' aia nu prea văd catren-ul,
puind prin ... ceaun livresc.

poetul denotă că are o dezarmantă nepricepere într-ale politicii.
cetățean onest altminteri și cu drept de vot - constituțional și vârtos exercitat -, domnia sa e lovit de amnezie tocmai când trebuie să fie cu vigilența maximizată. bunăoară, trebuie să cerceteze dacă nu cumva prezența bustului unui fost primar, pe soclul din vecinătatea statuii domniei sale, nu este altceva decât statuara exemplificare a continuității politice din urbea unde-și are statuia. e de presupus că va mai avea și alți vecini, numai că-i trebuie puțină răbdare sau, dacă se grăbește, păi să provoace niște anticipate locale de alternanță de persoane, nu de alternanță la putere. ca să fim înțeleși!

nu te mai plânge, rece,
haida de, nerecunoscătorule.
destinul te-a urcat pe soclu,
te-a prevăzut și cu monoclu.

tu, cu politica nu prea le ai,
deși prea bine, cum văd, stai,
sub ochi ți se succede, chiar așa,
de nu mă-nșel eu, continuitatea.

Filip,
am și eu momentele mele de desfrâu.
nu știu ce-mi va spune preotul, pentru că încă nu știu dacă spovedania va fi una politică, ori una humanistică.
cine știe!?

Felix,
omule, nu mă pricep la betoane.
habar n-am ce-i turnat prin curtea familiei Năstase la temelia și, mai apoi, pentru elevația casei conjugale.
dar bag mâna-n foc că aleile, trotuarele și străzile Bucureștior n-au beton în ele nici acolo unde trebuie, ci au doar un fel de \"piftie\" - smoală, nisip și nu mai știu ce ... moale ca un caca vara și sfărâmicios iarna (e bine să-ți ștergi pantofii ori de câte ori intri la tine în casă, la prieteni, ba și la dușmani!

nu, Dana și Adrian (Năstașii) nu au șanse cu rollingii. turneul ăstora a fost conceput drept un act de binefacere; a început acum doi ani și e absolut gratuit, oriunde se duc ei cu stones-urile lor.
vezi bine că au anticipat ei că prin unele locuri ar fi unii dispuși să arunce cu pietre, ca să spargă ferestrele.

am lăsat eu de înțeles, pe undeva, că lectura cărții lui Năstase e plictisitoare?
alungați orice speranță. are cartea o dinamică-n ea, încât e bine să nu alergați.

Maria,
nu da 15 RON-i din portofel ca să citești cartea. ți-o dau eu gata citită. gratis! numai promite-mi că nu mă acuzi că ți-am încălcat \"drepturile de cititor\".

vai, domnule Nanu, cum să stâlcesc eu așa bunătate de text? ca să nu greșesc mi-am angajat o dactilografă - frumușică, dar sub 30 de ani; așa cum se poartă.
dacă aveți dubii, scanez pagina cu pricina și v-o trimit pe mail. nu m-așteptam să-mi fi scăzut așa de mult încrederea în ochii dumneavoastră. sper să-mi recuperez onoarea pierdută, înainte să termin notele mele de lectură.

poetul ăsta notează cu acribie tot felul de chestii, ni le pune sub nas, da\' ne spune să nu sunăm la numărul ăsta.
de ce oare?
doamnelor, domnișoarelor și domnilor poetul acesta vă face o \"inducție în eroare de sine stătătoare\".
de fapt, el, poetul e cu ale lui.
idei fixe.
cum să te culci cu ele?
într-un târziu adormi.
mi se pare normal!
apoi, ia gândiți-vă ce somn tocat are.
e de notat!

genunene,
chiar așa,

tu pui, cu mânuța ta,
puzzle drept în fața mea:
javră, dulău, pedigri,
altele care-or mai fi...

îți poți orienta picioarele orincotro.
depinde dacă ți se bagă unde trebuie \"un stol\".
încearcă prin trifoi. anulează virușii. descoperirile științifice arată că lentilele astea rezolvă tot. depinde de ritmul genetic și de folosirea creerului. restul e bombardament

\"sale\"!

KRONSTADT Noemi,
domnișoară dragă,
vă citez:
\"Poemul este o versificatie decenta, nespectaculoasa si evident parodica, dar cu acea evidenta deseori ignorata, in cautarea altora, mai coplesitoare. (etc.!; http://www.poezie.ro/index.php/personals/183011/index.html)
pitecantropii au sâni - femele, sau masculi. conturul anatomic nu-l asum, nici funcțiunile. în ceea ce privește obsesiile ... fiecare cu \"pitecantropiile\" sal

ascult Lee Hooker.
nu deranjați, vă rog!

poemul nu mă sâcâie pentru că ar fi lung, nici pentru că n-are \"semnale\" de punctuație - duminică, după altercația din cenaclu (fără hammer-e și automate ...), am decis că virgulele, în special ele, sunt niște corsete, ori ceva de felul ăsta, de care ne putem dispensa.
n-am inventat noi nudismul, nici semnele de punctuație - Solon, Plutarch foloseau așa ceva?; am zis că-i mai bine să lăsăm la latitudinea fiecărui cititor (cârtitor!?) \"interperetarea vestimentar-canonică\" a textului/elor. fiecare cu DEX-DOOM-ul său și-Alelui și zvâc!

mă sâcâie, poemul, pentru că începe \"tandru\", cu un peisaj familiar, cu toate aranjamentele obișnuite mie (și altora ... ohoho!), pentru ca mai apoi să-mi trântească un tsunami. păi nu se face așa ceva! am și eu sensibilitățile mele existențiale. interperetative, na!
am dovezi:
- strofa a doua nu prevestește așa ceva;
- așijderea a treia strofă;
- cu scurta strofă a patra mă trimite, poemul, la culcare;
- prin strofa a cincea cochetez cu somnul (pentru că-i al meu, visul, ea nu știe!);
- în cea de-a șasea visez, iar prin vis pot da peste orice (pentru că e visul meu, ea nici de data asta nu știe!).
după care ..., miraculos, ea știe, te devansează și ... totul devine posibil.
aș spune că nu e vorba numai de așa ceva, statistic vorbind, ci că era previzibil a se întâmpla. 100%. ți-ai făcut-o cu mâna ta, dintr-un spirit de electivitate dovedit acum a fi falimentar. unu la mână: .../ ... tipa aceea cârlionțată/ care preferă să zâmbească în loc/ să-și desfacă brațele înaintea ta/ îți dă iluzia/ ...; doi la mână: ... /... aceea cu ochelari/... pentru care shezlongurile se desfac/ singure/ pentru care sticlele de martini ale teraselor pocnesc/ pentru care tu nu dormi/ ...

to blue!

un fel de poțiune joiceană. am să țin la șold burduful ăsta. nu se știe când setea ori plăcerea, pofta poate mă vor face să o duc la buze.
turma taurilor sacri e acolo. în legea ei, după câte am văzut eu.
data viitoare stephen să-mi arate încotro să mă duc. negreșit am să merg pe urmele semnului său.

... că bine zici:
\"iau orașul și-l înghit
e doar o capsulă
analgezică\"
diagrame, radiografii, diagnostice. atmosferă irespirabilă. eu unul nu m-aș mai suporta în pielea mea.
apoi, șirul ăsta de \"stâlpnici\". le-o pricepe cineva mesajul, penitența?
dacă mă înveți, mă cred în stare să trag sirena de câte ori o fi nevoie. nu de alta, dar ți-aș da timpul necesar să scrii și o rețetă.

Genunene, vreau să-ți zic ...
ciocu-n pic mai mic și-n fașă,
c-acu\' te bag în cămașă.
Mitre, \"memernicule\",
mi te dai acu\' Hercule,
că la pat ... minuscule!

adenda
Hercule ăsta, după ce i-a regulat pe toți, într-un moment de neatenție, a fost înfrânt definitiv de nevastă-sa.
simplu: l- a îmbrăcat cu o cămașă.
și dus a fost, mort de tot și de-a binelea. în fine ... țeapăn, cum și-l dorea ea!
cum trebuie să fie orice Cioacă!

* te-am făcut \"memernic\", pentru că ai \"memeria\" în titlu!

să m-aplec mi-e teamă,
deși mă doare genunchiul.
ăla cu tacul abia așteaptă
să-mi schimb unghiul.

păi, cine te-a făcut pe tine,
măiDănuțo nene,
ăla n-a fost om cuminte,
măiDănuțo nene!

una la mână ar fi că te-a făcut să fii extrem de curioasă din fire și, doi la mână, te-a făcut de mai și umbli cu vizoare care exagerează până dincolo de orice închipuire extremul, adică extrem de tot.

o greșeală îndreptată se trece cu vederea:
ăla din spate-și FRECA tacul

cam obscenă-i poart-aceea – cu ăi doi lipiți la față,
nu mă-ntreb de ce coloana-i așa de bine sculată!
iar pe masă, ce să spun, nici un cot nu pot să pun.
numai scaunul e bun, pot să stau pe el în cur.

... admirând pierdut ansamblul,
mă luase cam rău valul.
pierdusem complet contactul.
unu-n spate-și frca tacul.

sper că nu vă trece prin cap să vă duceți la Târgu Jiu ... să verificați!

de poetu-și ia în mână
capul ..., precum se cuvine,
musai curge-apoi o sevă,
muza nefiind ..., până ce vine.