Adrian Firica

dă-le!

s-au supărat mulți pe nivelul tău metaforic de trai.
poemul e superb dar suferă pentru că: \"eu fiind o simpatică drăguță\" face praf și pulbere: \"dezosează-mi cu încetinitorul
viorile
din șira spinării\"

dragă Dana, Alice, Hanna și Cosmin
vă iubesc fanatic, persecutant, natural, cu răbdare pentru că-mi sunteți dragi.
așa!

si fixez
si cu altul
si sa-l infig
si sa-l infigmi
si nociva ca un bilet
si-un stol intreg da semne

coloana
verde de
parc-as vrea
in trefla care pierde
cam rarit ca un bilet
da semne c-o sa piara

după voia mea am citit primul vers așa: \"de câte ori obosesc mă întind\".
altminteri... restul poemului e redundant. sau invers: \"de câte ori obosesc de oameni mă întind in lanul de maci\" își este suficient sieși.
n-am mai \"fraudat\" cam de multișor, dar de data asta pun mâna!

Hanna,
nu mi-a trecut prin cap cât de scumpă e relaxarea acolo.
totuși, e admirabil faptul că ești generoasă, că oferi pe cheltuiala ta așa ceva și altora.
dacă-mi dai adresa, îți trimit o saltea Relaxa, ori două șezlonguri făcute din bambus, un pachet de țigări, bere Peroni pentru doamne și ce vă mai trebuie. și vă fac și de mâncare și vă servesc și vă pup mâna când nu mă puneți să vă citesc din cărți.

Noemi dragă
\'nainte de \'89 exista numai un singur centru de dializă
acum sunt multe - tinzând către a fi o sută

... beau mult
constant
fidel vinului roșu tot gălbui îmi iese

pe 6 și 7
\'n decembrie n-am scris texte*
critică-mă!

mi-am scos diacriticile din cap și din texte
o să le pun așa-ntr-un volum de-o sută de pagini
așa de critic am fost cu mine încât n-am prefațator... să-mi iasă diacritica așa cum scrie cartea

altfel nu-s Yes Man
nici izmană
... pe călător

* Note - fără diacritice!
Textul, unde e, care e?

Poemul este o versificatie decenta, nespectaculoasa si evident parodica, dar cu acea evidenta deseori ignorata, in cautarea altora, mai coplesitoare.
Parodia se anunta sec, inca din primul vers, prin pragmaticul \"a fixa\", pentru a se lafai, de-a dreptul,pe toata lungimea celui de-al treilea, oarecum sleampat si diluat pana la banal si fata de care referinta la \"trefla care pierde\" pare de-o pretiozitate impertinenta.
A doua strofa, desi legata de prima printr-o conjunctie temeinica, nu pare a fi legata de nimic care s-o justifice logic decat, din exces de bunavointa, de ideea ca termometrul si pacientii nu-s tocmai notiuni contradictorii si ca unii din acestia nu au sansa unui careu de asi cu care sa evite, pana la adanci batranete, ingropaciunea.
Cu un preludiu timid dramatic, a treia strofa esueaza intr-un patetism prafuit, precum privirea incetosata a unui septuagenar inca dandy, care-si contabilizeaza, la pensie, amorurile ilicite, dar zburdalnice, incurcand prenumele si starea civila, dar nu si circumferinta bustului.
In a patra si ultima, din fericire, se anunta o moarte demna si verticala, dar se renunta la ea din rezoane de protectie a mediului, oricum virusat si doldora de suspiciuni; glaciatiunea interioara continua sa-si faca de cap, vijelios, in falfaitul funebru al unui stol de sorginte neprecizata.Care s-ar afla intr-un pericol iminent, banuim noi, daca ar urma si strofa a cincea.
Licentios prin cumintenie, lipsit de orice protuberante ideatice si de forta unui cinism consacrat, cu lirismul demontat sistematic, fara scrupule,deci, prea plat ca sa impresioneze, prea sec sa produca vreo emotie mai acatarii, prea tern si clorotic sa justifice efortul unei critici aplicate ori picanteria vreunei injuraturi suculente, poemul cel mult intriga, in sinea lui si nici macar nu irita,pentru ca n-are cu ce.
Irita, in schimb, impresia de spectacol cu bilet la pret de diva, in care apare pe scena o scolarita premianta, cu genunchi tepeni si mutra incremenita, nejustificand nici interesul binevoitor cu care a fost asteptat( poemul),nici ,
mai ales, aroganta nonsalanta cu care autoarea si-a adjudecat subtilitatea perceptiei si nici condescendenta protectiva cu care a tratat metehnele lirice din ograda altora.
Comparat cu un meniu, seamana cu poridge-ul englezesc: bine fiert, nu da crampe si asigura necesarul de calorii, dar nu te-ndeamna sa plusezi si-l uiti spontan si fara regrete, la iesirea din spatiul aerian.
Raman in suspensie( si-n coloana de mercur) doua intrebari: de ce a fost aleasa aceasta forma fixa, restrictiva, habsburgica, de-a dreptul, in care poate esua copios chiar si un maestru si de unde senzatia suspecta ca poemul a fost scris cu gura inchisa, printre dinti, ca dupa o obturatie cu arsenic si o nota de plata demolatoare.
Adrian Firica [06.Dec.05 04:01]


mulțumesc de îndrumare

bine, am să mă uit pe unde calc.
Adrian Firica [06.Dec.05 05:01]


KRONSTADT Noemi, ți se pare că am deviații? am una de sept, ca mai toată lumea!

KRONSTADT Noemi,
domnișoară dragă,
vă citez:
\"Poemul este o versificatie decenta, nespectaculoasa si evident parodica, dar cu acea evidenta deseori ignorata, in cautarea altora, mai coplesitoare. (etc.!; http://www.poezie.ro/index.php/personals/183011/index.html)
pitecantropii au sâni - femele, sau masculi. conturul anatomic nu-l asum, nici funcțiunile. în ceea ce privește obsesiile ... fiecare cu \"pitecantropiile\" sal
Adrian Firica [07.Dec.05 17:02]


sale!, cu scuzele de rigoare

\"sale\"!
Adrian Firica [07.Dec.05 17:02]

Traiane,
ține-o tu p-a ta, cu drezina pe șinele ei și nu te muta pe alt \"ecartament\". călătoria mi se pare că e mai interesantă și dacă nu tragi sirena, ci anunți cu vorbele tale care-i mersul lucrurilor.
da\' dacă unii țin morțiș să te facă și vornic, nu numai logofăt, atunci să-ți spună care-i tainu\'și unde-i moșia...

Floriane, Sile, tată, omule
du-te degrabă și ia-ți un televizor - cu banii jos, pe credit... nu contează.
fă și un abonament la cablu. neapărat!
n-are bre, n-are silicoane. așa le are ea de felul ei. Prigoană vorbește aiuristic; a-nebunit de cap după ce-a pierdut țâțele astea naturale de care se dădea cu capul. acu\' e prigonit de silicoane și nu știe unde să marcheze cu capu\'.
să moară ăla dacă nu-i așa!

omule,
...
noaptea Sânzienlor e-n altă parte, \"lovită\" a timpului,
e-n aia:
\"De culoarea
țărânei seeeeee făcea
de culoarea pământului
seeeeee făcea
peste e... un snop de iarbă
creștea,
un snop de iarbă
creștea.\"

Gelu Bogdan Marin,
obiceiul, cutuma, funcționează precum un \"datum\", obișnuința e o deviație... corectabilă, altminteri.
... mă sfătuiești să devin trendi?

...
iar domnului acesta,
altminteri distins,
Regina Amalia, desigur,
măcar o singură dată i-a privit chipul.

SPLENDID!

Dragă Alice,
nu-i lua în seamă pe antevorbitori. libidoul lor e sub limitele normalului. habar n-au cum e să iei cotele apelor printre picioare.
ei da, nu mă exprim poetic, nici elegant, dar ce mai contează... n-am dat peste alte formule.

devine interesant cenaclul ăsta!
am primit, pe mail, următorul mesaj: supervexaților, sâmbătă veniți, începând cu orele 14.00, la acțiunea de protest de la intrarea cafenelei Deko.
Comitetul de organizare va împărți fluturași, ecusoane, șepcuțe, fulare, fesuri și tricouri inscripționate potrivit.
un grup de recitatori va citi, în gura mare, pe toată durata cenaclului, din Marquis de Sade: Justine ou les malheurs de la vertu (integral), Juliette (integral) și La philosophie dans le boudoir (pasajele mai importante) dacă mai rămâne ceva timp, după care o să plecăm.
protestul va fi mediatizat timp de 74 de ani de acum încolo, adică exact cât a trăit de Sade.

Felix,
antrenează-te, că nici eu n-am somn. am căzut, din nebăgare de seamă, pe gânduri și am făcut distrugeri mari: fracturi, echimoze, organe scoase de la locul lor...
domnule, m-am apucat să încropesc un volum de poezie și vreau să-l pun să-ți țină pleoapele deschise.

...
vineri-noapte, m-a scurmat în fund, de m-am trezit cu \"Istoria literaturii italiene\", a lui De Sanctis, pe genunchi.
dup-aia am citit, la-ntâmplare, din \"Craii de curtea-veche\".
mi s-au înfipt în minte două lucruri:
- \"când convorbirea lâncezește, tot ce-ți trece prin minte e să treci de la sărăcia lucie la avuție, după atâția ani de închipuire\" (asta de la Matei Caragiale citire);
- \"cel mai vechi document al literaturii noastre este socotit a fi cantilena, ... inițiată sub Frederic al II-lea, despre care Dante spunea...\" (că așa spune De Sanctis).
aste două lucruri m-au băgat la idei, așa încât acum, la trei zile distanță, sunt convins că fiecare istorie a literaturii trebuie să înceapă de acolo de unde merită să fie urmărită.
dificil e să dai peste călăuza potrivită.

Hanna,
lasă tu deoparte antropologia, uite aici fenomenologie și cult al personalității ad-hoc:
- alaltăieri seară, trag jaca pe mine și cobor să iau o sticlă de apă, două pachete de țigări și chibrituri, că eu nu știu să aprind aragazul cu bricheta;
- non-stopul, pe care l-am lăudat, era închis, așa că m-am dus la altul, pe undeva prin spatele blocului în care stau;
- înlăuntru era lume de lume, că prăvălia are și \"spațiu de consum\", iar unu-mi zice: \'aide șefu\', ia!, tocmai mie, care eram mai nebărbierit decât el, dar care nu iau coada-n glumă;
- ia șefu\', ia! și am luat, cu fața mea nebărbierită cu tot, ce-mi trebuia (Bazil, unul dintre colegii mei de facultate , specializat în antropologie, mi-a spus, după mulți ani de la terminarea facultății, când ne-am reîntâlnit, că \"am datele\" unui \"cccalmâccc\" -el era puțin bâlbâit! - și că trebuia să mor la naștere, la șase luni, între patru și șase ani, între cincisprezece și optsprezece, la patruzeci de ani, oricum, înainte de pensie);
- cu sacoșa-n mână, imediat ce-am intrat în casă, am pus un deget sub barba Adrianei, care se uita la televizor, și i-am zis: uită-te la mine, uită-te bine la mine!; iar ea s-a ridicat, ea e mai înaltă decât mine, și mi-a zis: da șefu\', da\' ap-ai luat?
în clipa aia cultul personalității mele a avut confirmarea deplinătății sale și a început să dea din coadă.

Andrei, Tamara, Viorel, Mihai,
n-am vrut să mă dau mare, să fac eu prima pagubă-n ciuperci, Doamne ferește!
ziceam și eu, așa, că Oana era mai câștigată dacă făcea un clip, o reclamă prezervativelor, decât să fie consilierul imaginii lui Vadim. de bustibus, non disputandum!

un univers metafotic, aproape de dezmăț.
câți, dintre noi, se lăfăie-n așa ceva?
dar, \"într-un colț\", aștept lumina, pentru că... nimic nu-i de pierdut.

Ioana, Medeea, Viorel, oameni buni,
voi vă nimeriți șlapii \"din prima\" dimineața, la trezire? eu unul, nu!
asamblați componentele și puneți conținutul util al filtrului de cafea \"fără drept de apel\"? eu unul, nu! uneori, filtrul de cafea, \"servește\" conținutul pereților, tavanului și tricoului pe care-l port.
vreau și eu o lume a mea, tatuată, în care scările au față-verso, iar plicurile au ștampilele puse sus-jos. simplu, practic!
vi se pare că-i \"incalificabil\" să-ți înfunzi urechile cu ceasuri/ore/clipe mototolite, care să estompeze zgomotele cotidianului? mira-m-aș!
încercați!