Adrian Firica

Dana,
pe... \"cuvântul meu de onoare\", rugozitățile erau \"axiale\".

... evident că, în sensul timpului pierdut de tine, poezia nu e moartă, numai că (he!) nu te sfătuiesc să te inițiezi în tainele artei \"timpului pierdut\".

Cornelia,
am ochi \"ochi\", unul, în frunte - sunt licorn!

mulțumesc!

mă tot șterg pe ochi și nu mi se duce polenul, nici papucii aceștia de păpădie nu sunt încălțările Danei Banu.

am senzația că rod o dantelă, evident poetică: \"un cort uriaș am întins\"; \"odihnim uneori\"... \"ochi de cafea înaltă-n boi\"
...
așa să fie!

\"șuierată scurt printre dinții bătrâni\"

Domnule,
cinismul cere o metamorfozare. punct!
bine că încă aveți simțământul pateticului.

Știu și eu, poeticul înainte de a fi un joc al minții, poate că o fi chiar o funcție, o sarcină enigmatică a existenței, un radical extras al creației care ne determină să respirăm. Nu știu, nu știu a spune cine deține „inițiativa cuvintelor”. Cert este că urmele unor astfel de respirații pot fi „călcate” literă cu literă - cuvând după cuvânt, sentiment după sentiment, emanație după emanație, vibrație după vibrație, amestec al realității consecutive cu amarul realității primordiale (chiar până într-acolo unde după o ficțiune se naște, musai!, și o virtualitate) - în această carte.
Nimic nu este convențional în acest volum simfonic: brutalitatea confesiunii „întinde” pe pereți orice intimitate. NU vă place? Atunci, CUM vă place? Așa vă place?:
“aceasta nu este o casă
treptele nu vă vor
ușa tace în nasul
străzii vremurilor

dintr-un iatac
coapse de femeie tac din
icoanele altor iubiri”
…
“că e ușor
să pui vorbe
sunt o grămadă de posibilități
le întinzi ca pe o gumă second-hand sau le aliniezi metodic pe masă un mise en place derizoriu
urmează logica bătăioasă a soldaților de plumb nevinovat de corecți după toate
regulile ai putea da pasențe le-ai putea amesteca între ele vopsea piese noroi sau orice altceva
asta dacă nu vrei
să
te murdărești până la cot glinsându-le pe textura mea
nesătulă
și absentă
ca pe niște bomboane raffaello
incredibil de volatile
pe buza de jos scriu că ignor o sumă de rețete
de fapt
e foarte greu să pui vorbe”

Mie mi-e greu “să pun” vorbe ritualice. Nu vreau să mă joc cu vorbele în registrul ăsta al poesis-ului!
Dacă ești orb, cititorule, cântă-le.
Dacă ești surd “…” răsfoiește-le.

ok!
e clinic:
\"sub nuc am încercat în toată vremea să te uit

și mi-a descântat mama
și mi-a făcut tot felul de farmece
și m-a dezlegat
și mi-a cusut în căptușala inimii
toți bănuții ei de dragoste
și-a tot plâns de parcă aș fi plecat la război\"


... te rog sa ma crezi, fie si pentru faptul ca nu am diacritice - office-ul meu e la pamant!

usor retorice inceputul si sfarsitul poemului.

am zis și eu să-mi ascund ghemul în pungă, să nu ghicească numeni ce îndrug. când colo, mă prinseși cu vesta gata făcută - că pentru mâneci n-am mai avut \"materie primă\".
acum văd că, drept pedeapsă, îmi deșiri ce-am făcut, spunând că e un gest \"de apreciere\".
hm!

Fără cuvinte, Andrei Pleșu, Adevărul - 30 aprilie 2008:
\"... Cronicarul își propune, la început, să distingă între televiziune proastă și televiziune bună, se străduiește să identifice rateurile, inadvertențele și reușitele universului televizual, dar alunecă, pe nesimțite, spre subiecte care nu sînt ale televiziunii, ci ale lumii reale, ale României inconfundabile, inconturnabile și (pînă una alta) nereformabile.
Săptămîna trecută, toate posturile au difuzat imagini sfîșietoare de la feluritele îngrămădeli populare din jurul unor \"cadouri\" de Paști, oferite de partide, primării, sau magnați cu dare de mînă. Majoritatea comentatorilor au veștejit, cum era de așteptat, componenta electorală a generozității publice, gata să livreze mititei contra voturi. S-a vorbit de mizerie materială, de demnitate, de marele decalaj dintre cei mult prea bogați și cei mult prea săraci.
În ce mă privește, aș fi avut ceva de spus și despre masele în delir, motivate, admit, de sărăcie, dar și de ispita chilipirului. \"Se dă ceva pe gratis!\" e un strigăt de luptă care pare să vină, la noi, din negura timpurilor. Perspectiva achiziției rapide furnizează nu numai clientela feluritelor pomeni de ocazie, ci și pe aceea a \"Caritas\"-urilor și a FNI-urilor. Ea suspendă respectul pentru \"aproapele\", care, la înghesuială, trebuie îmbrîncit și pocnit, și ilustrează, totodată, incapacitatea autohtonă de a sta disciplinat la coadă. Busculada transformă nevoia în bestialitate.
Imaginile difuzate erau aproape de neprivit. Exasperante, barbare, rușinoase. Cu astfel de reality-show-uri, cui îi mai pasă de televiziune?! \"

Domnule Nanu, domnule dragă,

ne-au luat alții \"pedinaintea\" de pe fața de masă.
nici sfert \"academistic\" nu ne-au lăsat.
... aseară, când te-am invitat să facem poezie la un pahar..., dumneata ai spus că ai îndoieli socratice.

...
\"Băi, după ce citesc io aici, situația e cam așa: noi ne rupem cocoașa pe șantierul ăsta, firma noastră primește bani de la Primărie, banii Primăriei sînt, de fapt, banii noștri, din impozitele plătite de noi din salariile pe care ni le dă firma noastră – mă urmărești? – din banii primiți de la Primărie. Mă, te-ai prins? Practic, rezultă că noi sîntem plătiți din banii noștri, mă. Deci noi ne plătim salariile din banii noștri și ne mai rămîn bani și de două beri la non-stop în fiecare seară! Băi, nu sîntem tari?! Hai, fă-mi și mie loc, că vreau să fac cinste în seara asta!!

*apud Academia Cațavencu - De 1 Mai muncitoresc - Dă, Doamne, să nu muncesc!
de Redactor | 29 Aprilie 2008

fi liniștită, așa e bine să fii

uneori, leonard ancuța e un fel de prișniță - ce scrie el spun. e o compresă care la vremea ei face cât zece femei!

ușor, ușor dacă intrați în intimitatea poemului său o să aveți surpriza că:
\"inima proaspăt rasă dată cu after-shave balsam
seamănă izbitor de tare cu tine\"

Dan, Norea cam dat pe spate,
Valuri, vânturi și ancore... cam ciudate.
Eu ca proasta-n târg stau, frate,
Dup-un taxi, ridicate, degetele mele toate.

after-shave m-am scobit în \"ochiuriile\" mele. am scos aceste lucruri de prisos:
- măcar;
- dimineața;
- însă;
- &;
- ca;
- recompună;
- care;
- ca să;
- ca prin
- până/pînă

Îmi doresc o singură dată...

coperta e grozavă.
groaznică!
numai că aflu că înlăuntru e: \"... o carte a călătoriile care se împletesc\".

Mădălina,
am respectat întocmai dorința Castei.
voia să i se vadă numai ceafa... ușor ciufulită - am scos oglinda din ramă pentru acest motiv!

un pictor obraznic, de prin secolul al XVIII-lea, a procedat altfel.

îndrăgesc \"paravanele\" albe. imaculate.

Carmen,
de Florii:

numai ele \'s da
și de cinci ori șapte ori
ce primenală

Mădălino,
te-ai luat după ei, după ăștia...
păi noi numai de acum o sută de ani facem salam... Loreal?

Amalia,
îți spun numai ție, dar să nu spui nimănui, nimănui, înțelegi!
USA nu are ceea ce noi, europenii și alții, denumim \"guvern\".
dacă află \"dromaderul\", el care a fost: \"Invitat al Guvernului Statelor Unite ale Americii în cadrul programului \"International Visitors\", am sfeclit-o!
după aia, dacă află ceva și despre tehnologia spațială și despre existența ori inexistența UFO-urilor... să te ții Pârleo!
estimez că va scrie mai mult de 10.000 de eseeeeeeeeeeeeeeeeeee.

Domnule Nanu,
\"esee\" sunt, cu doi de \"E\", că sunt mai mult de o mie (1.000). dacă îmi amintesc, am mai discutat chestiunea asta acum câteva luni și îi recomandasem domnului Vosganian să se ducă la OSIM să înscrie marca \"esee\".

Carmen,
nu pot decât să mă înclin în fața enormului tău pachet de cunoștințe despre împărțirea administrativă a Arabiilor și despre abilitate în număratul cocoașelor cămilelor.
ce să mai spun, mi-ai tras-o, am luat-o pe cocoașă!

...
\"câteva firișoare roșii străbat țesătura tremurând de-a lungul ei\"

toate, toate femeile pot invoca așa ceva.
o spun preaplecat!