Poezie
poezie de omorât timpul cu precădere pierdut
3 min lectură·
Mediu
*
din autobuze
în șir indian coboară
navetiștii patriei
coboară pe ușa din față
urcă înapoi prin geamurile prevăzute cu perdeluțe maronii
prin perdeluțe intră lumina amiezii
lumea lor devine o fotografie sepia
*
la cafenea multe probleme emoționale
scriitorii își verifică unii altora
ciorapii chiloții fosforescenți monturile ticurile burțile suprafețele cu rugozități geniale
în șanț își face manichiura pedichiura
sauna și masajul ei de viață
o poezie nescrisă
râde și tace tace și râde
strănută apoi înciudată
deh
alergia la praf și mai ales la urină
*
ce bine e în bucătărie la noi
ardeii dau mâna cu ceapa ghimbirul sărută de zor friptura de rață
parcă am fi într-o poveste de soi
cafeaua râde pe rafturi năucă
ce bine e în bucătărie la noi
avem aspirator de firmituri
avem termopane și pervaz cu gresie la fereastră
porumbeii beau apă vrăbiuțele clipocesc vecinii latră
*
o zi în care n-ai iubit nimic e o zi pentru viitor pierdută
spuse tanti Marghioala de la 7 cea poreclită Pârjoala
oftă prelung își suflă nasul în șorțul siniliu
apoi trecu rapid la făcut copii de rezervă
numai buni de pus la murat
pentru bătrânețea ce vineeee domnule fir-ar ea să fie
na că a și venit
stai să mai fac niscaiva copii termin imediat
îi las să crească rapid
că rămânem fără întreținerea plătită în viitorul îndepărtat dar totuși apropiat
la muncă pentru noi mă copii
că și noi ne-am iubit de-am vrut de n-am vrut pentru voi
soțul lui madam Pârjoală mai bău un raft de bere și se culcă sforăind trist
prin visul lui trecea un autobuz cu perdeluțe maronii
*
primisem cândva de la maică-mea și de la taică-meu un trup nou nouț
l-am hrănit și l-am adăpat îndeajuns de bine
l-am expus în vitrinele vremii l-am dat la remaiat când a fost cazul
l-am tot spălat pieptănat aranjat tuns frezat așchiat
frați de prelucrare la cald a sentimentaloidelor decepții
camarazi de fluieră vântul printre coridoare anoste
tineri și tinere încartiruiți în cutii de carton și gamele ieftine
bună ziua vă spune de la capătul risipirii firul de iarbă numărul 12
în vremea asta cu o perseverență aproape indecentă și uluitoare detentă
ronțăie din timpul nostru cel viu
finalul în trepte
eșecul
să-l omorâm cu respect să-l redăm gureșelor cireșe pietroase de iunie
morală proletară zdravănă și chioară:
nu știu ce avea ciclopul de îmi tot trăgea cu ochiul
ascultă poezia în lectura autoarei
din autobuze
în șir indian coboară
navetiștii patriei
coboară pe ușa din față
urcă înapoi prin geamurile prevăzute cu perdeluțe maronii
prin perdeluțe intră lumina amiezii
lumea lor devine o fotografie sepia
*
la cafenea multe probleme emoționale
scriitorii își verifică unii altora
ciorapii chiloții fosforescenți monturile ticurile burțile suprafețele cu rugozități geniale
în șanț își face manichiura pedichiura
sauna și masajul ei de viață
o poezie nescrisă
râde și tace tace și râde
strănută apoi înciudată
deh
alergia la praf și mai ales la urină
*
ce bine e în bucătărie la noi
ardeii dau mâna cu ceapa ghimbirul sărută de zor friptura de rață
parcă am fi într-o poveste de soi
cafeaua râde pe rafturi năucă
ce bine e în bucătărie la noi
avem aspirator de firmituri
avem termopane și pervaz cu gresie la fereastră
porumbeii beau apă vrăbiuțele clipocesc vecinii latră
*
o zi în care n-ai iubit nimic e o zi pentru viitor pierdută
spuse tanti Marghioala de la 7 cea poreclită Pârjoala
oftă prelung își suflă nasul în șorțul siniliu
apoi trecu rapid la făcut copii de rezervă
numai buni de pus la murat
pentru bătrânețea ce vineeee domnule fir-ar ea să fie
na că a și venit
stai să mai fac niscaiva copii termin imediat
îi las să crească rapid
că rămânem fără întreținerea plătită în viitorul îndepărtat dar totuși apropiat
la muncă pentru noi mă copii
că și noi ne-am iubit de-am vrut de n-am vrut pentru voi
soțul lui madam Pârjoală mai bău un raft de bere și se culcă sforăind trist
prin visul lui trecea un autobuz cu perdeluțe maronii
*
primisem cândva de la maică-mea și de la taică-meu un trup nou nouț
l-am hrănit și l-am adăpat îndeajuns de bine
l-am expus în vitrinele vremii l-am dat la remaiat când a fost cazul
l-am tot spălat pieptănat aranjat tuns frezat așchiat
frați de prelucrare la cald a sentimentaloidelor decepții
camarazi de fluieră vântul printre coridoare anoste
tineri și tinere încartiruiți în cutii de carton și gamele ieftine
bună ziua vă spune de la capătul risipirii firul de iarbă numărul 12
în vremea asta cu o perseverență aproape indecentă și uluitoare detentă
ronțăie din timpul nostru cel viu
finalul în trepte
eșecul
să-l omorâm cu respect să-l redăm gureșelor cireșe pietroase de iunie
morală proletară zdravănă și chioară:
nu știu ce avea ciclopul de îmi tot trăgea cu ochiul
ascultă poezia în lectura autoarei
084.748
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 405
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 60
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “poezie de omorât timpul cu precădere pierdut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1788171/poezie-de-omorat-timpul-cu-precadere-pierdutComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBTitit, ca de la fir de iarbă la prieten bun și vechi, mă bucur să te văd cu semn trecând prin poezia de față,
vorba lui Călin Nemeș(Dumnezeu să îl odihnească în pace):\"maaaaare actor sunt și eu, joc cu predilecție în roluri importante, sunt mereu iarba nr. 15\":)),
ei, e vară și nu-mi strică să mai agonizez și eu pe aici o poezea de dat bună ziua
despre ciclop...de-ar fi avut doi ochi nu mai era nici Dânsul ciclop și nici io nu mai spuneam aici nimic despre el
îl salutăm cu prietenie pe Victor(Titit),
noi,
dana banu cea cu versuri grotești, puțin amare
desigur voit sentimentalicești
vorba lui Călin Nemeș(Dumnezeu să îl odihnească în pace):\"maaaaare actor sunt și eu, joc cu predilecție în roluri importante, sunt mereu iarba nr. 15\":)),
ei, e vară și nu-mi strică să mai agonizez și eu pe aici o poezea de dat bună ziua
despre ciclop...de-ar fi avut doi ochi nu mai era nici Dânsul ciclop și nici io nu mai spuneam aici nimic despre el
îl salutăm cu prietenie pe Victor(Titit),
noi,
dana banu cea cu versuri grotești, puțin amare
desigur voit sentimentalicești
0
RRRâde prostia și tace când inteligența vorbește, debilii lumii au alergie față de deștepți, în timp ce marile plăceri ale vieții ne hrănesc satisfacția și bună dispoziția.
0
AFDana,
pe... \"cuvântul meu de onoare\", rugozitățile erau \"axiale\".
... evident că, în sensul timpului pierdut de tine, poezia nu e moartă, numai că (he!) nu te sfătuiesc să te inițiezi în tainele artei \"timpului pierdut\".
pe... \"cuvântul meu de onoare\", rugozitățile erau \"axiale\".
... evident că, în sensul timpului pierdut de tine, poezia nu e moartă, numai că (he!) nu te sfătuiesc să te inițiezi în tainele artei \"timpului pierdut\".
0
AF...
ei,
ziceam și eu că uneori conținutul cade pradă formei, sau invers.
sau, dacă m-am înșelat, dacă nu e așa, atunci e invers, adică nu-i așa, ci e altfel, dar...:
\" mamă am vorbit cu tanti Dana, care mi-a spus că sunt indiscret pentru că am găsit un creion de când eram eu copil și scrisorile cuiva de acum șaptezeci de ani subliniate de mine unde el vorbea indiscret despre o doamnă care lipise o poză și care scria că nu se aștapta la așa ceva - pe care o chema Laura, iar eu am observat că era brunetă, că avea sâni voluminoși și îl cam lua peste picior pe cel care îi păstra scrisorile.
ei,
ziceam și eu că uneori conținutul cade pradă formei, sau invers.
sau, dacă m-am înșelat, dacă nu e așa, atunci e invers, adică nu-i așa, ci e altfel, dar...:
\" mamă am vorbit cu tanti Dana, care mi-a spus că sunt indiscret pentru că am găsit un creion de când eram eu copil și scrisorile cuiva de acum șaptezeci de ani subliniate de mine unde el vorbea indiscret despre o doamnă care lipise o poză și care scria că nu se aștapta la așa ceva - pe care o chema Laura, iar eu am observat că era brunetă, că avea sâni voluminoși și îl cam lua peste picior pe cel care îi păstra scrisorile.
0
Cu prietenie,
Servus,
Victor