poezie de omorât timpul cu precădere pierdut

*

din autobuze
în șir indian coboară
navetiștii patriei
coboară pe ușa din față
urcă înapoi prin geamurile prevăzute cu perdeluțe maronii
prin perdeluțe intră lumina amiezii
lumea lor devine o fotografie sepia

*

la cafenea multe probleme emoționale
scriitorii își verifică unii altora
ciorapii chiloții fosforescenți monturile ticurile burțile suprafețele cu rugozități geniale
în șanț își face manichiura pedichiura
sauna și masajul ei de viață
o poezie nescrisă
râde și tace tace și râde
strănută apoi înciudată
deh
alergia la praf și mai ales la urină

*

ce bine e în bucătărie la noi
ardeii dau mâna cu ceapa ghimbirul sărută de zor friptura de rață
parcă am fi într-o poveste de soi
cafeaua râde pe rafturi năucă
ce bine e în bucătărie la noi
avem aspirator de firmituri
avem termopane și pervaz cu gresie la fereastră
porumbeii beau apă vrăbiuțele clipocesc vecinii latră

*

o zi în care n-ai iubit nimic e o zi pentru viitor pierdută
spuse tanti Marghioala de la 7 cea poreclită Pârjoala
oftă prelung își suflă nasul în șorțul siniliu
apoi trecu rapid la făcut copii de rezervă
numai buni de pus la murat
pentru bătrânețea ce vineeee domnule fir-ar ea să fie
na că a și venit
stai să mai fac niscaiva copii termin imediat
îi las să crească rapid
că rămânem fără întreținerea plătită în viitorul îndepărtat dar totuși apropiat
la muncă pentru noi mă copii
că și noi ne-am iubit de-am vrut de n-am vrut pentru voi
soțul lui madam Pârjoală mai bău un raft de bere și se culcă sforăind trist
prin visul lui trecea un autobuz cu perdeluțe maronii


*

primisem cândva de la maică-mea și de la taică-meu un trup nou nouț
l-am hrănit și l-am adăpat îndeajuns de bine
l-am expus în vitrinele vremii l-am dat la remaiat când a fost cazul
l-am tot spălat pieptănat aranjat tuns frezat așchiat

frați de prelucrare la cald a sentimentaloidelor decepții
camarazi de fluieră vântul printre coridoare anoste
tineri și tinere încartiruiți în cutii de carton și gamele ieftine
bună ziua vă spune de la capătul risipirii firul de iarbă numărul 12
în vremea asta cu o perseverență aproape indecentă și uluitoare detentă
ronțăie din timpul nostru cel viu
finalul în trepte
eșecul
să-l omorâm cu respect să-l redăm gureșelor cireșe pietroase de iunie


morală proletară zdravănă și chioară:
nu știu ce avea ciclopul de îmi tot trăgea cu ochiul

ascultă poezia în lectura autoarei