Adrian Firica

Domnule,
sunt încântat de propunerea dumneavoastră - zic de chestia asta, cum că-i fals ce spun!
sună precum chestiunea aceea ce ne pune să ghicim (între paranteze!) că de câte ori o monedă e aruncată-n sus, o să cadă pe o parte, dar și pe cealaltă (pe partea civică, ori pe cea etnică... din câte înțeleg eu acum!) cam de tot atâtea ori, statistic vorbind.

ei bine, eu mai am ceva de spus: care-i procentul estimat al căderilor posibile ale monedei în poziția de "țuț" în toată ecuația asta?

chiar dacă eu sunt un dadaist convins, sper că înțelegeți cu ce soi de lucruri îmi petrec timpul.

personal consider că timpul e de partea noastră.

splendidă construcție.
caldă, calmă și cu orizontul așteptat.

m-am imaginat mergând pe malul unui râu către acasă. am trecut pe malul celălalt și am mers mai departe.
am ajuns unde trebuia. sunt tot eu.

a,
Dan Puric este un analfabet în chestiunile politologice.
conceptul de națiune este unul ce a apărut pe la sfârșitul secolului al XVI-lea în Franța, apoi a fost copios exploatat în zona viitoarelor State Unite ale Americii.

conceptele de "neam" și "populație" aparțin genului de investigare non-politic.
tribul, seminția și celelalte concepte coroborate nu au legătură cu termenul politic ce definește "națiunea".
într-o națiune pot coabita tot soiul de popoare, de neamuri, de triburi, de ginți sau de familii (la urma urmelor!).

vă dau un exemplu: titulatura de Regatul Unit al Marii Britanii, Scoției, Irlandei de Nord, etc. distinge perfect că este vorba de o uniune politică, una ce respectă rigorile și specificul populațiilor - cu excesele de rigoare, vizibile și în zilele noastre.
la fel se petrec și în Franța zilelor noastre lucrurile, Franța având în parlament reprezentanți ai "nemurilor de peste granițe" (nu puțini la număr!).
...

în lucrarea lui Blaga, pe care Puric nu o citează, Blaga spune altceva. el vorbește despre "orizontul și stilul" unor comunități, al unor neamuri, al unor populații, nu despre cel al unor națiuni. Blaga spune că o efigie a neamului românesc este bolta, bine reprezentată de arhitectura bisericilor, dar și de gestul comun nouă de a ne ridica mâinile în sus și de a privi răsăritul soarelui.
sper că nu e nevoie să încep a cita din cartea lu Blaga, da?

da, este adevărat, Blaga, forțat de comuniști, după ce se retrăsese de la catedră, a fost obligat să revină la catedră, cam după șase ani, și să scrie o carte despre filosofia marxistă.
și a și făcut treaba asta. a scris o mică serie de eseuri.
despre Marx, din scrierile lui Blaga, se întrevede că a fost un umil cercetător al economiei burgeze aflată în expansiune, evoluție pe care acesta nu o agrea (de Marx zic!).
despre Engels spune că a avut o intuiție formidabilă atunci când a continuat ideea evoluției speciilor, scriind că este posibil ca oamenii să se tragă din maimuțe - Blaga spune că ideea lui Engels nu este condamnabilă, ci doar că nu este argumentată cu datele științifice necesare.

Domnule,
mă faceți să fac apel, dacă nu la un element de logică "interprestatică", atunci la unul ușor de "constatatat" investigând evidența populației, iar nu la unul ce privește datele așteptate a fi comunicate de celebra instituție ce face statistici - astea urmând să devină publice anul viitor, așa cum au decis UE și ONU (din punctul meu de vedere fac apel oriunde, pentru că sunt sociolog de meserie!).

vedeți dumneavoastră, de la ultimul "pronunciament" privind demiterea Președintelui României s-a petrecut ceva excepțional: au murit două milioane și jumătate de oameni cu drept de vot, fie că aceștia trăiesc în România, fie că umblă aiurea prin lume, numai că toți sunt cetățeni români cu drept de vot.

în altă ordine a ideilor, nu Institutul de statistică e cel ce stabilește numărul celor înscriși pe listele de vot ci, culmea ironiei: direcțiile specializate ale Poliției pentru evidența populației și direcțiile Primăriilor, de comun acord - tatăl meu a decedat acum patru ani, însă figurează peste tot în evidențele ăstora, deși tot acolo există și certificatul său de deces, precum și un "certificat certificat de notariat", așa că decedatul meu tată plătește dări către stat și apare în listele electorale (se presupune că toate lucrurile astea provin din ceea ce-s numite anomalii ale sistemelor informatice).

prin urmare, luând în considerație toate datele, cel mai mare genocid din vremurile noastre s-a petrecut în acești doi ani și jumătate în România: adică au fost uciși trei milioane de votanți.
dacă facem media statistică a românilor (cca 21 de milioane!) atunci, în acești doi ani și jumătate, au fost exterminați mai mult de 10% dintre români de către guvernarea aflată în post până zilele trecute.

...
aaa!:

voiam să mă lămuriți asupra unui fapt care mă intrigă:
dacă bag o bilă albă în urna albă, înseamnă că spun Da/Da; dar atunci când bag bila neagră în urna neagră nu spun Nu/Nu, adică nu spun un simplu DA?

...
cu titlu separat, vă informez că o lucrare de doctorat nu poate fi contestată decât de către Poliție și de către Parchet.
așa spune Legea dreptului de autor.

pe bune!

Domnule,
a fost vorba de o osmoză - nu am alt termen semnificativ aflat la cheremul meu acum!

știți, există o chestiune ce nu are cum să fie ignorată: atât tracii cât și etruscii, spre deosebire de toate celelalte popoare europene ale vremurilor alea, asigurau o egalitate perfectă a femeii cu bărbatul.
spre deosebire de celelalte neanuri, ăștia nu-și închipuiau că prezența publică a femeii poate fi cenzurată.
mai mult, și unii și alții impuneau bărbatului ca atunci când greșește să se culce la picioarele femeii și să stea acolo până ce era iertat.
...

de călușari presupun că ați auzit. ei bine, ăștia nu purtau chiloți, așa că li se vedeau foarte bine, atunci când "jucau", bărbățiile. ori astea nu fac interesul bărbaților atunci când sunt ei între ei!
vedeți dumneavoastră... ținuta legionarilor romani seamănă al dracului de bine cu aia a călușarilor, adică: nici legionarii romani nu purtau chiloți!

a,
în partea din dreapta, jos, a mozaicului există un lup...

Domnule,
vă dau dreptate.

celebrul Împărat Traian, când a ajuns prin Grădiștea, a spus: "În sfârșit sunt acasă" - așa au scris secretarii Lui, nu eu!

pe de altă parte se spune că Romulus și Remus erau fii unui etrusc ("es tracus", în traducere aproximativă!).

ăștia, etruscii, stabiliți în Toscana, pentru că erau cultivatori de pământ, au colonizat și prima colină capitolină mult înaintea ciobanilor din Latium.
ei mai colonizaseră și o zonă din Corsica, precum și un punct din Sicilia.
mai mult decât atâta, ei au inventat "aracii" - chestiile alea care susțin tulpinile viței de vie. e limpede de ce erau mari exportatori de vin, asta câtă vreme ceilalți, inclusiv grecii, se limitau să culegă struguri din vițele de vie sălbatică.

mai departe, ciobanii din Latium, care nu prea aveau femei, furau sabine, adică etrusce, și se purtau frumos cu ele. făceau și copii, așa că "limba maternă" etruscă a ajuns până-n Sicilia!

despre etrusci se mai spune că erau "poporul mării" - făceau comerț cu vin (inventaseră și un fel de conservare al acestuia, astfel încât să nu se degradeze) și mai vindeau oțel pentru săbii (asta în plină epocă a bronzului!), bijuterii făcute din aur și argint (Grădiștea, de care vă spuneam mai sus, era un mare edificiu siderurgic recunoscut până și de troieni și de egipteni) și mai făceau și ceramică - ajunseseră într-un astfel de hal de perfecțiune încât făceau niște stative pentru vasele de vin care permiteau vaselor mari de vin, cam de cinci sute de litri, să se legene, dar să nu se verse, atunci când erau transportate pe mare!

făceau și nasturi. până la ei nu erau cunoscute asfel de accesorii. adică brevetul le aparține!

Domnule,
eram cam la un mileniu și un sfert distanță de dumneavoastră și de autorii peripatetici ale căror discursuri ni le transmiteți.

eram în audiență la Giovanni Pico della Mirandola.
voiam să mă edific asupra chestiunilor privitoare la "UNU" și legătura acestei entități cu discursul conținut în "De hominis dignitate".

lucrurile se leagă foarte bine.

vă aștept la un Kant, ori la un Hegel.
avem timp, nu?!

doamnă,
eu am luat notă.

până și Arcibald mi-a spus că afirmațiile "siderată" și "invidioasă" ar fi cazul să mă îngrijoreze - vorbesc despe efectele imediate induse și lăsate, de ceea ce scriu eu, asupra cititorilor.

categorisirea componentelor poemului a fi fiind "descreierate sau trăsnite" este justă. vorba sa (a Coralinei!): "... lucrurile nu sunt fixe niciodată, ...".


vă mulțumim apelând, nu ne dăm seama din ce motiv, la o formulare destul de controversată: sau/și.

"v 1" conține o anomalie: acel "de".
am întors lucrurile pe toate fețele, până și metaforic.

"ma pregătisem de tine" sună... aiurea.
și mai este acest: "ma". nu-i cumva: "mă"?

mulțumesc pentru răbdare... și pentru interpretare.

...
textul inițial e cam de acum cinci ani.
da, conține "și" o transpunere. forma e un experiment, dar nu e primul de felul ăsta pe care-l fac. și conținutul este un experiment.
văd eu dacă, până la urmă, încheg un volum de sonete.

păi...
mozaicul prezentat de dumneavoastră este o dovadă arheologică incontestabilă ce ne arată care erau grătarele antice.

în zilele noastre, sumedenie de astfel de exemplare, ușor modificate tehnologic, au umplut spațiile publice de pe la noi, fapt ce vine să ateste romanitatea poporului român. cum ar veni: în vorbă, prin obiecte de utilitate publică și prin fapte!

în mod cert, lucrarea dumneavoastră trebuie să fie trecută în patrimoniul studiilor științifice.

citez "... iar în Piazza Armerina, o vilă romană cu mozaicuri foarte bine păstrate, în suprafață totală de 3500 metri pătrați." pentru a-mi face o suprafață de discurs pentru a certifica perenitatea GRÃTARULUI în cultura noastră.

nu am cuvinte!

Parchetu’ cată autoru’
Ce-n gesturi fu abominabil
Nimic nu e ceva notoriu
Da-n dedesubt e sustenabil

Draga mea,

Anni-Lorei, tatăl meu a fost "chemat" în iarna anului '64 să scoată cuburi mari de ghiață din Dunăre - evident că lucrurile astea ședeau sub imperiul unor decizii juridice, dat fiind că era fiu de chiabur și mai și absolvise o facultate.

acum, eu abia aștept să fiu trimis să fac săpături pentru "Canalul București-Giurgiu dus-întors".

Domnule,
eu, care mă pricep să citesc „pe buze”, am reținut următoarele afirmații certe, fabuloase și agramate, făcute ieri de Premierul al cărui nume nu-l pronunț, afirmații ce mi-au produs un delir de care n-am scăpat nici după ce mi-am pus o cârpă udă-n cap:
1. „Declar că nu pot să relatez foarte mult, pentru că a fost o întâlnire tête-à-tête și am decis împreună că vom relata destul de puțin din ceea ce s-a întâmplat la întâlnire.”;
2. „Eu cred în continuare, cum să vă spun, m-am tot gândit zilele astea, m-am gândit și astăzi, poate că puteam să procedez cu mai mult tact, poate că Președintele se simte acum pus într-o situație care dacă cedează, înseamnă că a cedat în fața mea și are de pierdut ca prestigiu politic sau ca mândrie, nu știu, poate puteam eu să pun lucrurile, problema altfel, dar pe fond, deci ca strategie, trebuie să găsim o soluție, dar pe fond și i-am spus Președintelui astăzi acest lucru, nu e un secret, aici nu e vorba cât va fi președinte T.B., și când va fi Președinte Crin Antonescu, și când nu voi mai fi eu Prim-ministru, e foarte clar că dacă 25 de țări europene fac așa, adică au Primul-ministru acolo, pentru că mai departe la consiliile, la pregătirea documentelor, merg miniștrii care sunt în subordinea primilor-miniștri, ăsta este sistemul pe care și România trebuie să-l adopte.”;
3. „Eu am susținut în continuare, așa cum a susținut și Parlamentul, că ținând cont de faptul că pe 28 iunie se vor discuta la Bruxelles probleme care țin strict de executiv, de guvern, și că totuși guvernul actual spre deosebire de guvernele trecute nu este neapărat, ca să fiu foarte diplomatic în exprimare, nu este dispus să-i dea președintelui dreptul de a-l reprezenta la Bruxelles, eu consider în continuare, ca și Parlamentul, că ar trebui să meargă primul-ministru. Președintele și-a menținut punctul de vedere pe care îl cunoașteți și cel puțin pe această zonă n-am ajuns la un punct de vedere comun, a rămas să dialogăm în continuare pentru a încerca să găsim o soluție care să scutească România de o situație prin care au trecut alte țări europene.”;
4. „Nu doar România a pățit-o, ca să spun așa, Polonia, de exemplu, au fost la un moment dat și președintele și primul-ministru (e vorba de cei doi frați gemeni; s.a.!) și până la urmă a cedat președintele, merge doar primul-ministru, în Finlanda a fost la fel și s-a trecut în Constituție foarte clar că primul-ministru participă, și alte țări europene, chiar și Franța a trecut prin chestia asta. Așa încât nu am o soluție care să o anunț. În rest, a fost o discuție civilizată între doi oameni care sigur nu putem fi nici prieteni, nu putem nici să ne simpatizăm foarte mult personal, dar cred, cel puțin în ce mă privește dar și în ce-l privește pe președintele B. că putem să ne comportăm ca doi oameni aflați în funcții importante.”.

planul (evident că-i vorba de cel poetic!) propus nu poate fi luat decât ad litteram.
debutul e o ciupeală pitonică: "... așteptîndu-și prada pentru micul dejun",după care cursivitatea faptelor te lasă mască:
"urmează:"

restul textului nu are rest, zic eu, din punctul meu de vedere, pentru că un astfel de poem programat, secvențializat, descriptiv și cum mai este el alungit nu prea dă loc interpretărilor de altă natură, cert fiind că violențele moderniste curente sunt eludate.
foarte bine!

adun și eu ce se poate, pentru că autoarea adună de mai multe ori! "și visează".

lucrurile devin "perfect" confuze-n finalul poemului, deși partea de sus a acestuia-i teribil de robustă-n economia textului.
ce o determină pe autoare să facă așa ceva... o privește!

foarte frumos. foarte!

în acest text s-a strecurat o greșeală enormă acolo unde o părere a fost confundată cu o perlă.
personal, pentru că tot nu am avut întrevederi cu el, deși am mai recomandat asta,îi recomand să fie ceva mai... cum să spun eu... să fie tot timpul cu un sec în fața ochilor, de preferință să fie roșu rubiniu, ca să ne putem "tuna" rezultatele dintr-o cupă-n alta.
ultima dată când am vrut să dau peste autor am fost altercat de niște jandarmi drept în cap, așa că vă pot arăta insigna recuperată de mine din locul faptelor.

în altă ordine a ideilor, este evident că fiecare om face pași, iar acești pași au o anume cadență, adică se fac după un tipar anume: pașa unu, pașa doi, pașa etcaetera.
orice se face dincolo de asta este o exagerare, așa că n-ajungi să fii Pașă.

acușica, pentru că tot zise el: o fi, ori n-o fi el Pașă?

bine ar fi să o lași pe Blandiana-n praștie, dat find că spune că:"... ce se simte spunând că "la lectura acestei cărți este că nimic nu a fost inventat. Totul a fost trăit."
prăvălnic ea spune că: "Autorul nu e scriitor".

voiam să mi-o trag și eu, poetic:
" a c u m"
și
" a i c i"
pentru că:
"din când în când alergai spre mare și apele se despărțeau
erai un delfin care mă purta peste ape
ieșeai dintre valuri
pielea îți scânteia ca un diamant
abia respirând
luai o bere și încă una

adormeam așa
adorați de soare
de lună
de stele"

din păcate, spre nefericirea voastră, eu sunt de partea celor de prin Deep Purple, așa că să vă fie lumea fericită-n aiureli sărite de pe fix.
vă dau a treia stea fericită nostim.