Analfabetism profesional

* „Am absolvit o școală profesională, unde m-am pregătit să fiu lăcătuș montator, iar după aia nu am făcut altceva decât să vând vată de zahăr pusă pe băț timp de douăzeci de ani. În ce-s specializat acum? Păi nu știu, dar cam fluier a pagubă!” …?! ** Partea frumoasă a ceea ce se numește „analfabetism profesional” e priveliștea superbă oferită de cei ce-s licențiați însă nu profesează-n spectrul pregătirii lor. Cu alte cuvinte: nervi, timp, bani, aspirații și o grămadă de alte lucruri epuizate! Să luăm exemplul cazului unui domn ce nu-i doctor în științe juridice, ci-i doar absolvitor al unei facultăți de drept, pentru ca după aia să fi fost, câteva luni, procuror descălecat prin lumea crimei organizate și chiar avocat al acesteia, după care s-a apucat de politică, așa că… se-nscrie perfect în formula catalogării domniei sale drept un caz tipic al „analfabetismului profesional” – conform studiilor de specialitate cele mai multe cazuri de felul ăsta se află-n Olanda și-n Canada, țări unde ceva mai bine de 40% dintre cetățeni sunt licențiați, însă numai 10% dintre ei își pot exploata-n mod aplicat cunoștințele dobândite-n urma studiilor urmate prin universitățile absolvite de ei, asta-n vreme ce-n România se petrece ceva de groază, câtă vreme o treime dintre licențiații adevărați sunt asimilați imediat dincolo de granițe. E limpede motivul pentru care licențiatul acesta, de pe dinafară de granițele profesionale, a „revenit” prin țară cu masterate și a ajuns prototipul „analfabetului profesional român”, adică a ajuns să ne vândă chestii prim-ministeriale. Voilà de vezi, dar și punct, precum și basta! *** „’S ’n stare să captez cel puțin șase miliarde de dolari anul acesta, pentru c-am apucat să repar niște stricăciuni” zice celebrul economist, fiu de fost general aflat în spatele Premierului, adică-i bine că putem să dăm și noi bani generalilor și ofițerilor superiori ce ne-au apărat țara și au asigurat securitatea noastră în lungul timp al „Războiului Rece” și-n timpul Revoluției din ’89, așadar și celor 3 700 de revoluționari din Întorsura Buzăului ce-au administrat împreună cu alte zeci de mii de revoluționari redutabil-retribuibili Revoluția-n toată țara, asta pentru că efectele vizibile ale Revoluției au fost reflectate-n toată lumea, asta fără a pune-n discuție cheltuielile-n bani pentru deplasarea ulterioară a minerilor din Valea Jiului în locuri ce lor nu le erau familiare, locuri ce se aflau la suprafață, așa că ei au fost puși în fața unui mediu nefamiliar, stresant cu desăvârșire, precum ar fi sediile unor centre universitare și ale unor partide politice (de parcă puteau fi de alt fel!, s.n.!) din București, unde mai pui că protestanții nu erau mineri ca ei, ci intelectuali, adică unii purtau ochelari de vedere și erau spălați, așa că i-au aruncat în mediul lor, adică să se spele-n chestia aia din care țâșnea apă-n sus fără rușine, tocmai lângă Hotelul Intercontinental, asta pentru ca la o clipeală de ochi după aia tot fondul social ce se afla la dispoziția Guvernului să le fie alocat lor, minerilor din Valea Jiului, nu de alt-undeva, dat fiind că Vice-Premierul de atunci a „asimilat” toate astea semnând, dat fiind că Premierul de atunci era plecat din țară în vederea stabilirii ascendenței sale genetice spaniole… etc. – dar despre asta vă rog să-l întrebați pe celebrul profesor universitar jurist care-i semnatarul acelei goliri totale a fondului asigurărilor de stat de pe vremea aia, pentru că gol l-a lăsat, adică nu nud, ci fără orice-nsemne sexuale, chestie despre care știe foarte bine actualul ministru-al finanțelor noastre în calitatea sa de fost colaborator în procesul eradicării nudismului. E „canceros” discursul, nu?! **** Am și câteva dubii pe care le pronunț acum, da’ nu așa cum mă pronunț atunci când stau să fac pe mine și să mă duc acolo unde se cuvine, tocmai pentru a nu face… pe mine!, chiar dacă se va spune că-s „căpușat” de tot soiul de aiureli: – Premierul convoacă-n sesiuni comune Camerele Parlamentului atunci când îi vine vorba-n gură ori când i se scoală ceva-n privința luării deciziilor „înmânate” iară nu invers, adică nu Premierul să fie chemat să-și țină răspunderea-n mână-n fața Parlamentului, ca să vadă acesta dacă are o malformație rară, sau nu?! – La cererea Premierului sunt admise și remise atribuțiunile CCR-ului, iar nu cum spune Constituția care-i în grafic, iar nu-n proces de re-eșapare?! – Premieru-l demite pe Președinte, dat fiind că ăsta a băut cafea-n sediul Comisiei Europene atunci când a fost invitat acolo, în loc să demisioneze aici și acum, da?! – Premierul acesta decide asupra coeficientului de credibilitate al țării acum și pentru mai încolo?! Păi, ce mai așteptăm?! ***** Păi după ce ne venim puțin în fire, păi Premieru’ o să impună, ușurel, un Gleichschaltung (nivelare; n.a!) hitlerist. Pentru cine nu-i familiarizat cu istoria-nceputurilor și-a evoluției nazismului „lansez” invitația-n a se iniția-n chestiunile astea și-n chestiunile analizei psihologice-a frustrărilor, asta dacă vă interesează așa ceva, iar ca să vă trezesc curiozitatea, nu cu titlu absolut, vă spun că acum optzeci de ani nazist-hitleriștii impuneau: „… măsuri legale propuse de noi pentru a transforma instituțiile publice într-unele democratice specifice”. Ne mai auzim și ne mai vedem numai când e vorba de bine, da?! Note: Am „trecut” prin Piața Universității atunci, adică în acel iunie ’90, împreună cu Romulus Brâncoveanu – eu aveam ochelari de vedere, și el poartă acum așa ceva! http://www.youtube.com/watch?v=0fXTnrCgwQE