Adrian Firica

pe vremuri, când urcai de la poalele Dealului Mitropoliei (pe stânga!), înainte de a ajunge în Piața Coșbuc, te răvășeai de tot: mai era, încă, o potcovărie, prin anii \'70.

dar, dacă mă supăr pe tine, pot să-ți povestesc și cum stăteau lucrurile în spatele Teatrului Fantasio din Constanța și cum puteai coborî spre mare pe lângă balconul Teatrului de păpuși, din care s-a aruncat în viața publică și politică MAZÃRE.

nu știi cine-i Mazăre?
foarte rău! înseamnă că ții cu puterea!

rușine!
să-ți fie rușine!
te bagi în intimitatea protejată a fetelor.
rușine!

ești o \"cumătră\".
m-am prins.
ești o cumătră de metrou.

să-ți fie salamul de rushidne!

MOAMÃ, ce poem \"minimalist!

stați așa, că exemplificesc:
\"lumea n-a depășit faza\";
\"povești offline destul de drăguțe\";
\"ce poate fi mai mișto de-atât\"...

însă versurile astea: \"atunci toate sunetele mele
încep cu a și nu se termină cu nimic\" m-au anihilat, de mi-au anihilat până și... \"nihilismul matinal\".

... minimalistic (au ba!) autoarea rejectează (rejectă?!) toate deformațiile intelectuale, iar într-o nemăsurată măsură și pe cele poetice - sper că am cules roadele eficienței sale poetice prin exemplele citate...

mai vreți?

iesact, numai că eu sunt și de partea pinguinilor Zappa: http://www.youtube.com/watch?v=hcUfE2roW5M
fiindcă ei, culmea, poartă (clocesc) OAUÃLE. până vin ele de prin expediții!
...

\"sunt

o

femeie

înaltă cu pieptul gol și ochi
de...
cafea 100% arabică mai aromată decât un joint interzis vampirilor - în nopțile cu lună plină beau true blood -
dar nu consum niciodată bărbații decât cu whisky & gheață a doua zi

nu-și amintesc numele meu


o

mantră

invocată ad-hoc

iubirea e ritual

se repetă la nesfârșit
dar obosești

să te minți că ai colți de argint

și penetrezi corasonul acestor șvarțănegări cu lukuri beton și mâini de oțel forjat în vaginul manechinelor din plexiglas nu vei găsi nicio urmă de dragoste chiar dacă-ți jură că te iubesc pe ritmuri de salsa în cluburi full-options doar moartea plătește

abonament pe viață\"

cu îngăduință,
aș da o dinamică poemului:

deși sub mașină un cîine alb
deși și jegos
deși roade o pungă murdară
deși a răsturnat tomberonul și a împrăștiat resturile
deși apoi s-a tras la căldură
deși abia ce am oprit motorul
deși și iară trebuie să cobor la (poate \"în\"; n.n!) oraș

...
mi-a dat telefon una:
cică a rămas gravidă și vede negru
nu-i poate spune bărbatului
că ar omorî-o nebunul
vrea consolare
așa că m-a sunat întîmplător
zice că a butonat telefonul și s-a oprit la L
lovesc javra cu piciorul
urc în mașină și-mi pun centura
la o sută de metri mă oprește un curcan
are dreptate am uitat să aprind farurile
îi dau 50 de lei și o tai grăbit spre bufet
„la cucuveaua” o bodegă de doi bani
plină de bețivi și ea mă așteaptă
picior peste picior cu mîinile pe burtă
„așa-i că-i mare?” întreabă ca un salut
și bea o gură din poșirca verde
„îhî” răspund și mă trag instinctiv cîțiva pași
o lovitură puternică după ceafă
apoi noapte
stau pe un pat alb și privesc lichidul cum se scurge
încet înspre venă
jos un cîine alb
roade un os de cauciuc
și mă privește înțelegător

poemul nu-i rău!
conține nu numai un mesaj subliminal, ci și unul bine ancorat în realitățile noastre de azi.
îmi \"aducește\" aminte de filmele \"americănești\" din anii \'50.

Silviu,
dacă ne apucăm acum să \"toarcem\" aluatul valabil pentru făcutul cărămizilor ne trezim că ne cade șandramaua-n cap până terminăm înțelesul...

Șerban,
ai văzut o lacrimă picând din ochiul lui Horus?
toți au fugit după... \"păsărica\" mamei sale, chiar dacă nu-n munți, nu-n peșteri, lacuri și mări și asta chiar atunci când s-au dus să o caute-n mlaștini - numai Moise (seimul) știa drumurile, că d-aia a făcut carieră-n Egipt, iar după aia a murit, lăsând promisiunile-și \"praiște\"... vorba vine!

tocmai ascultam, cu o bună prietenă, PETITION THE LORD WITH al ălor care se numeau The Doors

...
când ai o chestie neimplantată, e bine să urci în sus, și abia după aia să trasezi niște linii între urcare și coborâre.
unora li se face rău la urcare; altora în timpul plutirii; câtorva, în ciuda faptului că nu le-a trecut prin cap să se asigure... le fermentează mintea.

...
ce bună-i agonia!

dragul meu,
scrie și tu morfologic
scrie cu litere \"de tipar\"
pe măsură ce apeși ți se imprimă
iar domnul o să vină și ca un câine de pripas
urmele tale le va amușina și nu ai să mai scapi de piaza asta rea

...
m-a satisfăcut textul, dar nu miza pe mine!

ete, na...
și o să intitulezi textul: Zâna cu trei picioare?

da, sigur că poți să faci ce vrei!

când o să mă fac și eu regizor, primul meu film așa se va chema.

Doamne, Doamne...
e textul tău!

n-am făcut decât să-l citesc - conform deformațiilor mele.

nu-i vorba că textul are o sugestivitate... personală, nu asta m-a făcut să nu-l comentez, ci pentru că este așa de ilustrativ, încât te face să vrei să fii o... chestie de pe perete.

dacă eram regizor făceam un film. pe bune!

dacă pasiunea unora e grotescul, Liviu Nanu șade bine la capitolul \"ilarului\" - unde mai pui că le face să și rimeze!
disoluție? mizerie?
e cumplit să n-ai un ciocan pe lângă tine - dacă-i tragi glonțului un ciocan, e ca și cum ai trage o dușcă zdravănă de votcă, iar totul ar fi gratis!
un creator (poet!) ajuns în halul ăsta nu va fi trezit nici dacă-și trage-n cap un toc de pantof de damă.

dar, în general, viețile poeților sunt scurte, însă asta nu-i din vina lor - testele-i vlăguiesc...

în fine, baladele fără rimă n-au sens.

e preferabil să umbli cu citate, însă e cumplit când primești citații și umbli să afli ce-i cu ele și...

am o poză cu Moby Dick, dar nu mai știu pe unde am băgat-o; am rămas numai cu o ilustrație muzicală de prin anii \'70 (http://www.youtube.com/watch?v=IOb8otk7Y0U&feature=channel), cam zdruncinată... din cauza vremurilor.
acum toată lumea vrea să poarte costume \"bune\"... tot ca ăștia: http://www.youtube.com/watch?v=HQmmM_qwG4k&feature=related

am exagerat! dar, deocamdată, nimeni nu l-a acuzat pe Page că ar avea soiul acela de entorsă sexuală posibilă...

m-am gândit și la chestiunea ortografierii Eulampiei: numai dacă o batem și o zidim în piatră, scriem cu \"V\".

dimineața-mi întind oasele de femeie cuminte
storc scutur și usuc și îngerii pe fața pernei
chiar din ochi reașez florile de pe tapet
dar torc draci pe-o bucată de lemn
strâng bucătăria-ntre coapse
pun și capacul pe muștar
mi-aud copiii crescând
scuip și... frec argint
apoi mă dau jos

mirosul de pat gol și de periuță de dinți lipsă persistă
în andrele batiste ciorapi păr și pori
în secundele de dintre bigudiuri
în pleznetul de buze pe pahar
în foșnetul paginii
în fine


arunc pumnalul
mă spăl și pe mâini
în mine fâlfâie o arteră ruptă


între capulets și montagues nu se mai poate face nimic

rareori dai peste un astfel de... n-am cuvinte!

concentrat!

\"solventul\" e de găsit în strofa a doua; prima strofă e impecabila pornire; iar ultima-i... \"perfecta uitare\".

într-o lume întoarsă pe dos, se mai găsesc unii, așa cum e Claudia Radu, care să mai prefire câte ceva prin sufletele noastre.


am și eu întrebări, firești: Claudia când o să debuteze?

Șerban,
e foarte interesant citatul ăsta. am să mă documentez.

eu trăiam cu impresia că Moby Dick e o damă de companie - adică nu numai că am trăit, ci chiar am fost cu ea la Kaufland, apoi prin tufișurile de la DoMo și pe unde îmi recomanda ea să mai mergem, fiindcă sigur e că dacă nu avea o imaginație bolnavă, suferea de altele.

nu mi-a dat Vian pe tavă, pentru că aveam prin casă (era în program de recuperare, bietul de el!).

cât privește tuburile astea halogenate... mai bine te lipsești de ele.
cedează nervos tocmai când ți-e lumea mai dragă. mai ales alea din baie.
de regulă cedează când este în baie \"partenera de viață\".
e foarte greu să te descurci într-un mediu alunecos și întunecat.
tehnologia de fabricație a acestor tuburi ori este viciată, ori are o înțelegere tacită cu aceste \"partenere de viață\".
nu intru în detalii, fiind vorba doar de un răspuns la comentariul tău anterior.

Șerban,
adevărul e circumstanțial.
asta nu-i de ieri, ori de azi, ori fiindcă ne trece nouă prin cap să o spunem.

eu am convingeri!

tu n-ai!

n-ai nici computer.
Goût de banane?
Notes: le Beaujolais reste un vignoble... emergențele-s ca ca de doi bani aruncați în suspiciuni, asta câtă vreme auspiciile-s siderante.

n-ai dreptate cu Eulampia.
striga la mine: Euuu?, păi Eu l-am... și îmi povestea, de fiecare dată, care-i șpilul mitului cu \"puțul de piatră\".
crezi că trebuie să ne mai ardă de iubiri pe vremurile astea?
vrei să cântăm cântecelul ăla: puțul de piatră s-a terminat, a venit apa și... l-a luat.

păi comunismul a fost de vină. el a stricat podurile, puțurile și apa.

Domnule Șerban,
observați că Arcibald nu invocă o viață de erou, așa cum are, ori se pare că are Perseu. Și-o fi dorit-o el, Perseu? Să te ferească Cel de sus de sandalele ce-și pierd șuruburile, fiindcă Totul (chiar \"toate\"!) devin/e un non-sens!

Arcibald probabil că și-a închipuit așa ceva, dar... viața-i fiind plină de demarcații \"elizionale\" (asta așa, ca să mă exprim pretențios!), l-a ferit de iluzii.
cu alte cuvinte, Arcibald a testat și chestiunile alea intime aflate-n urechi: ciocănelele și...

Silvia,
vaaaiii, nu de compasiune are nevoie Arcibald.
nici de concesii - la urma urmelor compasiunea implică măcar un miligram de concesivitate.

vă rog eu, iar după ce-am stat de vorbă cu el, cu Arcibald, vă rugăm amândoi să nu-i mai răspundeți lui Bacon pe tonul ăsta categoric: \"Glumești?\"; asta pentru că tot amintea, el, Arcibald, de consecințe.
noi am extins după aceea discuția... am ajuns să vorbim despre polimorfismul inegalabil al feminității și despre alte chestiuni contingente și integrative.
amândoi presupuneam că Bacon dormea la orele acelea.

Silviu,
Arcibald nu-și mai găsește locul de atâta emoție.
vrea să-și ia o mică vacanță - pentru recuperare emoțională!

e remarcabilă remarca ta, Căline.
sigur că da, Eulampia merită o soartă mai bună. îi pregătesc o trilogie. paginile de jurnal nu-i pot surprinde măreția.

și cu Arci văd că te împaci bine.
îl alinți!