Altă pagină din jurnalul lui Arcibald

Periodic, Arcibald primește un jurnal al integrității sale. Citește cam 10%. Multe lucruri îl deranjează, așa că evită... primejdiile ce-l pasc la tot pasul. De ce să nu le eviți? Nu spune, el, Arcibald, că un pahar lăsat cu gura-n jos nu te scapă de alcoolemie? Nici nu spune că paza bună trece primejdia rea! Halal! Spune numai că șaradele-și au rostul lor. Nu ca asta: vezi că te paște o primejdie bună după colț! Ce să zic?! Secretele te pasc oriunde și oricând. Arcibald are o mulțime de secrete cu găuri. Ca ciorapii. Periodic coase găurile secretelor. Surdu\' n-aude dar le potrivește. Vorba aia: șosetele trebuie să fie “împerecheate” – una albă nu merge cu una neagră, pentru că se naște un halou al neglijenței. Încă n-au apărut reguli ale psihoterapiei ciorapilor desperechiați. Uneori, lui Arcibald, îi vine cheful să mănânce dimineața, la prânz și... Seara are dileme. O voce cunoscută îi șoptește: angoasele nu sunt de dezbătut; sunt masacrabile; dezbaterile țin de lumea vie, nu de cele omorâte cu zilele. Arcibald trăiește împăcat cu logica sa. Arcibald se respecă pe sine.