Jurnal
Pagină din jurnalul lui Arcibald pusă la zid
1 min lectură·
Mediu
“Am să mor de uită-te-n mine ușurel” e deviza lui Arcibald.
În secret Arcibald iubește zidurile mișcătoare – cele care se mișcă discret, cu pași mici. Nu contează dacă au cărămidă aparentă, dacă au ori nu au mușchi la vedere, ori dacă sunt proaspăt construite. Cele mai bune ziduri sunt zidurile care-ți oferă un sprijin gratuit. Lucrul ăsta se vede de la o poștă.
Dezinteresul zidurilor, spune Arcibald, este de notorietate.
Un zid adevărat e ca o piele de șarpe care-ți învelește picioarele și ți le apără de intemperii, de pietricele, de surprizele neplăcute și de presupoziții.
Un zid bine făcut e ca un raccourci, care te face să câștigi timpul pierdut.
Unele ziduri par să fie niște comete însângerate, proaspăt ieșite dintr-un vagin – seamănă cu tusea și junghiul cele de ne-despărțit.
Sunt de dincolo de timp, de viață, de confuzie, de bani, de pedeapsă, de...
Nu poți licita un zid.
033.030
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Firica
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Firica. “Pagină din jurnalul lui Arcibald pusă la zid.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-firica/jurnal/13963752/pagina-din-jurnalul-lui-arcibald-pusa-la-zidComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SPSPsilviu viorel păcală✓că e bune cărămizile, indiferent de sens și precizie. Dacă mă-nțelegi!
0
SGCapitolul XLII
\"....
În Ochiul lui Horus și în Oul Cosmic am casă puternică,
Chiar Ochiul lui Horus mi-a dăruit Viață Veșnică.
Acesta, când se închide, o face pentru a mă proteja.
Înconjurat de raze m-avânt pe Calea mea
Și pătrund peste tot unde, în inima mea, îmi doresc,
Deci exist și trăiesc...
Sunt Horus ce străbate ani-milioane
Cuvântul și Tăcerea în gura mea sunt egale...
Esența îmi este ascunsă în Ființa mea, la loc sigur.
Singur eu sunt! Singur... singur...
Singurătățile cosmice singur le-am parcurs....
O, voi, locuitori ai Pământului și ai Cerului,
Cei din Nord, din Sud, din Răsărit, sau din părțile Apusului,
Într-adevăr, Sufletul vostru, în fața mea, de frică e copleșit
Căci eu însumi m-am modelat și m-am alcătuit.
Eu nu voi muri pentru a doua oară.
Câteva raze ale Ființei mele ating piepturile voastre;
Însă formele mele le păzesc, ascunse în mine,
Căci sunt cel pe care nu-l cunoaște nimeni...
Din toată Ființa mea Lumina se revarsă în valuri
Sunt o Ființă împrejmuită de ziduri
Într-o lume înconjurată de ziduri,
Sunt chiar zidul zidului
Unicul, fiu al Unicului
În mijlocul Universului, contemplându-l cu har
În Singurătatea mea, rămân un Solitar....
Nu mă cunoaște nimeni:
Eu pe toți vă pot cunoaște, vă pot ști;
Pe mine nimeni nu mă poate simți
În timp ce eu pe toți vă port în Inimă...
Liber de orice Rău, străbat Timpurile și Spațiile...
Sunt chinocefalul de aur, căruia-i lipsesc picioarele și brațele...\"
bine a zis bine si Madalina http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13963496/ne_min%C5%A3im
\"nimic nu pleacă niciunde în afară din noi
doar se așază mai adânc decât poate mintea ajunge\"
\"....
În Ochiul lui Horus și în Oul Cosmic am casă puternică,
Chiar Ochiul lui Horus mi-a dăruit Viață Veșnică.
Acesta, când se închide, o face pentru a mă proteja.
Înconjurat de raze m-avânt pe Calea mea
Și pătrund peste tot unde, în inima mea, îmi doresc,
Deci exist și trăiesc...
Sunt Horus ce străbate ani-milioane
Cuvântul și Tăcerea în gura mea sunt egale...
Esența îmi este ascunsă în Ființa mea, la loc sigur.
Singur eu sunt! Singur... singur...
Singurătățile cosmice singur le-am parcurs....
O, voi, locuitori ai Pământului și ai Cerului,
Cei din Nord, din Sud, din Răsărit, sau din părțile Apusului,
Într-adevăr, Sufletul vostru, în fața mea, de frică e copleșit
Căci eu însumi m-am modelat și m-am alcătuit.
Eu nu voi muri pentru a doua oară.
Câteva raze ale Ființei mele ating piepturile voastre;
Însă formele mele le păzesc, ascunse în mine,
Căci sunt cel pe care nu-l cunoaște nimeni...
Din toată Ființa mea Lumina se revarsă în valuri
Sunt o Ființă împrejmuită de ziduri
Într-o lume înconjurată de ziduri,
Sunt chiar zidul zidului
Unicul, fiu al Unicului
În mijlocul Universului, contemplându-l cu har
În Singurătatea mea, rămân un Solitar....
Nu mă cunoaște nimeni:
Eu pe toți vă pot cunoaște, vă pot ști;
Pe mine nimeni nu mă poate simți
În timp ce eu pe toți vă port în Inimă...
Liber de orice Rău, străbat Timpurile și Spațiile...
Sunt chinocefalul de aur, căruia-i lipsesc picioarele și brațele...\"
bine a zis bine si Madalina http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13963496/ne_min%C5%A3im
\"nimic nu pleacă niciunde în afară din noi
doar se așază mai adânc decât poate mintea ajunge\"
0
AFSilviu,
dacă ne apucăm acum să \"toarcem\" aluatul valabil pentru făcutul cărămizilor ne trezim că ne cade șandramaua-n cap până terminăm înțelesul...
Șerban,
ai văzut o lacrimă picând din ochiul lui Horus?
toți au fugit după... \"păsărica\" mamei sale, chiar dacă nu-n munți, nu-n peșteri, lacuri și mări și asta chiar atunci când s-au dus să o caute-n mlaștini - numai Moise (seimul) știa drumurile, că d-aia a făcut carieră-n Egipt, iar după aia a murit, lăsând promisiunile-și \"praiște\"... vorba vine!
dacă ne apucăm acum să \"toarcem\" aluatul valabil pentru făcutul cărămizilor ne trezim că ne cade șandramaua-n cap până terminăm înțelesul...
Șerban,
ai văzut o lacrimă picând din ochiul lui Horus?
toți au fugit după... \"păsărica\" mamei sale, chiar dacă nu-n munți, nu-n peșteri, lacuri și mări și asta chiar atunci când s-au dus să o caute-n mlaștini - numai Moise (seimul) știa drumurile, că d-aia a făcut carieră-n Egipt, iar după aia a murit, lăsând promisiunile-și \"praiște\"... vorba vine!
0