Zic despre Agonia

Un titlu ce părea incitant m-a trimis spre un sait ce se intitulează Boomlit. Și titlul acela era o întrebare, pe care o pune (și-o pune) Andrei Ruse. „Mai e la modă Poezie.ro?”. Sincer să fiu, niciodată nu mi-am pus o asemenea întrebare despre un sait literar pe care personal postez. Indiferent care. Niciodată nu mi-am pus întrebări privind traficul vreunui sait pe care postez. Indiferent care. Așa că toate interpretările statistice de acolo m-au fascinat. Cu siguranță, interpretarea pe care o face autorul articolului e incitantă, te pune pe gînduri și parcă i-ai da dreptate. La o analiză mai profundă îți dai seama de reaua intenție a acestuia, de faptul că saitul pe care publică dumnealui e în concurență directă cu agonia.ro, și, atenție, statisticile acestuia sînt eclipsate total. Pentru că ceea ce contează la un moment dat, mă refer la statisticile de genul celor la care face Andrei referire, e numărul de utilizatori activi ai saitului. Și Andrei zice că ar fi vreo 4.000 aici. E mult? E puțin? Eu cred că e de ajuns, chiar suficient. Și nu știu dacă mai există un sait de acest gen care să aibă 4.000 de utilizatori activi. Cu siguranță, mulți dintre scriitorii recunoscuți ai generației tinere au trecut pe aici. Andrei Ruse e unul dintre aceștia, așa cum recunoaște în articolul său. Cu siguranță, mulți au prins gustul, așa cum Andrei recunoaște că l-a prins. Desigur, confirmarea ca autor îți poate crea o aură deasupra capului, o aură care uneori îți acoperă orizontul prin strălucire. Și, pentru că saitul agonia.ro „reprezintă probabil cel mai bine nivelul mediu al scrierilor de astăzi”, aureolații își vor lua tălpășița spre alte lumi virtuale, acolo unde mediocritatea nu atinge. Nu voi numi acele lumi virtuale, nu cred că reprezintă mare lucru datorită numărului redus de cititori. Cred însă că e vorba de personalitatea omului, de faptul că nu poți arunca cu noroi în propria opțiune. Chiar dacă drumurile se despart uneori, chiar dacă îți schimbi casa, trecerea prin dreptul fostei locuințe trezește nostalgii, amintiri plăcute. Doar dacă alte interese, profitul pe termen scurt contează, doar atunci poți trece peste propriile sentimente, te poți delimita. Se duce aici, pe agonia.ro, o muncă și o luptă la care nu poți renunța cu ușurință. Contrar zicerilor prietenului Andrei Ruse, mulți scriitori, dintre cei afirmați aici, au rămas. Alții trec mai rar, dar cu plăcere. Concluzia pe care Andrei o trage în finalul articolului său este aceasta:” O concluzie? Portretul userului Poezie.ro arată ca un șofer cu trabant. Ok, trabantul a fost odată o mașina nu bună, chiar excelentă, dar… timpurile se schimbă.” Și nu mai comentez. Pentru că această concluzie o las spre disecare membrilor agoniei.