Adrian Erbiceanu

Un text menit să creeze contraverse. Literar, în sensul strâns al cuvântului, prima frază: \"Viața este un cap de mort / desenat pe un fluture, / cu migală, cu înțelepciune.\", nu este poezie. Poate fi orice altceva, poate fi o încercare de extrapolare filozofică a vieții, dar nu este poezie.
Metafora, figura de stil cea mai apreciată, cea mai căutată de poeți, prin însăși definiție, este o comparație. O comparație căreia îi lipsește termenul de comparat. El se subînțelege.
Dacă n-aș fi citit comentariul-explicativ dat de autor, n-aș fi avut nici o idee despre ce este vorba, cam de pe unde vine și cum să găsesc, în această primă frază, metafora.
Și atunci, pe nepregătite, pusă între paranteze, apare fraza:
\"cineva îmi spune că noi am fi inventat timpul\".
Intenția plasării ei, la mijlocul textului, cere o atenție aparte. Ea se vrea legătura dintre prima afirmație și ceea ce o să urmeze. Din păcate, prezentarea ei este plată, apoetică.
Da, Timpul l-am creat și nu l-am creat noi! L-am creat atunci când l-am împărțit în ani, zile, ore și minute. O împărțire artificiala. O împărțire facută să ni se potrivească nouă.
În același timp, el este o constantă. Face parte din fibra Universului. El se află într-o legătură indisolubilă cu materia și energia. Noi nu l-am creat. Noi ne folosim de el.
Și atunci, revenind la text, unde este, de fapt, poezia?
Ea se află în ultima frază: \"Clipa aceasta,/când tu îți
netezești ciorapul de mătase pe pulpă,/se derulează continuu./ Aici stă ascunsă metafora! Aici cuvântul-imagine,
cu acea derulare continua, mesmerizantă, deschide aripile poeziei. Timpul, inventat sau nu, se dilată. Clipa devine veșnicie.
Daca autorul ar fi păstrat numai aceasta frază finală, aș fi aplăudat din toată inima. Dar așa, ca și DoDu, vin cu întrebarea: De ce la texte recomandate?

Are fratele Silișteanu un fel al lui de a zice, de a întoarce cuvintele, inconfundabil. Nu pot zice că sunt specialist în de toate dar, când citesc: \"De aceea dacă într-o zi Domnul nu mă mai sare la număr când face prezența îmi zic să ridic un sat al păsărilor\", îmi place. Iar ceea ce urmează e de marcă. Marca lui. Text despre credință (așa cum încearcă să sugereze Alex)? Nu! Parabolic? Da!
Și nici eu n-am sărutat niciodată o lebădă. Ca să vezi!...

A scrie sonete este o artă. O artă in artă! Mulți se încumetă, puțini reușesc. A fi strâns între chingile acestei forme fixe și a fi capabil, în același timp, să-ți desfășori pe deplin ideile, lasându-le să curgă limpede ca apele neîncepute, este ceva. Adrian Munteanu nu numai că reușește, el se dovedește, pentru noi toți cei care iubim poezia, o sursă de inepuizabilă inspitație. A fi capabil să-ți orânduiești gândurile cu o asemenea precizie, să te concentrezi până a te confunda cu ceea ce compui, este apanajul marilor suflete. Și Adrian izbutește să ne dăruiască, aproape zilnic, câte o bucată din sufletul lui.
Totul pare de domeniul fanteziei, o fantezie pe care el știe s-o transforme în realitate. Felicitări!

Adrian, în timp ce \"La casa mea neterminata\" bântuie, dezlegate, vântoasele, tu te dai lor robit, în vis și desfătare. De pe când tu, la vederea săbiilor, ațipești smerit,
eu nu mai am somn. Bun prieten mi-am ales!
Să mai spun că mi-a placut sonetul?!
Sărbători fericite!

Adrian, ai prins atât de bine, în comentariul tău, esența poeziei, că nu mi-a mai rămas nimic de adăugat.
Propunerile tale sunt bine venite. În cazul cuvântului \"mantă\", mai trebuie să mă gândesc. L-am ales, special, pentru a lega prezentul (sau viitorul, daca se poate zice așa,) de trecut. În al doilea caz, am dat curs sfatului tău, făcând modificarea necesară. Și, curios, s-ar putea ca modificarea să producă un efect de amplificare. Multumesc.

Radmila,
Pe undeva, îmi vine să cred, există fire care ne conectează și ne strâng în jurul POEZIEI. Cât de bine reușim sa ne întrepătrundem este cu totul o alta poveste. Se pare că tu ai reușit. Cu întârziere și cu scuzele de rigoare, îți mulțumesc pentru comentariu.

Cristina,
Scuze pentru intarziere. Imi face placere sa aflu ca ai gasit, in cele din urma, o poezie care sa-ti placa. (Este un lucru foarte greu in ziua de astazi!) Faptul ca scot in evidenta poeziile care au mai fost publicate, vine ca ceva necesar, ca o datoria a mea catre cititor. Nu doresc sa las impresia ca o poezie publicata anterior este \"inedita\". Asa ar trebui sa procedeze toti. Sau, cel putin, asa cred. Si asa poti proceda si tu. In legatura cu restul comentariului tau, nu prea am ce sa spun, pentru ca nu prea am inteles ce vrei sa spui. Foarte incurcata frazologia. Oricum, titlul dat comentariului imi este suficient. Mai treci. S-ar putea sa-ti placa si alte poezii. Niciodata nu se stie! Cu multumiri,

Cristina,
fiecare autor (nu spun poet, nu spun scriitor,) are felul sau de a scrie. Prin asta se deosebeste unul de altul. Pe Minulescu nu-l poti confunda cu Arghezi, pe Arghezi nu-l poti confunda cu Eminescu. Ceea ce incerci tu sa faci, prin scurtul tau comentariu, este sa aduci si sa aliniezi felul tau de a scrie si de a concepe viata, la al meu. Sorry, nu merge! Dupa cum imi sta in obicei, inainte de a da un raspuns, trag cu ochiul la carul vecinului sa vad cum isi poarta incarcatura. Am cautat pe magina ta o poezie care sa aiba, cat de cat, o incarcatura filozofica. M-am oprita la cea intitulata: \"***\". Sarac nume, dar, spre surprinderea mea, si mai saraca \"poezia\". N-are rost sa ma apuc s-o reproduc aici. Ceea ce m-a surprins, citind-o, este lipsa ei completa de coerenta si mai ales de fior literar. Daca ar fi sa consider numai cuvintele cu care se incheie fiecare \"vers\", uite ce am gasit: \"padurea, cresteau, se facea, alb, ingalbenea, omatul, cresteau, nimc (sic!)\". Ele, insele, puse impreuna si ar face o poezie abstracta \"remarcabila\".
Si acum, cu voia dumitale, repet intrebarea: Unde e sugestia?
Faptul ca folosesti cuvinte mici, extrem de mici, nu inseamna ca deti adevarul. In, cel mai rau caz, dovedeste o saracie a vocabularului.
P.S.: Nici eu nu detin secretul \"adevarului\" dar, atat cat ma pricep, incerc sa contribui si eu cu ceva la elucidarea acestei ecuatii. Nu lua raspunsul meu ca ceva personal, este doar un punct de vedere. Poti sa vii oricand cu comentarii pe textele mele. Comentariul tau nu m-a suparat, m-a facut, numai, curios.

Dudi,
Cadenta este corecta si ma bucur ca ai observat lucrul asta.
Incheierea, la care te-ai referit, cand am conceput poezia, avea o forma diferita. Din motive, sa le zicem \"tehnice\", am preferat varianta. Poate ca la o reluare a ei, daca am sa gasesc ca este necesar, am sa ma intorc la forma originala.
Incantat de trecere.

Nea Dumitre,
ai dreptate. Am o sete, pe care n-o pot astampara, pentru \"cunoastere\" si pentru...poezie. Catrenele tale, ori pe unde le plasezi, imi descretesc fruntea. Multumesc.

Adrian,
Dupa ce, cu doua sonete mai inainte (am inceput sa le numar din nou!), ne sfatuiesti sa nu te mai citim, hatru, iti reincepi periplul tau zilnic ca sa nu ne dai nici o posibilitate de-a aluneca in \"agonie\". De acum, dimineata dupa dimineata, cu cafea sau fara, o sa avem ce face.
Te asteptam cu vesti bune.
P.S.: Si, cum am si eu in pregatire o poezie care se invarteste \"in jurul casei\", am sa fac tot posibilul sa nu iasa un sonet. Un Adrian, ajunge! Fii bine venit din vacanta!

Domnule Negoescu,

\"Respiratiile\" bine strunite, oricat de bine intentionat ar fi atletul, nu se pot obtine fara multa-multa transpiratie.
Comentariul dumitale, aplicabil, de altfel, tuturor celor care trudesc pe acelasi taram, ma onoreaza.

Razvan,

Daca nu ne-am pune intrebari; daca n-am cauta, revoltati, drumul spre cunoastere, cu greu s-ar putea face deosebirea dintre noi si vietatile necuvantatoare. Este menirea noastra, asa cum suntem, \"supusi timpului si dorintelor\", sa incercam sa dezlegam nodurile.
Interesanta viziunea dumitale filozofica.
Cu multumiri

Maria,

Vine o vreme cand, scrutand cu febrilitate drumul ramas de parcurs, intorci capul ca sa vezi ce ai lasat in urma. Incercand, curiosi cum suntem, sa unim cele doua extremitati, gasim, cu stupoare, ca linia dreapta, pentu noi, nu exista decat ca o notiune matematica. Cel mai adesea, ocolisurile sunt \"liniile noastre drepte\". Aici ne oprim. Si tot de aici incep intrebarile. Intrebarile care ne conduc, ca in cazul de fata, la poezie.
Multumirile mele pentru comentariu cat si pentru scoaterea ei pe firmament.

Domnule Peia,

Joci la fel de bine pe toate terenurile poeziei. Dar, versul clasic iti da, cel mai mult, tarcoale. Ca si in alte dati, comentariul dumitale completeaza ferice versurile mele.

Anne-Marie,

Tacerea prevesteste multe. Spui: \"Dupa ce insiram cuvinte, propozitii, fraze,...nu ajundem in tacere sa meditam asupra a ceea ce am exprimat?\"
Raspunsul, la intrebarea ta, l-a dat de mult timp filozoful francez Rene Descartes: \"Cogito, ergo sum\".
Mie nu-mi ramane nimic de adaugat.
Iti multumesc, inca o data, pentru interventie.

Anne-Marie,

Dupa \"cuvant\" urmeaza alt \"cuvant\". Si, uite, tot asa, unul dupa altul, cuvintele dau propozitii, iar propozitiile se oranduie in fraze. Frazele vietii noastre, de la nastere pana la...nastere!
Intriganta, intrebarea ta.
Cu acelasi respect, Adrian Erbiceanu

Cristina,

Nu intotdeauna poeziilor trebuie sa li se puna lacate. Chiar daca poezia este previzibila, important este mesajul. Am fost expusi prea mult la tot felul de combinatii echilibristice pe marginea \"cuvantului\". Poate ca nu este atat de rau sa mai spui, din cand in cand, si direct, ceea ce gandesti. Ceea ce te mira pe tine, s-ar putea sa nu-i mire pe altii. Depinde de gust! Mai citeste, daca ai timp, si alte poezii postate de mine, si ai sa te edifici. Esti bine venita pe pagina mea.

Ela,

Gandurile, de undeva, din adancurile lor, nu ne dau pace. Discrepanta dintre eternitatea timpului si efemeritatea
noastra, ne macina. Atat cat pot, atat cat ma pricep, incerc si eu sa aflu in ce ape ne scaldam. Si, de multe ori, dupa cum se intampla si in cazul de fata, comentariile sunt edificatoare. Iti multumesc pentru \"adagio\".

Adrian,

Cand aprecierea vine de la un Maestru al sonetului, ce mai imi ramane sa spun? Poate, doar, ca fac si eu atat cat pot sa ma tin pe aproape si...ca-ti multumesc pentru comentariu!