Adrian DUMITRU

Încântat să descopăr un poem în stilul și tema lui Kavaffis (mai puțin la început, though), un poem despre hybris așadar.

Și mă întreb ce își vor fi spus oare legionarii încercuiți \"la Carrhae\" - cătane bătrâne care nu aveau cum să nu știe că până aici le-a fost - știind că vor duce cu ei în mormânt lăcomia lui Crassus (anyway, ăsta e toposul și cu ăsta defilăm, nu?) și nu pe a lor, sau poate că și pe a lor, fără să știe că vor fi într-o zi comparați de Plutarch cu soldații lui Nicias în fața Siracuzei? Astfel îndrăznesc să traduc acest gnomon al tău, Anghel, și să îți spun că îmi face plăcere să aflu că se mai citește încă Plutarch... AM remarcat de asemenea câteva cuvinte bine legate împreună, și parfumul greu de Kavaffis.

Voi încheia cârcotind - ca întotdeauna - asupra câtorva cuvințele:
\"zile moroase\" - nu sunt sigur că am citit bine. \"Zile noroase\", cumva?
\"atargalis din templul hieropolei\" - aș spune \"atargatis din templul hierapolei\"

și câteva indvertențe- \"marcus crassus
cel mai bogat om al celui mai mare imperiu\" - tehnic vorbind, încă nu am ajuns la \"imperiu\"
\"crassus, aezi și lupte de gladiatori\" - pentru epoca în care ne aflăm (o uchronie, cumva? :) ), nu mai e cazul să le spunem \"aezi\". Ar merge mai bine, poate, \"flautiste\" :)

Pe scurt, citit, plăcut, degustat. Felicitări autorului.

PS Ce-ar fi dacă ai tăia în două poemul, de la vagoanele sparte? Ar mai fi oare vizibil gnomonul în prima parte? Ori, poate că nici eu nu fac altceva decât să vorbesc în numele propriului meu hybris...

I-am adus mamei un buchet de tamaie, inalta shi frumos mirositoare. Spanzurasem de buchetul vinului doi pantofi, inca shi calcaiele mele, ca sa ii arat cat o iubesc. Mama ma privi shi nu spuse nimic. Sau spuse ceva, intr/o limba de autor pe care nu o intzelegem. Nici eu, nici ea. Sau poate ca doar ea.

Mi-am luat nadragii, furios, shi m-am dus la doctor.

\"de doua zile, mama trage la mashina. Credetzi ca e grav?\"

doctorul nu spuse nimic. Ma privi cu ochii lui de om mare, ochi fara culoare shi nici buchet, ochi culeshi toamna pe tarziu, ochi in care se vedea toata adancimea sufletului uman. Apoi adauga, in aceeashi limba ca shi mama:

\"e grav, tare e grav\"

Ajunse in luna, oasele privira admirativ in urma, spre calcaiul de unde pornisera. Nu era nimic acolo. Nu mai erau nici ele.
Uf, spuse primul os, crezi ca o sa ajungem un poem intr-o zi?
Uuf, spuse al doilea os, n-avem noi acest noroc maine.
Uuuf, spuse al treilea os, hai sa ne cautam autorul.

Of, spuse o bucata de caine,
ranjind satisfacuta.

Luna ishi intorsese fatza de la oameni. Obosise. Nu mai intzelegea nimic.

Uof, zise poetul, a venit shi ziua mea.

Dragă domnule,

nu știu de ce te-ai supărat, dar zău, fără temei ai făcut-o.

Ceea ce am scris eu era că nu pot să înțeleg de ce acest text al dumitale, care este destul de buna pentru a nu fi arestat la secțiunea \"atelier\", se află totuși la \"atelier\"? D-ndu.mi cu prea presupusul, mi-am închipuit că pentru câteva greșeli de dactilografiere ori poate pentru aerul de \"cruditate\", de \"necopt\" pe care îl degajă. Și spuneam mai departe că am văzut alte text care - deși complet lipsit de orice cap și coadă ori logică, unele, sau pline de typos, altele- făceau totuși cap de afiș pe pagina întâi.

Și mai spuneam, de asemenea, că în speranța că domnia ta vei corecta ceea ce este de corectat, un editor va avea poate bunăvoința să elibereze proza domnia dintr-o nemeritată închisoare - atelierul.

Nu am vorbit despre \"a infecta\".

Ci dimpotrivă.

Cu egală stimă...

Incep cu erorile \"typo\":
1. \"Gen I. Tănțsescu\" - presupun ca este vorba de Gen. I. TÃnăsescu, promovat la conducerea Div. 9 după război. [eroare semnalată deja mai sus]
2. \"Les racis\" - cu siguranță, și fără nici o îndoială, cuvântul franțuzesc este \"les recits\", cu un mic accent pe \"e\".

Și voi continua cu o mică eroare de exprimare:
3. \"Armata 4 Română, a rupt apărarea germană de pe Mureș\". Din dorința de nu nu creea probleme inutile cu partnerii noștri de pact varșovian și din necesitatea de a auri un pic mai mult blazonul armatei române, istoricii militari \"de pe vremuri\" au avut tentația de a scrie mai mult despre \"hitleriști\" și mai rar despre \"horthyști\" (ceea ce era oricum aberant pentru că la momentul eliberării Ardealului, Horthy nu mai era de câteva zile regentul Ungariei, fiind înlocuit de aliații săi germani pe care încercase să îi trădeze cu un oarecare Szalasi Ferenc). In realitate, principalul inamic al Armatei Române în operațiile din Ardel și Ungaria a fost armata ungară, unitățile germane încadrând-o și susținând-o pe aceasta din urmă (uneori, consecințele au fost dezastruoase pentru armata română, așa cum a fost cazul ghinionistei Divizii a 4-a conduse de controversatul general Platon Chirnoagă).
Un ultim detaliu, cu foarte puțină legătură cu textul în sine, dar puțin cunoscut: în nouă luni de război, armata română a reuși să piardă în fața armatelor germane și maghiare aparoape cât a pierdut în trei ani de război în fața armatei sovietice (Stalingrad & Crimeea included).

Atâta doar am să mai observ că încă o dată, accentul este pus pe suferințele și eforturile Armatei Române în Vest... dar mai nimic nu se spune, încă nici acum, chiar, despre ceea ce a fost în Est.
Și mai este - de pildă - mai puțin de o lună până la aniversarea declanșării contraatacului sovietic de la Stalingrad, acum 66 de ani, un moment de importanță majoră pentru ceea ce a fost și este încă ignorat din încercările la care au fost supuși soldații români.

În rest, aș spune că este lăudabilă inițiativa dvs., și bine documentată.

... logica pentru care acest text a ajuns la atelier. Pentru o litera mancata in \"ap[o]i\"? Pentru cateva virgule in plus sau in minus? Pentru ca e ushor dezlanat shi stangaci? Dar am vazut - shi mai pot vedea inca- texte fara cap, coada shi har care s-au agatzat de prima pagina shi au uitat sa plece de acolo.

Fara a fi genial - de aici shi pana la Cortazar e cale inca lunga-, textul e bun, e decent shi e interesant. Nu e lipsit de idei, shi nici de constructzii fericite - citez una: \"Mi-am pus cele mai frumoase haine vărgate\" - shi ash vrea sa cred ca odata ce dl. OROS MARC va corecta ceea ce este de corectat (eu sugerez shi o ushoara retushare a textului pentru a elimina izul de stangacie grabita), se va gasi un ochi superior care sa elibereze acest fragment din inchisoarea atelierului. O merita.

Se spune ca atunci cand Jacques Brel a lansat \"ne me quitte pas\" (cred ca in \'59), Edith Piaff a respins cantecul, motivand ca \"un barbat nu trebuie sa cante astfel\".

Nu shtiu de o fi adevarat sau nu (atat povestea cat shi morala ei) - asta e impresia pe care mi-o lasa textul.

Sub aspect formal, trebuie lucrat un pic la punctuatzie, shi mai cred ca \"amulet\" e fie o licentza poetica, fie o mica scapare. Sugerez calduros: \"amuleta\".

In sperantza ca...

Tot ce pot sa spun, dna/dra Goteanschii, e ca am amutzit citind acest bocet...
shi ca nu gasesc cuvinte pentru a carcoti asha cum fac adesea.
Textul nu e perfect, e perfectibil - dar sta picioare oricum l-ai pune, shi sta bine de tot.

Uneori ma gandesc daca nu cumva - vai!- ceea ce shade cel mai bine unui poet de peste Prut nu e bocetul. Shi e pacat de Dumnezeu ca e asha - dar ce frumoase sunt aceste bocete de acolo...

Felicitari!

Imi deschid commul cu acest din Kerrigan, Queen of the Blades (cine shtie cunoashte!) de dragul vostru, Anghel shi Victor, Victor shi Anghel.

Anghele, nu te supara... dar poezia asta chiar e buna, shi tu o shtii. Ca venise vorba, pozitzia de care vorbeai e posibila... daca te gandeshti ca nu toate penetrarile sunt ceea ce par a fi... :) sau, altfel spus, nu toate penetrarile sunt shi reichian corecte...

Victore, zau, chiar trebuie sa va luatzi de guler de fiecare data cand va intalnitzi?

Hai, opritzi-va sfada o tzara, ca imi suntetzi amandoi simpatici. pe cuvant.

evitatzi-va un pic in scop terapeutic... shi apoi vedem ce iese.

Victore maica, dar ce vad eu? ca in ultima vreme ai un macaz oscilant, intre problemele grele, purulente, ale societatzii romaneshti... shi aspectele... sa le spunem... futile ale vietzii noastre de zi cu zi...

Sa fie intr-un ceas bun, maestre V.P., buna sa itzi fie inima, ca poezia asta itzi e deja buna. Sau, cum zice anglo-normandul, keep up the good work!

Victore, uchronia este o utopie... unde spațiul lasă loc timpului. În cazul nostru, e o frază scrisă la cinci dimineața, după o noapte de insomnie și cu ibricul de cafea uitat pe foc, cu laptopul pe genunchi, în pat și cu căștile în urechi. În astfel de momente, când tocmai ai părăsit lumea lui Morfeu, discursul curge... așa cum poate să curgă fluviul unui vis care nu s-a transformat încă în coșmar. Atunci e momentul optim pentru a extrage mostre plecând de la curtea tiranului Dionis și până la un banal accident pe o șosea nu mai puțin banală...

Mă bucur să te întâlnesc în pagina mea (e o premieră, Victor, pe care merită să o stropim un pic :) ), mă bucur să văd că ți-a plăcut, și mă bucur și mai mult să observ că ai depășit o reținere în fața frazei-fluviu. Eu nu am făcut decât să calc pe urmele altor mari maeștri, ca un umil călugaraș pictând a fresco pe un perete de bisericuță de țară ceea ce a văzut pe zidurile marii cătindrale de la oraș.

Nu mi-a fost niciodată frică să transform abracadabrant poezia în proză - mai degrabă m-a speriat să fac \"vițăvercea\".

Stay tuned, we\'ll be back after those messages! (-și după ce mai trece lenea... Crezi că trece?)
:)

Intr-adevar, draga Anghel, ai intuit bine:
1. ogru este \"ogre\". Cred că m-am întâlnit prima oară cu acest cuvânt într-una din edițiile ilustrate la Charles Perrault pe care le citeam când eram mici, în anii \'80. În cazul dat, l-am folosit ca pe un joc de cuvinte cromatico-mitologic menit să cadențeze marșul frazei mele către final;
2. când aveam 17 ani, plănuiam o nuvelă cu fraze de o pagină sau două, în care să schimb camerele de luat vederi și vocile narative. O frază dialog, care să frângă cercul obișnuitului monolog epic din proza noastră cea de toate zilele. Apoi, pe la 19 ani, am dat peste \"Toamna patriarhului\", am spus \"Damn, mi-a luat-o Marquez inainte\" shi ...
3. ca și acum, mi s-a făcut lene și am abandonat șantierul. :)
4. Într-adevăr, turnul babel stilistic, lingvistic etc. exercită o fascinație continuă asupra mentalului domniei mele... asta și pentru că scriu ca și cum aș ține un discurs de la balconul castelului meu, imperial și regal.

Îți mulțumesc pentru vizită și privirea de uliu. Mă onorează și mă obligă. Dacă înr-adevăr ți-a plăcut - și dacă nu vei fi un caz izolat- poate că am să mai scot la iveală și alte colțuri prăfuite ale acestui șpantier plin de moloz și praf :)

Al dumneavoastră,

Adrian de Villa-Ogres y Ariobarzanes,
conquistador otiosus

Leonard, de obicei nu ma sperii in fatza unei proze mai lungi, shi nu evina ta shi nici a prozei tale ca acum... m-am speriat. e vina mea. shi a sinuzitei mele.

m-am oprit sa remarc totushi - penca, recunosc, nu am citit-o integral, ci pe sarite - primul paragraf, shi mai ales o imagine: \"Poate tocmai această exactitate a lui era de vină, această încăpățânare de a înfășura ca pe un mosor măruntaiele timpului, cu o nonșalanță vecină cu greața.\"
Congrats - se vede aici stofa de prozator innascut.
De altfel, stilul acesta mi se pare ca te prinde mai bine decat celalalt. Sau, pentru a ma exprima altfel, canvaua e mai buna decat detaliul.

Promit ca dupa ce ishi fac antibioticele efectul shi ma mai lasa cercul din jurul fruntzii, ma intorc in pagina asta shi spun mai multe. De dragul de a te indatora... cu o tzigara de tiutiun.

1. gasesc un aer de esenin aici, plus o tzara de Paraschivescu. Interesanta combinatzia. Felicitari gasitorului aka autorului.

2. Leonard, no offense meant, corect este sau ma chere sau cherie (tout court). Se poate shi ma cherie, dar are un iz de pied noir. marcel (proust) ar folosi variantele ma chere/cherie, marcel (cerdan) ar zice ma cherie, sans avoir tort.
:)

Victore maica, hora se danseaza de la Nablus pana la Vilnius via Athena shi Bucureshti, shi presupune partneri diferitzi, ca sex, profesie shi religie etc. ... dar care sa tzina cu totzii acelashi ritm dictat, evident, de acelashi scripcar cotzcar.

Asha ca daca-i bal, bal sa fie, ca macar asta avem in comun. O tzarashica de... sa-i spun \"limba\"? Asta e, acum dansam, radem, glumim (\"dar nu parasim incinta\"!), ne intrecem la snoave shi cimilituri iar cu mariajul on verra apres. Sa mai vada shi baiatul lumea, sa mai stranga fata o tzara de zestre, sa se insoare shi ailaltzi petzitori, sa se intzeleaga shi cuscrii la o vadra de vin, ca de, oameni suntem, nu lighioane...

PS Anecdota avea shi o urmare. Junot nu a reushit sa se insoare vreodata cu Pauline Bonaparte... Sa speram ca aplicatzia mea depasheshte campul analogiei...

Da. Shi chiar mai mult decat atat.

Victore maica, autorul vorbea intr-adevar despre basrabia cam cu aceeashi dezamagire de indragostit tzinut la distantza cu care vorbea shi Cioran despre Romania.
Ceea ce domnia sa, autorul, voia sa spuna era ca sub aspectul performantzei economice asha cum rezulta ea din statistici, Republica Moldova aka Basarabia se plaseaza in genul proxim al statelor africane, cu diferentza specifica de a fi locuita de locitori cu pielea alba. Qui plus est, Moldova nu a avut de \"construit\" o economie cat de cat performanta (chiar shi cu toate umflarile aduse de ideologie in statistica de care vorbeai), cat de mentzinut - macar- o situatzie cat-de-cat. De asemenea, cifrele marturisesc impotriva aruncarii pisicii moarte in ograda \"moshtenirii trecutului comunist\", din moment ce alte tzari din spatziul ex sovietic o duc ceva mai bine decat Moldova care nu numai ca nu merge inainte shi nici nu sta pe loc, ba chiar... Nimic mai putzin - dar cu mult mai mult, pentru ca ramane nerostita intrebare - cine este responsabil pentru aceasta situatzie

Imi vine in minte o anecdota. Cica pe vremea cand era doar un general fara comanda, Napoleon s-a trezit solicitat sa ishi dea sora in mariaj unui subaltern al sau, bun prieten. Cred ca era Junot. La care pragmaticul corsican - dom\'le, dat dracului- raspunde: \"Dragul meu, tu n-ai nimic, ea nu are nimic, in total nimic. Sa mai ashteptam\".
Shi citez aceasta anecdota pentru a spune ceea ce cred eu despre mult dorita secare a Prutului in calitatea mea de \"intelectual sceptic shi plicticos\" - in tonul prezentului eseu- Romania nu are nimic, Moldova nu are nimic, amorul e mare, in total nimic. Sa mai ashteptam.

Sunt onorat de trecere, Anghel, shi incantat sa descopar ca se mai uita cineva peste vechiturile mele.

Nici nu shtiu cum sa incep sa itzi raspund.

1. Ashadar, vechiturile.... Problema mea e ca nu prea am chef sa scriu ceva nou, acum. Nu am nici timp, nu am nici zvac (ei da, am spus-o!). In plus, dat fiind ca mai tot ceea ce am scris eu pana acum nu a avut decat un circuit foarte inchis, printre prieteni, am avut - shi am inca aceasta - curiozitate de a vedea ce impact pot sa aiba textele postate altui public decat celui caruia i-au fost destinat. And there is plenty more where that came from... Shi-apoi, am s-o marturisesc fara sfiala, sufar de cea mai groaznica forma de perfectzionism cu putintza, aceea care se manifesta inainte ca textul sa fie scris, shi nu dupa… la care trebuie sa adaugam lenea dobandita genetic (-sic!). Iata de ce a trebuit sa admit in fatza propriului meu EU ca nu am sa fiu niciodata un scriitor \"profesionist\". Ain’t got what it takes…
2. Multzumesc pentru sugestie. Am sa arunc o privire peste Llosa (deshi, ca venise vorba, \"razboiul sfarshitului lumii\" a fost o incurajare pentru mine, dovedindu-mi ca se poate scrie shi cu fraze lungi, shi cu linia narativa franta shi intortocheata... ca sa nu mai zic nimic de \"matusha Julia\"...).
3. Stilul. Iarashi recunosc, ai dreptate, e cam dezlanat shi cu picioarele in mai mult de trei barci. Ar fi fost mai bine sa il unific – shi asta imi fusese shi intentzia cand am scris, dar m-a furat condeiul. In „Circularele” astea spontaneitatea este autentica (adesea conditzionata shi de un pahar de vin…), insa obiectivele sunt trasate cu grija inainte de a incepe. Astfel incat, prins intre Scylla spontaineitatzii shi Charybda obiectivului….
Sunt insa alte pasaje unde dialogul sau corul stilurilor a fost indelung investigat, shi trebuie sa admit, mi se pare o „arma” de nadejde in arsenalul literatului, sui generis sau nu.
4. Vorba lunga, saracia omului, disent-ils, monsieur le comissaire, shi au fara indoiala dreptate, iar fraza lunga inca shi mai abitir. Eu ce pot sa fac? Sunt vorbaretz, shi am tendintza de a labartza frazele panja dincolo de marginile rabdarii cititorului. Poate shi pentru ca scriu urmariinjd o voce interioara, ca sub dicteu, daca vrei, sau ca shi cum ash vorbi cuiva. Adesea mie insumi…
5. Dupa cum probabil ai observat, ultimele texte mi s-au rarefiat considerabil, le-am aerisit pe cat am putut, dar… ca in bancul acela, „conshtiintza” (asta, publicul, ahem) nu shi nu… Deh, ce sa mai fac? M-ash comenta singur, dar nu imi dau voie marimile de pe site… :)
6. Am sa itzi spun totushi ce i-am zis shi jupanului Andrei ot Tg Ocna – eu nu imi iau in serios „Circularele”. Sunt o gluma, ca un discurs despre politica externa a insulelor Kerguelen la o bere pe o terasa in Regie, admirand gratziile indepartate ale tineretului studios…
Shi imi pare cumva rau ca am ales sa postez ca texte de debut pe agonia cele cateva bucatzi de care eram cu adevarat multzumit. Azi… in plina modernitate a lunii octombrie A.D. 2008, nu se mai uita nici dracul la ele, darmite sa le mai ia cineva… :) Shi, Doamne, sunt atat de lungi... cum ii shade bine green-hornului...

So, multzumesc de trecere, de apreciere shi mai ales de incurajare. De perseverat, voi persevera, deshi obiectivul final imi scapa... :)

Dar sa shtii ca taraba mea e deschisa oricum, chiar shi atunci cand nu ai doar aprecieri de adus… :)

Victore maică,

dă-mi voie să îți spun că nu se reduce totul în viață la a fi bengos.

Evident, mi se pare ilar felul în care ascultătorii de manele și creatorii lor își închipuie că arată viața pe picior mare - actually, mă îndoiesc că Mr. Gates se întâlnește des cu bancnotele verzi, fie și de o sută de dolari. De fapt - iar acesta este un adevăr social și economic ignorat de publicul larg - ești bengois tocmai când NU pui banul jos.

Victore maică, am înțeles mesajul tău - și dă-mi voie să descopăr A,erica pentru tine. Da, Victore, trăim într-o țară frumoasă și absurdă, săracă și plină de quasi-milionari, populată ce ignoranți dar plină de intelectuali, dăruită cu oameni talentți dar vuind de manele (-deși, mă întreb eu, nu îți trebuie măcar un strop de talent pentru a cânta bine o manea? Și, că venise vorba, cu totul riscul de a fi crucificat de intelighenția intelualicască, am să spun că nu am nimic ămpotriva unei manele bune, și că -o, horribile dictu- există și așa ceva, ba mai mult chiar, maneaua nu este neapărat un semn de prost gust, după cum Bach nu este neapărat un simptom de finețe \'telectuală), da, Victore, e plin de homeless people (dar vrei să îți spun cum e cu homeless people care dorm noaptea pe Santa Monica Blvd. în L.A.? Sau pe Saint Germain, la paris, în pragul casei unde a locuit Apollinaire, de pildă? Observă că nu îți vorbesc de favelhas din Ciudad de Deus, nu de Rio și nici de Bogota, ci de L.A. sau Paris...), da, Victore, sunt multe fetițe care nu au bani de un atlas geografic școlar (iar eu ca student bursier al statului român mi-am drămuit adesea cam toate cele necesare... și nu pentru o cină cu caviar pe același Saint Germain, ci pentru un volum de Plutarch, sau nici măcar...), există mulți studenți străluciți care o taie în State sau wherever pentru o mie de parai pe lună cel puțin... tot la fel cum există și o groază de oameni disperați care se duc se construiască case în Spania pe 700 de euroi, pentru a putea trimite o sută de euro acasă. Da Victore maică, există toate acestea, ți există și porcii puși la îngrășat în Parlament, țânțarii și muștele care bâzâie în presă, la TV sau în același Parlament despre dreptate, justiție, lupta împotriva corupției etc. Ei și? Victore, hai să privim America în față, de pe vârful catargului Santei Maria, cu Nina și Pinta în spate: lumea aceasta a existat și va existat tot timpul, până la Judecata de Apoi. Tu crezi că revoltele de la Paris de acum câțiva ani sau de la L.A. de acum 15 ani au plecat din dorința de a sorbi caviar cu găleata? Tu crezi că la Paris (care este, fără discuție, una dintre capitalele culturale ale lumii) toate Mercedesurile care opresc la stop lasă să se reverse în atmosferă \"Clavecinul bine temperat\" ori \"Shine on you, crazy diamond\"? Că proletarul britanic citește în metrou joyce în loc de \"The sun\"? Că Pascal Bruckner, \"teribilistul și neseriosul\" pascal Bruckner, așa lipsit de profunzime cum e, e oprit la fiecare cincizeci de metri de mulțimea de fani și fane disperați după autograful său și care i-au citit și sorbit fiecare cuvânt, așa cum o pățește Mister Timberlake atunci când catadicsește să ia metroul?

Victor, strigătele tale de alarmă și revoltă aveau valoare în anii \'90, când întra-adevăr România dădea semne că a ieșit dintr-un coșmar pentru a intra cu voluptate în altul. Atunci, te asigur, umărul meu ar fi fost alături de al tău - și va fi oricând se va ajunge din nou la ceva asemănător cu ceea ce a fist atunci (și nu mă refer doar la mineriade) (și, că venise vorba, am aceiași antipatie pe care o ai și tu față de Iliescu & cie)... dar acum... soyons serieux, tu chiar crezi că?... Am suficiente motive pentu a fi nemulțumit de lumea în care trăiesc, la fel de multe ca și tine, sau poate chiar mai multe, dar nu consider că e cazul să trag ACUM un semnal de alarmă. Acum aș spune că suntem pe drumul cel bun. Nu văd să îmi fie amenințată libertatea de exprimare sau gândire (iar când îmi este, se întâmplă în spații prea puțin publice pentru a constitui un pericol social), nu îmi este amenințat dreptul la viață sau la căutarea fericirii, și sunt la fel de expus în fața furiei spontane a unui personaj care tocmai și luat salariul și se îndreaptă spre casă pentru a-și cotonogi nevasta și/sau copii ca oricare alt cetățean al lumii a doua. So?

Am să îți mai spun două lucruri. Am avut un profesor american (la Facultatea de București) care, în timpil unui curs despre Războiul Rece, pentru a explica marxismul, a citat o frază al cărui autor îmi scapă, atât mie cât și lui, la acel moment (ofer recompensă găsitorului!): \"A heresy is an intelectual regvenge over a forgotten truth\". În cazul dat, adevărul neglijat era mizeria exonomică a claselor de jos. Ce a ieșit din \"anamneza\" intelectuală reprezentată de marxism, rămâne să ne amintim toți care aveam peste 12 în anul de grație 1989. Gândește-te puțin la asta.
Apoi, am să îți citez din hannah Arendt care explica apartheidul de mai târziu prin alianța creată între elite și clasele de jos, în condițiile specifice ale emigrație burilor între sec. XVIII-XIX în Africa de Sud. De fapt, H.A. se exprima mult mai violent...
Și un ultim lucru - legiunea și comunismul au venit la putere -zic eu- între altele și pentru că au beneficiat de suportul și adeziunea (dez)interesaste a intelectualilor. Atât câți au fost: prea mulți, sau prea puțini.

Iartă-mă, dar nu am cum să fiu aliatul tău (în nici un caz \"sine die\" - asta înseamnă altceva, \"fără o zi anume care să fi fost precizată de la început\") atunci când scrii asemenea eseuri. Și am să îți spun că asemenea propoziții ca ale tale sunt tocmai acelea pentru care evit presa și televizorul de mai bine de patru ani (și nu am murit, ba dimpotrivă!). Am să te citesc în continuare atunci când scrii cu detașearea obraznică din \"La curve\", de pildă.

Revenind -pentru a încheia - la maneliștii din România, am să remarc doar că bancherii lombarzi au propulast Evzl Mediu spre Modernitate inventând Scrisoare de Credit sau de Schimb. Și am să adaug spunând că în România - dar nu numai- politicienii și intelectualii uită că o scrisoare de credit trebuie să fie în primul rând ACOPERITÃ. Altfel e nașpa.

... imi exprim simpatia pentru doi oameni care discuta pe un site romanesc de poezie despre gentlemanul damaschin Nizar Qabani.

Shi, din pura placere provocata de acest dialog, ashez aici un mic poem pe care l-am selectat aleatoriu din N.Q. (l-am tradus pe primul pe care mi-au cazut ochii, pe cuvant):
\"Cum sa ma port cu tine?
Cum?
Ce chei o sa-mi deschida portzile regatului tau?
Ce poeme au sa m-aduca
in sala tronului tau?
Ce vim sa dau la intrare
ca sa itzi mituiesc garzile?
Pentru tine, am cautat toata shtiintza
celor vechi shi-a celor noi,
Intzelepciunea filozofilor shi nebunia nebunilor,
Am citit toate Tratatele despre dragoste
Am gustat toate ierburile Chinei
Am facut tot ce fac indienii
pentru a-shi instapani sufletul
Nimic n-a folosit, nici ierburile Chinei
Nici tratatele despre dragsote, nici riturile budiste,
Tu, femeie a carei poveste inca n-a fost scrisa\"
(\"Cum\", din volumul \"Ainsi, j\'ecris l\'histoire des femmes\", tr.fr., 2001).

La buna vedere!