Adrian DUMITRU

Da. Shi chiar mai mult decat atat.

Sunt onorat de trecere, Anghel, shi incantat sa descopar ca se mai uita cineva peste vechiturile mele.

Nici nu shtiu cum sa incep sa itzi raspund.

1. Ashadar, vechiturile.... Problema mea e ca nu prea am chef sa scriu ceva nou, acum. Nu am nici timp, nu am nici zvac (ei da, am spus-o!). In plus, dat fiind ca mai tot ceea ce am scris eu pana acum nu a avut decat un circuit foarte inchis, printre prieteni, am avut - shi am inca aceasta - curiozitate de a vedea ce impact pot sa aiba textele postate altui public decat celui caruia i-au fost destinat. And there is plenty more where that came from... Shi-apoi, am s-o marturisesc fara sfiala, sufar de cea mai groaznica forma de perfectzionism cu putintza, aceea care se manifesta inainte ca textul sa fie scris, shi nu dupa… la care trebuie sa adaugam lenea dobandita genetic (-sic!). Iata de ce a trebuit sa admit in fatza propriului meu EU ca nu am sa fiu niciodata un scriitor \"profesionist\". Ain’t got what it takes…
2. Multzumesc pentru sugestie. Am sa arunc o privire peste Llosa (deshi, ca venise vorba, \"razboiul sfarshitului lumii\" a fost o incurajare pentru mine, dovedindu-mi ca se poate scrie shi cu fraze lungi, shi cu linia narativa franta shi intortocheata... ca sa nu mai zic nimic de \"matusha Julia\"...).
3. Stilul. Iarashi recunosc, ai dreptate, e cam dezlanat shi cu picioarele in mai mult de trei barci. Ar fi fost mai bine sa il unific – shi asta imi fusese shi intentzia cand am scris, dar m-a furat condeiul. In „Circularele” astea spontaneitatea este autentica (adesea conditzionata shi de un pahar de vin…), insa obiectivele sunt trasate cu grija inainte de a incepe. Astfel incat, prins intre Scylla spontaineitatzii shi Charybda obiectivului….
Sunt insa alte pasaje unde dialogul sau corul stilurilor a fost indelung investigat, shi trebuie sa admit, mi se pare o „arma” de nadejde in arsenalul literatului, sui generis sau nu.
4. Vorba lunga, saracia omului, disent-ils, monsieur le comissaire, shi au fara indoiala dreptate, iar fraza lunga inca shi mai abitir. Eu ce pot sa fac? Sunt vorbaretz, shi am tendintza de a labartza frazele panja dincolo de marginile rabdarii cititorului. Poate shi pentru ca scriu urmariinjd o voce interioara, ca sub dicteu, daca vrei, sau ca shi cum ash vorbi cuiva. Adesea mie insumi…
5. Dupa cum probabil ai observat, ultimele texte mi s-au rarefiat considerabil, le-am aerisit pe cat am putut, dar… ca in bancul acela, „conshtiintza” (asta, publicul, ahem) nu shi nu… Deh, ce sa mai fac? M-ash comenta singur, dar nu imi dau voie marimile de pe site… :)
6. Am sa itzi spun totushi ce i-am zis shi jupanului Andrei ot Tg Ocna – eu nu imi iau in serios „Circularele”. Sunt o gluma, ca un discurs despre politica externa a insulelor Kerguelen la o bere pe o terasa in Regie, admirand gratziile indepartate ale tineretului studios…
Shi imi pare cumva rau ca am ales sa postez ca texte de debut pe agonia cele cateva bucatzi de care eram cu adevarat multzumit. Azi… in plina modernitate a lunii octombrie A.D. 2008, nu se mai uita nici dracul la ele, darmite sa le mai ia cineva… :) Shi, Doamne, sunt atat de lungi... cum ii shade bine green-hornului...

So, multzumesc de trecere, de apreciere shi mai ales de incurajare. De perseverat, voi persevera, deshi obiectivul final imi scapa... :)

Dar sa shtii ca taraba mea e deschisa oricum, chiar shi atunci cand nu ai doar aprecieri de adus… :)

Victore maică,

dă-mi voie să îți spun că nu se reduce totul în viață la a fi bengos.

Evident, mi se pare ilar felul în care ascultătorii de manele și creatorii lor își închipuie că arată viața pe picior mare - actually, mă îndoiesc că Mr. Gates se întâlnește des cu bancnotele verzi, fie și de o sută de dolari. De fapt - iar acesta este un adevăr social și economic ignorat de publicul larg - ești bengois tocmai când NU pui banul jos.

Victore maică, am înțeles mesajul tău - și dă-mi voie să descopăr A,erica pentru tine. Da, Victore, trăim într-o țară frumoasă și absurdă, săracă și plină de quasi-milionari, populată ce ignoranți dar plină de intelectuali, dăruită cu oameni talentți dar vuind de manele (-deși, mă întreb eu, nu îți trebuie măcar un strop de talent pentru a cânta bine o manea? Și, că venise vorba, cu totul riscul de a fi crucificat de intelighenția intelualicască, am să spun că nu am nimic ămpotriva unei manele bune, și că -o, horribile dictu- există și așa ceva, ba mai mult chiar, maneaua nu este neapărat un semn de prost gust, după cum Bach nu este neapărat un simptom de finețe \'telectuală), da, Victore, e plin de homeless people (dar vrei să îți spun cum e cu homeless people care dorm noaptea pe Santa Monica Blvd. în L.A.? Sau pe Saint Germain, la paris, în pragul casei unde a locuit Apollinaire, de pildă? Observă că nu îți vorbesc de favelhas din Ciudad de Deus, nu de Rio și nici de Bogota, ci de L.A. sau Paris...), da, Victore, sunt multe fetițe care nu au bani de un atlas geografic școlar (iar eu ca student bursier al statului român mi-am drămuit adesea cam toate cele necesare... și nu pentru o cină cu caviar pe același Saint Germain, ci pentru un volum de Plutarch, sau nici măcar...), există mulți studenți străluciți care o taie în State sau wherever pentru o mie de parai pe lună cel puțin... tot la fel cum există și o groază de oameni disperați care se duc se construiască case în Spania pe 700 de euroi, pentru a putea trimite o sută de euro acasă. Da Victore maică, există toate acestea, ți există și porcii puși la îngrășat în Parlament, țânțarii și muștele care bâzâie în presă, la TV sau în același Parlament despre dreptate, justiție, lupta împotriva corupției etc. Ei și? Victore, hai să privim America în față, de pe vârful catargului Santei Maria, cu Nina și Pinta în spate: lumea aceasta a existat și va existat tot timpul, până la Judecata de Apoi. Tu crezi că revoltele de la Paris de acum câțiva ani sau de la L.A. de acum 15 ani au plecat din dorința de a sorbi caviar cu găleata? Tu crezi că la Paris (care este, fără discuție, una dintre capitalele culturale ale lumii) toate Mercedesurile care opresc la stop lasă să se reverse în atmosferă \"Clavecinul bine temperat\" ori \"Shine on you, crazy diamond\"? Că proletarul britanic citește în metrou joyce în loc de \"The sun\"? Că Pascal Bruckner, \"teribilistul și neseriosul\" pascal Bruckner, așa lipsit de profunzime cum e, e oprit la fiecare cincizeci de metri de mulțimea de fani și fane disperați după autograful său și care i-au citit și sorbit fiecare cuvânt, așa cum o pățește Mister Timberlake atunci când catadicsește să ia metroul?

Victor, strigătele tale de alarmă și revoltă aveau valoare în anii \'90, când întra-adevăr România dădea semne că a ieșit dintr-un coșmar pentru a intra cu voluptate în altul. Atunci, te asigur, umărul meu ar fi fost alături de al tău - și va fi oricând se va ajunge din nou la ceva asemănător cu ceea ce a fist atunci (și nu mă refer doar la mineriade) (și, că venise vorba, am aceiași antipatie pe care o ai și tu față de Iliescu & cie)... dar acum... soyons serieux, tu chiar crezi că?... Am suficiente motive pentu a fi nemulțumit de lumea în care trăiesc, la fel de multe ca și tine, sau poate chiar mai multe, dar nu consider că e cazul să trag ACUM un semnal de alarmă. Acum aș spune că suntem pe drumul cel bun. Nu văd să îmi fie amenințată libertatea de exprimare sau gândire (iar când îmi este, se întâmplă în spații prea puțin publice pentru a constitui un pericol social), nu îmi este amenințat dreptul la viață sau la căutarea fericirii, și sunt la fel de expus în fața furiei spontane a unui personaj care tocmai și luat salariul și se îndreaptă spre casă pentru a-și cotonogi nevasta și/sau copii ca oricare alt cetățean al lumii a doua. So?

Am să îți mai spun două lucruri. Am avut un profesor american (la Facultatea de București) care, în timpil unui curs despre Războiul Rece, pentru a explica marxismul, a citat o frază al cărui autor îmi scapă, atât mie cât și lui, la acel moment (ofer recompensă găsitorului!): \"A heresy is an intelectual regvenge over a forgotten truth\". În cazul dat, adevărul neglijat era mizeria exonomică a claselor de jos. Ce a ieșit din \"anamneza\" intelectuală reprezentată de marxism, rămâne să ne amintim toți care aveam peste 12 în anul de grație 1989. Gândește-te puțin la asta.
Apoi, am să îți citez din hannah Arendt care explica apartheidul de mai târziu prin alianța creată între elite și clasele de jos, în condițiile specifice ale emigrație burilor între sec. XVIII-XIX în Africa de Sud. De fapt, H.A. se exprima mult mai violent...
Și un ultim lucru - legiunea și comunismul au venit la putere -zic eu- între altele și pentru că au beneficiat de suportul și adeziunea (dez)interesaste a intelectualilor. Atât câți au fost: prea mulți, sau prea puțini.

Iartă-mă, dar nu am cum să fiu aliatul tău (în nici un caz \"sine die\" - asta înseamnă altceva, \"fără o zi anume care să fi fost precizată de la început\") atunci când scrii asemenea eseuri. Și am să îți spun că asemenea propoziții ca ale tale sunt tocmai acelea pentru care evit presa și televizorul de mai bine de patru ani (și nu am murit, ba dimpotrivă!). Am să te citesc în continuare atunci când scrii cu detașearea obraznică din \"La curve\", de pildă.

Revenind -pentru a încheia - la maneliștii din România, am să remarc doar că bancherii lombarzi au propulast Evzl Mediu spre Modernitate inventând Scrisoare de Credit sau de Schimb. Și am să adaug spunând că în România - dar nu numai- politicienii și intelectualii uită că o scrisoare de credit trebuie să fie în primul rând ACOPERITÃ. Altfel e nașpa.

Domnule Manolescu Gorun,

marturisesc de la bun inceput ca am uitat cam toata logica pe care o shtiam acum catziva ani buni, cand il citeam voios pe Aristotel sperand ca am sa inventez shi eu o noua logica polivalenta care sa il lase masca pe amicul Lukasiewicz. Dar cum intre timp am descoperit ca imi lipsea un anumit organ pentru asemenea subtilitatzi, in creierul meu s-au aninat panze gigantice de paianjeni in zona destinata stagiritului shi urmashilor sai.

Cum atat dvs. cat shi eu suntem tentatzi sa gandim mai repede decat scriem, nu e de mirare ca se inghesuie typos-urile la textele noastre mai ceva ca tifosii pe stadion.

Ca in bibliografia eseului despre cantor atzi strecurat cate o eroare la aproape fiecare rand, mi se pare scuzabil. La urma urmei, shi eu apas \"m\" in loc de \"l\", sau mai mananc o litera in \"mathmatik\", etc. (dar vedezti ca editura in cauza este Routledge)

dar ca in acest eseu - pe care (recunosc) nu sunt sigur ca l-am intzeles bine in fondul sau, dar asta e problema mea shi a paianjenilor de care vorbeam- il repetatzi de mai multe ori pe un oarecare CaUsanus, nu-mi ramane decat sa ma gandesc ca v-atzi gandit la Nicolaus Cusanus, sa observ ca domnia sa alta treaba nu putea sa aiba decat sa il urmeze pe stagirit (\"Causanus procedează cu Divinitatea ȋn mod similar cu Aristotel cȃnd vorbește despre «substanță/materia primă»\") fiinda era un cardinal plin de morb scolastic intr-o epoca in care Toma d\'Aquino-Thomas d\'Aquin inca nu ajunsese piatra de temelie a teologiei catolice (de pilda, Pico della Mirandola ishi facea un titlu de glorie in a reushi sa il concilieze pe Toma cu Albertus Magnus, shi era un titlu de glorie pentru ca in teologia scolastica Toma shi Albert erau la fel de apropiatzi precum Platon shi Aristotel).

Ori, nu-mi ramane decat sa marchez un nume nou in cultura mea (foarte) generala impreuna cu acest CaUsanus, ori sa restabilesc prin penalty kick locul lui Niccolo da Cusa/Nicolaus Cusanus in cultura universala, generala, shi romana, particulara. Ce imi sugeratzi?

Cat priveshte restul, revin shi repet: nu imi e rushine sa spun ca nu prea am intzeles. Asha ca, vorba autoexilatului in Norvegia, iata ceva despre care trebuie sa tac.

PS Pe Sextus il puteatzi cita shi in romana - e tradus shi inca destul de bine de aram fremkian in 1965 - mai degraba decat in aproape imposibil de gasit in Romania editzie Loeb data de Bury la care va referitzi. Shi daca tot m-atzi trimis la editzia Bury, atzi fi putut sa imi indicatzi shi pasajul, fie prin referire, fie prin referire la paragraf - in caz ca ash fi curiozitatea sa incerc sa citesc tot pasajul in sperantza disperata ca voi reushi sa imi dezmortzesc ruginitul nerv logic.

Nu e chiar rau, ash spune ca nu e rau deloc.
E proaspat shi e senzual (deshi cam scurt :) ), este feminin shi e inca shi mai feminin pentru ca e scris dintr-o perspectiva (sper sau cred ca deshi nu sunt sigur ca) masculina...

Interesant acest \"the other side of hill\".

fara a fi editor, ci doar cititor, indraznesc sa sugerez refacerea scriiturii in sensul corectarii ei (i.e. - spatziu dupa semnele de punctuatzie, \"adoleScentini\"). maybe...

Victore maica, am stat aproape o ora sa scriu unul din comentariile logoreice in stilul meu. Shi am scris eu, shi am scris, shi am scris, plecand de la rebeli, am trecut prin Spartacus shi am terminat cu Titulescu, exprimandu-mi triumfator opiniile.

Apoi am apasat \"Trimite\", shi am vazut mesajul de confirmare, asha ca am ieshit de pe pagina, doar pentru a descoperi ulterior ca un accident tehnic a determinat disparitzia comului meu in cetzurile eterne ale Internetului. Asta e, ce sa facem, noi sa fim sanatoshi.

Victore maică, disputa asta a ta cu dl. Pop mă face să îmi uit o promisiune pe care mi-o făcusem și să intervin cu o părere. Hic et nunc.
Așadar, m-a amuzat să văd că dl. Pop intervenise cu o părere stridentă și rezonantă pentru a combate o altă părere, stridentă și rezonantă. Că discursul tău polemic este strident - acesta este un fapt pe care nu l-am remarcat numai eu (dar de când oare este numărul observatorilor un criteriu just pentru validarea unei judecăți?). Că eștipătimaș în felul în care îți expui ideile - idem.
Dar că această patimă și această stridență îți sunt reproșate cu egală patimă de către un admirator al lui Gandhi - iată ceva ce nu poate decât să mă amuze.

Am să mai zăbovesc o țâră pentru a observa că da, sunt de acord cu tine că educația este încă în ruină, și că (helas, la vie...), o să mai fie așa încă mult timp, dar nu i-aș blama numai pe politicieni. Mass media în România și anumite medii culturale consideră încă foarte firesc ca un miliardar (și crede-mă, privind din acest punct de vedere, puțin îmi pasă de felul în care și-a dobândit banii) să investească într-o echipă de fotbal - dar nimeni nu observă însă că NICIODATÃ (sau, în orice caz, nu prea curând) un astfel de personaj, politician sau nu, nu va investi un eurocent într-o bursă pentru un student merituos (un minim de 10000 de euro pe an, infinit mai mică - și mai puțin vizibilă- decât costul de achiziție al unui antrenor sau fotablist din Dumnezeu știe care țară intra- sau extra- comunitară), și NIMENI nu încearcă efectiv să determine sau să încurajeze un miliardar să înffințeze o fundație culturală de tipul \"Getty\", de pildă (și nici nu mă aștept să văd așa ceva până am să mor).

Aș mai observa de asemenea că nu în TOATE cazurile (deci - nu în mod necesar) un om educat este și un om independent (nu se lăuda oare un anumit politician că un anumit om de cultură îi făcea rezumate din Macchiavelli în mașină??? - btw, asta m-a făcut să mă stric de râs), că un om educat poate avea pofte politice care să îi afecteze judecata (uneori decisiv), etc.

Aștept - și aș participa cu plăcere, chiar și neinvitat (eu, care evit să urmăresc presa de orice fel de mai bine de patru ani) - la o dezbatere publică (de amploarea cazului \"Elodia\" - și iar, nu-ți vine să te strici de râs sau să izbucnești în plâns, depinde de ce jumătate a sticlei preferi, când vezi ce trăznăi pot preocupa opinia publică românească???-) referitoare la destinul educației și culturii în România, o dezbatere care să reunească politicieni, ziariști și minunații noștri \"oameni de cultură\", care sunt sublimi, dar... O dezbatere care să propună soluții - mergând de la o nouă lege a sponsorizării (care să facă investiția în cultură și educație un pic mai atractivă pentru \"investitorul român de succes\", degrevând astfel \"bugetul statului, și așa olog de moștenirile trecutului etc\") până la ... relația \"oamenilor de cultură\" cu cultura însăși. O astfel de dezbatere cere calm - cel puțin în felul în care o văd eu - și pragmatism.

PS - \"O națiune educată i-ar putea mătura pe toți: lăcuste, lipitori, tenii – cum vreți să-i numiți, din postura comodă de paraziți politici necontestați.\" - invariabil, o astfel de judecată, ca și aceea cu cei 9 preoți din zece..., este pripită, și da (din păcate, dl. Pop are dreptate la-dessus) ușor periculoasă.
Eu mă mulțumesc să observ că nu existe \"națiuni educate\" (dacă ai văzut una, arată-mi-o, te rog, și precizează-mi criteriul conform căruia o națiune este sau nu \"educată\"), că toate națiunile pe care noi le considerăm educate au proble cu politicianismul și corupția (iar statele totalitare - cele care eu respins \"putregaiul democratic\" nu au demonstrat că ar fi putut fi mai puțin corupte, ci dimpotrivă), și că, cine știe, poate că Mr. Churchill avea dreptate: \"democrația este un rău - dar este cel mai mic rău posibil\". Vezi tu că ar fi cu putințiă o țară a \"educaților, drepților și a curaților\"? Mie, sincer să îți spun, o astfel de posibiltate îmi face frică.

Părerea mea personală este că acolo unde intelectualii și-au vârât nasul în politică, s-a lăsat rău de tot. De la Platon încoace. În mod ciudat, corupți (căci sunt așa, sau, cel puțin o bună parte a lor), demagogi (idem), nemiloși (idem), stupizi (idem), politicienii par a se pricepe cât de cât la treburile cetății mai bine decât domnii Joseph de Maistre, Marx, Lenin, Goebbels, Sartre & cie (cât ți s-ar părea de ciudat, toți acești domni au fost \"intelectuali\"). dar părerea mea personală este o altă poveste.

Eseul tău este prea polemic, prea strident, prea... nu știu cum să spun. Asta e.

Dle Iliescu,

avetzi fara indoiala in a-mi aduce aminte ca o proza este in primul literatura.

Totushi, am sa mai adaug ca:
1. in chestiunea drachmei, problema era - shi o sa va surprinda, shtiu- ca nu shtim mai nimic azi despre uzul monedei la sparta, de catre spartani. Ca Sparta nu a batut moneda, este un fapt, ca monedele cetatzilor straine au putere de circulatzie la Sparta, este un alt fapt, despre care... well, oricat de surprinzator ar parea... nu shtim nimic. Ba dimpotriva. Exista surse (Plutarch, de pilda) care acrediteaza ideea ca in Sparta secolului V nu se folosea MAI DELOC moneda. Lucru ciudat, improbabil (cu atat mai improbabil cu cat Sparta nu ii numara numai pe austerii shi ciudatzii spartani in randul cetatzenilor, dar shi pe meteci, de pilda, care trebuie sa fi dus o viatza mai normala) - dar posibil.
2. pronuntzia limbii eline clasice este o chestiune care tzine evident de conventzie. in greaca noua exista mai multe tipuri de \"e\" shi \"i\", datorata faptului ca greaca noua are ca shi franceza o pronunatzare etimologica, spre deosebire de romana sau italiana care au o scriere shi o pronuntzie fonetica. \"eta\" - \"e\"-ul lung din greaca clasica- este astazi \"ita\" (iata de ce Demetrios da azi Dimitris), \"ei\", \"oi\", \"eta\" - sunt \"i\" in greaca moderna, \"e-psilon\" (\"e\"-ul scurt shi sec) shi \"ai\" sunt \"e\".
3. Am ramas surprins sa descopar putzinatatea informatziei pe care o avem despre Sparta, shi inca shi mai surprins sa descopar cat de putzin sigura este aceasta ea (ceea ce, evident, favorizeaza o bibliografie moderna destul de seaca shi repetitiva). Se pare ca anticii au scris despre Sparta - dar ca mai nimeni nu a scris despre Sparta decat din auzite. Ceea ce este bizar - dar poate ca nu mai bizar decat intregul eshafodaj lacedomonian.

Al dvs.

Adrian Dumitru

Dle Iliescu,

am citit cu interes povestirea dvs., asha cum citesc aproape orice text care trateaza - beletristic- lumea Greciei antice. Fara a vrea sa fiu mai chitzibushar decat papa, am cateva mici observatzii.

Ashadar:
1. este MilTIades, nu MilTHIades. Nu se poate spune cu certitudine daca in greaca clasica - in varianta doriana, mai ales- exista o diferentza de pronuntzie. Presupunand ca numele Miltiades putea fi gasit la Sparta (este foarte posibil sa fie un nume predilect ionian) inainte de secolul III.
2. Miltiades care se preda shi nu moare este un caz foarte ciudat la Sparta - practic sunt foarte putzine de spartani cazutzi shi vanduzti in sclavie - cum sunt cei capturatzi de atenieni in \"stalingradul\" de la Sphacteria.
Totushi, pentru a va reconforta shi intari in constructzia dvs., am sa va spun ca in Plutarch, \"Agesilaos\" (\"Vietzile paralele\" au fost traduse in romana, spre desosebire de \"Apophtegme\", acolo unde sunt de regasit majoritatea citatelor celebre ale personalitatzile antice) exista o povestire foarte asemanatoare referitoare la supravietzuitorii bataliei de la Leuctra, care nu au avut presa buna la intoarcerea acasa, spre deosebire de cei cazutzi pe campul de batalie. Am sa specific insa ca in acest caz proportzia supravietzuitori/victime a fost inversata - in principiu, dupa Leuctra cam toate familiile de spartani erau in doliu...
3. DImItrios este varianta moderna (unde \"eta\" se pronuntza \"ita\") a numelui antic DEmEtrios, iar Tarula este shi el un nume din neogreaca, de-a dreptul greu de gasit in perioada clasica, insa relativ comun in perioada bizantina.
4. In sfarshit, amanuntul cu \"drachma de argint\" este - sau poate fi - ushor anacronistic, shi ar fi recomnadat sa fie evitat. In perioada in care spartanii se luptau cu pershii shi piereau in masa pe campul de batalie (presupun ca atzi avut in vedere sec. V, shi batalia de la Termopyle, mai mult decat secolul IV)... moneda nu prea se gasea in uz la Sparta (nu shtim foarte multe despre asta, asha cum nu shtim, de fapt, mai nimic nici despre Sparta. O sa ramanetzi surpprins, citind sursele antice, sa descoperitzi cat de putzina informatzie la prima mana circula in antichitate despre Sparta. De obicei, cam totul e din auzite... shi intens contradictoriu...). Un spartan platindu-shi consumatzia cu o drachma de argint intr-o taverna la Sparta - iata ceva insolit pentru un istoric (de pilda, Sparta a emis moneda doar incepand cu secolul II, cand independentza ei apusese), dar shi, probabil, pentru un spartan.
5. Un sclav eliberat de pe o plantatzie de curmali in lumea persana este ceva la fel de improbabil ca un sclav eliberat platindu-shi consumatzia in drachme de argint shi nu in oboli de bronz (o drachma de argint este salariul unui mercenar, de pilda. Este destul de mult). Imi permit sa va sugerez o tentativa reushita de evadare.

Nu mi-o luatzi, ashadar, in nume de rau ca mi-am permis sa ofer aceste precizari/sugestii.

PS ca un fel de ironie, in greaca \"eirene\" inseamna \"pace\"...

... care va sa zica, dna Alice D., ce-aveam noi aici? In primul rand o ridiche, in al doilea rand o ridiche uriasha iar in al treilea rand un raport furios al unui end of one of those days of. mrs. D.
daca ar fi fost scurt, ar fi fost un strigat de furie shi o injuratura, ca atunci cand te stropeshte o mashina intr-o zi ploioasa de noiembrie iar tu ramai pe trotuar, cu apa peste tot, shi nu se mai aude decat \"vruuuuuum\" shi undeva, pe fundal, un \" ...ii ma-tii, boule, cu cine tzi-a pus volanul in mana etc\"...

daca ar fi fi fost doar in romana, ar fi fost poate inteligibil, shi poate chiar shi elegant.

daca nu ar fi fost semnat de dvs, dna A.D., probabil ca nu l-ash fi citit.

data viitoare atzi putea incerca un pic de concizie? de precizie? de... poezie, de ce nu?
...

Domnule Enianu,

ca de obicei, va grabitzi un pic cand facetzi afirmatzii de natura istorica

Ashadar:

1. Da, guvernul M Thatcher a cunoscut o creshtere de popularitate in timpul razboiului din Malvine/FAlkland, dar acela nu a fost un razboi de cucerire, ci de aparare. Ille FAlakland au populatzie vorbitoare de engleza, in majoritate, shi sunjt revendicate de Argentina. Care, dupa cum va amintitzi, a incercat sa le cucereasca la inceputul anilor 80 (intr-o incercare disperata a regimului de atunci de a cuceri popularitate prin \"realizarea visului de veacuri a poporului argentian\", i.e. unirea cu fratzii asupritzi din ilele Malvine...)
2. nU shtim exact ce dorea sa ocupe decebal. Poate ca dorea sa ocupe pamantul \"fertil\" de la sud de dunare, poate ca nu. adevarl este ca NU shtim
3. Vespasian shi Titus nu au \"adus mari cuceriri imperiului\", ci doar au reprimat unele revole shi au facut anexiuni printre staele clientalare, adica tzarile care erau deja supuse imperiului. In ceea ce-l privea pe Domitia, el avea o problema cu Senatul, shi i-a fost greu sa se impuna ca personaj imperial \"respectabil\". De fapt, nici nu a reushit vreodata...
4. marturisesc ca nu intzeleg sensul propozitziei \"Stela funerară a lui Maximus mărturisește că el a fost stegarul legiunii sale, poziție care necesita mersul ecvestru\". Adica ce atzi vrit sa spunetzi? Sau 1. ca maximus era cavaler roman (dar atunci cum se facea ca era doar un simplu soldat shi nu un ofitzer?) sau 2. ca servea in cavalerie? in ambele cazuri, nu credetzi ca fraza dvs e cam ambigua?
5. vocativul pentru medic in limba latina este \"medice\'
6. partea cu scutul uman e un pic cam trasa de par. acolo era vorba strict de un shantaj personal, intrucat decebal un personaj care era foartte bun prieten cu traian - shi al carui nume imi scapa

Documentarele de televiziune, artistice sau nu, pot genera - iar brainstormingul pe marginea evenimentelot de altadata nu poate fi decat placut in ochii unui istoric. Asta nu inseamna insa ca se poate spune orice shi oricum despre orice - shi este uneori datoria istoricului de a aduce precizarile (necesare) clarificarii.

Un ultim amanunt: superputerile se vor comporta ca superputeri. Aceasta este o axioma, indiferent ca este vorba de Roma antica sau de america.
Insa diferentza Esentzial care face ca acest film documentar sa ishi piarda un pic din ... documentativitate (-exista cuvantul acesta :) ) este:
prezenta oare decebal un grad de periculozitate care sa poate fi prezentat de la Roma ca \"mortal\"?
Avea oare Traian nevoie sa justifice necesitatea razboiului cu dacii?
shi in sfarshit, cucerirea daciei a insemnat un momentde boom economic resimtzit din plin la Roma - s-a mers pana la scutiri de impozit etc. (ceea ce nu va fi cazul chiar shi atunci cand USA ar termina in intregime victorioase razboioul din Golf, intrucat ma indoiesc ca cetatzeanul american va beneficia de distributzii gratuite de petrol shi de scutiri de impozit...)

Intentzia documentaristullui mi se pare dragutza - insa mai e mult pana la a spune ca e bine facuta.
:)

pai uite ca ne intalnim din nou, tovarasha alice (-nu atzi gasit shi dvs. alt nume decat numele asta decadent, capitalist? O Alina neaosha nu v-a convenit? Pai cum sa va convina, daca dvs. alta treaba nu avetzi decat sa batetzi shoselele in fusta mini??? A era vorba despre mini-sfarshitul lumii? care va sa zica suntem nu numai decandentzi, dar shi obscurantishti, tovarasha Alice? shi ascultam muzica de dincolo? dar cum o procuratzi, tovarasha Alice?...), shi nu mi-o lua in nume rau ca m-a luat gura pe dinainte pe post de secretar de partid la o shedintza de cadre, nu shtiu ce-mi veni.
Poate pentru ca poezia ta m-a intors cu fundul in sus, m-a bulversat shi poate pentru ca nu am intzeles-o. Ceea ce e adevarat - dar nu inseamna ca poezia este obscura, ci doar ca mie imi lipseshte cheia de a intra in acest nou univers (imperfect).

Probabil ca m-a bulversat shi legarea a doua cantece pe care nu sunt sigur ca le cunosc (Guess Who - e numele trupei? Sau e vorba de bluesul lui Albert Collins reluat shi de Weinberger? Persuasion... daca te referi la piesa aia dementa a lui Santana, apoi eu shtiu o singura varianta, foarte rara, cu trumpets... shi de-aia cred ca vorbeshti despre altceva ce eu nu shtiu).

Apoi primele doua partzi care m-au trimis cu gandul la un anumit gen de femeie - care nu este aceeashi cu aceea din ultimele doua partzi (in ochii mei, ceea ce ma arunca shi mai tare in obscuritate), dar care au ceva in comun: o lume care crapa pe la coltzuri pentru ca un pachet se incapatzenaza sa ramana acolo.

Alice, poezia ta e buna, e tare shi e violenta shi patimasha shi curge liber. Exact ca whiskyul scotzian sau coniacul grecesc in paharul meu, shi cu acelashi efect. Atat de liber incat nu am timp sa imi dau seama (o spun fara nici o umbra de ironie)ca nu o pricep, decat la final - dar nu e vina nimanui decat a mea daca nu gasesc cheia, nu?
Felicitari.

Victore, bine ca mi-ai spus, sa imi leg centura de sigurantza la aterizare, ca altfel o patzeam (luni e o zi groasa pentru mine, ma vad cu profu sa ii dau ce am scris vara asta, asha ca se va lasa poate cu scantei...).

Buun, faptul ca eshti cu catziva ani mai in varsta decat mine (pe care nu am sa ii divulg aici, din cochetarie... de inca june fost prim :) ), e un detaliu nesemnificativ, shi inca shi mai putzin semnificativ e ca nu scrii doar de doua luni, ci mai de multishor. asha ca nu voi incerca sa monopolizez acum pagina ta, explicand un detaliu pe care il putem tetrapiloctomiza pe mail (dar de luni incolo, da?).

Pot insa sa spun ca ai vazut ca imi plac shi gust toate giumbushlucurile literare care ies bine, din punct de vedere \"estetic\". Atata doar ca, anumite subiecte, foarte fierbintzi, consider eu ca tzin de prima pagina a ziarelor shi mai putzin de condeiul romancierilor. Uite, mi-ar fi placut sa scriu shi eu ceva asemanator cu \"La curve\" (mutatis mutandis, maestre), de pilda, pentru ca acolo \"traficul de minori\" este detaliul din povestea ta (e drept, detaliul esentzial), dar totushi un detaliu. Acolo prozatorul se urc pe umerii juranlistului shi scoate limba spre cititor.

In \"Plamani\", insa (shi shtiu ca scriind ce scriu acum voi starni, poate, o controversa peintre agonishti, shi nu voiam asta), imi pare ca e invers. Da, o spun shi eu ca shi ceilaltzi, textul e bine scris, shi ishi merita elogiile, dar... aici vad mai degraba un jurnalist olog pe umerii unui prozator valid (-ca sa ma joc un pic de Schopanhauar, na!).

Nu vreau sa zic ca un scriitor nu trebuie sa fie legat de viatza cetatzii (uite, protestele lui Salman Rushdie referitor la nebunia societatzii indiene sunt extraordinare shi m-au facut sa ma gandesc mai bine la ceea ce se intampla acolo, in india, dar ele sunt inserate pe canvaua unor romane care ar putea sa stea in picioare shi fara ele. You get my point?), trebuie, evident ca trebuie - dar ca, in sfarshit, exista o frontiera intre literatura shi jurnalism.

Ma bucur ca ai scris acest text, shi ma bucur ca genul acesta este o provocare careia ii faci fatza cu brio - te felicit -, insa in ceea ce ma privshte, fara sa ma invelesc in hlamida mea de \"invatzat\" ca sa nu vad ceea ce este cotidian in proza ta (ai vazut bine ca nu fac asta, shi ca imi place sa vad un milion de lucruri care sunt \"altfel\"), spun (shi iarta-ma, ca uite ca ma faci sa fluier in biserica): cred ca un prozator poate shi trebuie sa stea pe umerii unui jurnalit. Nu imi place insa (dar e parerea mea personala) cand e invers.

Iar prin \"jurnalist\" in cazul de fatza intzeleg orice fel de litratura care este legata prea strans shi prea direct de \"viatza cetatzii\" (shi nu, nu am nimic impotriva jurnalismului shi jurnalishtilor, dar e un alt gen. Atat.).

Sper ca am reushit sa ma exprim clar.

Acum ma intorc in fotoliul meu shi ashtept, cu centura de sigurantza pusa.
:)

Victore maica, asha cum spuneam intr-un alt com, catre cu totul alt cineva, mie num-mi place sa fluier in biserica (deshi, ca shi tzie, imi place sa inot contra valului).

Vreau doar sa itzi spun ca nu voi comenta textul de fatza din cinci milioane de motive.

Insa pot carcoti un pic shi pot sa observ nishte detalii. Shi iata ce voi face.

Carcotirea carcotashului, mai intai d\'abord: nu am cine shtie ce mari cunoshtintza de engleza shi in special de engleza medicala, dar dupa shtiintza mea \"analize medicale\" nu se exprima prin \"analysys\" (termmen rezervat cu precaderematematicii, logicii sau filosofiei), ci prin \"running some tests\". Insa tzinand cont ca avem de-a face cu engleza unei \"nurse\" austriaca, de ce nu, va pour \"analysis\" (dar daca vrei totushi sa fii perfectzionist, asigura-te ca shi in limba germana medicala se spune la fel, astfel incat limbajul asistentei sa poata fi influentzat in aceasta maniera). Oricum insa, carcotashul care sunt poate sa gresheasca, din moment ce -revin shi repet- nu cunosc atat de bine (slava Domnului) engleza medicala.

Ceea ce am sa observ este ca daca tzi-ai propus intr-adevar sa o emulezi pe Rodica Ojog Brashoveanu, ai reushit. Mi-ai adus perfect aminti de romanele in care ea reushea sa gaseasca in Bucureshtiul anilor 70 shi 80 morfinomani, cazinouri, arsenic, pistoale shi panze ascunse de Velasquez (-era Velasquez? sau Goya????). Anvergura este aceeashi - ceea ce e foarte bine. Shi ia-o ca pe un compliment, pentru ca asta shi e.

Shi am sa-tzi mai spun - rugandu-te sa nu te superi pe mine, ca nu dau cu piatra, ci dimpotriva - ca pentru mine un romancier/literat etc poate aborda orice subiect, dar ca exista o granitza intre literatura shi jurnalism. Iata unul din cele 5 milioane de motive. :)

Oricum, textul e bun, e alert shi intr-adevar, este un \"text al momentului\".

:)

PS In controversa cu zborul sinucigash, itzi tzinusem initzial partea, penca ma gandisem ca imaginea pe care ai avut-o in minte a fost de \"picaj kamikaze\"... dar vaz ca ai te-ai desistat :)
PPS Daca ar fi fost un roman de San Antonio ori Gerard de Villiers, sunt convins ca nu ar fi lipsit detaliile noptzii de sex in trei de care aminteshti en passant... Hi hi hi...

, za lucrul calaugarushului de care vorovosheti.
Ca era in blugi, asta nu-mi mai amintesc - se prea poate sa fi fost nishte pantaloni scurtzi, ca era vara shi noapte, shi greierii cantau, shi rachia de maltz adusa de la miazanoapte de inglitera spumega, shi masa de nuc era shi zgaraiata de grafittiurile celor in trecere pe acolo, shi calugarashul nostru calugar era pentru o luna jumate, shi ...
Ai descifrat aproximativ corect poza - nu e un tren, ci \" electric tram\" care urca dealul spre o biblioteca, departe-departe de lumea dezlantzuita, un deal rezervatzie-naturala cu caprioare shi coiotzi (no kidding).

Ipac dau de shtire domniei tale ca itzi foarte multzumesc pentru gandul cel bun despre truda mea nauca, shi itzi mai dzic ca in curand voi ieshi din sminteala shi belele ultimelor zile de shcolar pe alte meleaguri, shi ca odata ce ma voi intoarce la patrida, iata ca voi ceti cu luare aminte cum a fugit personagiul dumnedzau din gradina literelor shi imi voi ispravi giuramntul ce-tzi facui. Shi voi ceti iarashi croncile cele de pe alte vremuri shi voi implini cu multa sila shi pohta ast manuscript pe piele de vitzel, nainte ca domnita ta sa duci la capat ideile ce dzici ca le avushi de pe urma mea ( :) ).

La catul al shaselea al monastirii unde ma aflu, sub acoperish, valeato 7516, Amin!

PS Ca venise vorba, da, azi a fost o zi mai frumoasa decat ieri, acolo unde ma aflu :) . Merci!

Alice,

ca de obieci, curtoazia ta ma incanta iar vizita ta inca shi mai shi.
Am descoperit aceasta cronica printre alte bucoavne ale unui buchinist ascultatoriu de Count Basie, shi am donat-o UNESCO cat de repede am putut, ca sa nu ma tenteze sa o vand peste granitza shi sa ma imbogatezsc. UNESCO a numit o comisie de savantzi paleografi care ishi da toata silintza, dar textul e rupturos shi anevoios (ba inca zicea Antoon Platonovocici silabisisind azbuchea aia de neintzeles: \"Parol sa nu am parte de Vera Vronska daca n-o fost beat copistul\"), asha ca va trece multa apa pe Ocean (-sic!) pana ce va fi ispravita descifrarea integrala.

Am sa le trasmit mebrilor onoratei comisii shi onoratului comitet incurajarile domniei tale - iar ei ma roaga sa itzi transmit multzumirile lor cu inroshirea varfului nsului de placere cu tot.
Ceea ce shi fac.

Emilian,

trebuie sa itzi spun - daca tot e vorba de poveshti - ca inca de pe vremea cand eram de varsta lui Milica shi purtam o cravata cu aceashi culoare ca shi el sau ca shi \"tine\" cand furai tzignalul profei, m-am trezit mereu confundat cu un oarecare Andrei. Dom\'le, ori e vorba de alter ego-ul meu din \"Wilson\" a lui Poe pe care eu nu-l vad, dar ceilaltzi da, ori... imi datorezi un miel cu vinul aferent (tu itzi dai seama ce turma de oi shi berbeci adunam daca primeam totzi mieii care mi se cuvin inca din anii \'80? Ajungeam deja preshedinte de partid shi shef de club de fotbal :) ). daca nu, merge shi o bere cu un mititel (de miel)!

Adrian

... sarindu-mi in ochi un titlu scris greshit (of, sunt chiar asha de scortzos eu? :)), am dat peste un text care mi-a placut.

Incep cu carcotirea de carcotash fruntash: constructzile cu \"in\" cer ablativul: in vino (veritas) - de pilda. In cazul dat, este \"in corpore\".

Shi continui cu modul simpplu shi elegant in care fuge aceasta cavalcada a ta spre punctul final (de unde eu ash scoate \"complet\", din motive de concordantza cu limbajul flosit in restul poeziei. dar asta e doar e parere). Ceea ce mi-a placut.
Nu shtiu daca este unul din cele \"fifty ways to leave your lover\" de care vorbea simon & garfunkel (ei sa fi fost? doamne, ce lapsus am! :) ) sau un mod de a forma(liza) o angoasa existentziala (asha cum o sugereaza un pic titlul)... dar m-a placut.
Sau, altfel zis: scurt, simplu shi la obiect!

Emilian,

se pare ca tu vrei cu tot dinadindul sa ma faci sa il uit pe Milica (nu imi lua in nume de rau faptul ca il mentzionez mereu pe acest personaj! Asha te-am cunoscut, pe agonia. Nu, mint, prima oarea am citit \"Turtle blues\", dar Milica m-a cucerit total shi iremediabil).

Observ aici un alt Emilian decat acela care imi placuse (dar shi decat acela care imi displacuse - pentru ca ai avut cateva bucatzi care m-au lasat rece), un joc aparte al nostalgiei shi anamnezei care imi e familiar, o preocupare pentru raportul cu amanuntul esentzial din prezent divulgata doar in final (care, iarashi, imi e familiara), un mod ironic de a decoperta \"dramele\" existentzei, un raport -ash spune prea mult shi nu ash spune nimic daca l-ash numi- profund cu structura logica a naratziunii clasice, un Emilian multiplu (dar egal cu el insushi) in avatarurile sale de pushti, de povestitor, de ziarist tracasat de propria-i redactzie...

... shi-mi place asta.

shi te rog sa ma iertzi ca nu tzi-am spus-o mai devreme. Imi place enorm cand (shi cum)scrii acest gen de proza (pe care, uneori, daca observ eu bine, il transpui shi in poezie).

Imi pare sa vin shi sa stric petrecerea cu o observatzie de istoric plicticos - domnul care a murit \"langa zid\" era multe, dar ex believer al lui Tiamat, cel mai probabil, nu. daca prin Tiamat intzelegem Tanit, atunci da, era un ex-believer.

Mentziune- Tanit shi Tiamat sunt divinitatzi diferite, de sex feminin, apartzinand unor arii culturale diferite. Nu cunoashtem mare lucru despre Tanit (ca shi despre cartagina shi cartaginezi, de altfel) pentru a ne pronuntza daca avea cam aceeashi arie de competentza cu Tiamat. In general este asimilata - pe neve - cu divinitatea.

Ramane imaginea - poetica, sau nu.
Shi poezia.