Adrian A. Agheorghesei
Verificat@adrian-a-agheorghesei
Totul a fost sublim până am trecut - ilegal - frontiera prin sudul mamei, într-un șase cireșar, prin 1984. ...Copilăria, cu de toate și nimic, încă e valabilă marțea și-n toamnele cu soț. …Mama a vrut contabil, deci – liceu economic. O factură îmi poate scrânti iremediabil sinapsele și orgoliul.…
Pe textul:
„screenshot " de emilian valeriu pal
Pe textul:
„azilul de semne 37" de ana sofian
Pe textul:
„azilul de semne 37" de ana sofian
Pe textul:
„despre tata" de Gabriel Nicolae Mihăilă
Te salut, Dorin!
Pe textul:
„Anti-speranța" de dorin cozan
RecomandatCu mare drag şi admiraţie, ca pe la piciorul mesei
se semnează cu prezenţă puturosul agheorghesei!
(n-am găsit altă rimă).
Pe textul:
„toți oamenii președintelui" de emilian valeriu pal
RecomandatBineînţeles că textele au unitate stilistică, "transcendendalizând", chiar cronologică, dacă sufletul ar avea timp. Emilian, ca mai de fiecare dată, reuşeşte să umple oralitatea, spontaneitatea verbală, cu pulsiunea lirică sui-generis. Din 2010, de când m-am apucat de scris alb, am încercat să folosesc prozaismul ca instrument liric veritabil. Tu, Palule alb, reuşeşti. Ca şi cum, în preajma ştirbilor, ai scuipa fluera printre dinţi sau ţi-ar creşte inima de minte.
Pe textul:
„sacrum vulgata " de emilian valeriu pal
Pe textul:
„mansa musa dănțuiește" de emilian valeriu pal
RecomandatPe textul:
„4" de emilian valeriu pal
RecomandatMulţumesc!
Pe textul:
„Dreptul la moarte (profeţia trecutului)" de Adrian A. Agheorghesei
Ottilia, ai dreptate cu acele "ca"-uri. Spre apărarea mea, spun doar că nu mai aduceam atât cu Topârceanu dacă nu le consumam. Acu' eu ştiu...
De bine!
Pe textul:
„Accente de primăvară (pastişă topârceniană)" de Adrian A. Agheorghesei
Răzvan, eşti singurul user care este şi nu este în acelaşi timp, sub acelaşi raport.
Petru, erorile privind logica metaforei sunt reale. Le voi regândi. Mulţumesc!
Pe textul:
„Un sfat de inimă" de Adrian A. Agheorghesei
Pe textul:
„scrisori către cei ce nu-mi mai sunt" de emilian valeriu pal
Radu a fost cel mai talentat dintre noi. Discret, simplu, ucigător de ironic. Iar ironia este veselia minţii, cum spunea cineva. Am ratat o bere cu el, acum vreun an jumate, deşi, în planurile noastre, era deja băută. Ăsta-i un prilej ratat ce greu mi-l voi ierta. Ca tot omul care se agaţă de trai ca frunza de lumină, sper că DUPĂ încă e vreme. Altfel, viaţa ar fi o frică de neîndurat.
Te salut ca pe un prieten vechi şi bun,
niciodată întâlnit.
Pe textul:
„scrisori către cei ce nu-mi mai sunt" de emilian valeriu pal
Ai rămas acelaşi, bucuros rămân.
Cu onestă stimă, semnez acest pseudocom,
Pe textul:
„legenda major (sancta simplicitas)" de emilian valeriu pal
RecomandatPe textul:
„rândul văduv și rândul orfan" de emilian valeriu pal
RecomandatPe textul:
„rândul văduv și rândul orfan" de emilian valeriu pal
Recomandat