Adrian

Privesc la viața mea de-acum Ce-i rău și ce e bine Totul e doar praf și fum De nu te am pe Tine. Credeam că-s cel mai fericit Că totu-mi se cuvine Pe urmă, am descoperit Doar harul Tău mă

Să ard de sete, tot n-aș bea Din apele stricate Ce le-ntâlnesc în calea mea Prin lumea de păcate. Să mor de foame tot n-ating Mîncăruri otrăvite Spre care ne-ncetat mă-mping Păcate și

A spus ceva sau te-a jignit Să o lovești nu te-ai oprit Credeai că e mai bine-așa Că multe tu vei rezolva Apoi, iertare ți-ai cerut Chiar și pe tine te-a durut Ai promis că te oprești Și

Realizezi cat esti de singur,abia atunci cand simti ca sufletul iti plange intr-o disperare surda,iar langa tine nu e nimeni sa te stranga in brate,sa-ti spuna o vorba care sa-ti alunge

Plângem adesea.Uneori lacrimile nu mai pot fi stăvilite indiferent de forța psihică prin care îți comanzi să te oprești.Se prăvălesc mai tare pe obraji, eliberând cu ele tensiuni și multă

[intro: nu mă pricep la compuneri ,figuri de stil ,expresivitate etc și nici nu aveam de gând să postez vreodată pe blog, dar e o formă de a-mi descărca frustrarea] Sunt foarte frustrat: mă uit

In clipa-n care sunt cu tine Te-as strange-n brate,doar pe tine! Buzele ca sa-ti sarut Din prima clipa mi-ai placut Am vrut sa-ti spun ca te doresc Dar ma temeam sa nu gresesc Poate te-ai

O clipa-ș vrea ca să te țin La piept te-aș strânge-odată Și să îți spun \"Te vreau pe tin\' \" Se va-ntâmpla vreodată? Când te privesc înnebunesc Aș vrea să-ți spun cât te doresc Dar mult

Cu ochii tai vioi,caprui Tu furi inima oricui Ai furat-o si pe-a mea Si nu ma pot deloc calma. Cand te sarut incetisor Ma trece-adanc un cald fior Buzele sa ti le-ating De-al tau dor incet