Frustrare..

[intro: nu mă pricep la compuneri ,figuri de stil ,expresivitate etc și nici nu aveam de gând să postez vreodată pe blog, dar e o formă de a-mi descărca frustrarea] Sunt foarte frustrat: mă uit în jur și văd cât de superficiali suntem – cât de superficial sunt eu. Credeam că unele experiențe de viață m-au schimbat ,dar uită-mă din nou judecând oamenii după infățișare. Suntem prinși în mirajul imaginii exterioare, nu realizăm că exteriorul e un simplu ambalaj , iar produsul de preț se află în interior. Măcar ambalajele din comerț conțin date importante gen ingredientele , modul de folosire și valabilitatea ,dar noi ? Unii mai norocoși cu o expresivitate bună arată un zămbet cald și o privire blândă, restul nimic. S-a ajuns că în biserici băieții să facă topuri cu cele mai frumoase 5 fete și viceversa. Pe lista cu calități ale viitorului partener de viață la loc de cinste stă înfățișarea, după ce o bifăm pe aia vedem daca mai putem găsi și ceva calități interioare : pentru fete băiatul perfect blond cu ochi albaștri, pentru băieti fata fotomodel 90-60-90 . Am ajuns să fim designeri de oameni: ne uităm la cineva și fără să vrem începem să gândim – ochii cam mici, buza de sus mai subțire ca cea de jos ,nasul cu deviație de sept , iar abdomenul .. plin de grăsime .Jale , începem să strâmbăm din nas și să facem corecțiile de rigoare. Cand prietenul/a cel/a mai bun/ă îți spune zâmbind că are un/o iubit/ă , prima întrebare sună ceva de genul “Cum arată? E frumos/frumoasă?”. Și după ce devorezi detaliile fizice îți amintești să întrebi dacă e și băiat/fată de caracter. Uităm că nu am făcut nimic prin care să merităm sau să nu merităm o anumită față, un anumit corp. Și totuși, ne place să stăm să răsfoim poze și să comentăm de imaginea mai puțin perfectă a lui x si y. Când apare un coș suntem în stare de alertă .. când apare un rid sunăm după ajutor. Când o să învățăm să apreciem adevărata calitate, cea din interior? Când o să fim bătrâni, neputincioși și zbârciti ? Sau poate nici atunci .. Pentru cei care stau prea mult cu nasul în oglindă ,admirându-se : aveți ceva cu care să vă mândriți? Iar pentru restul ,cei care se feresc de reflexia propriului chip: sunteți creația lui Dumnezeu ,special concepuți de El, cu nimic mai prejos decât mocile din top 10 ale revistelor.. PS 1: Nu neg importanța imaginii exterioare de sine ,dar în zilele noastre prea contează numai ea. PS 2: Am dat exemplele cu feminin- masculin aiurea ,același lucru. PS 3: Ceea ce am scris e o chestie general valabilă ,nu neg că sunt și excepții, ferice de cei care nu intra in categoria descrisa mai sus.