Să ard de sete..
Să ard de sete, tot n-aș bea Din apele stricate Ce le-ntâlnesc în calea mea Prin lumea de păcate. Să mor de foame tot n-ating Mîncăruri otrăvite Spre care ne-ncetat mă-mping Păcate și
Singurătatea și sentimentul că ești nedorit sunt cea mai mare sărăcie.
Realizezi cat esti de singur,abia atunci cand simti ca sufletul iti plange intr-o disperare surda,iar langa tine nu e nimeni sa te stranga in brate,sa-ti spuna o vorba care sa-ti alunge
Lacrimile, cuvintele pe care inima nu le poate rosti..
Plângem adesea.Uneori lacrimile nu mai pot fi stăvilite indiferent de forța psihică prin care îți comanzi să te oprești.Se prăvălesc mai tare pe obraji, eliberând cu ele tensiuni și multă
Frustrare..
[intro: nu mă pricep la compuneri ,figuri de stil ,expresivitate etc și nici nu aveam de gând să postez vreodată pe blog, dar e o formă de a-mi descărca frustrarea] Sunt foarte frustrat: mă uit
