Să ard de sete..

Să ard de sete, tot n-aș bea Din apele stricate Ce le-ntâlnesc în calea mea Prin lumea de păcate. Să mor de foame tot n-ating Mîncăruri otrăvite Spre care ne-ncetat mă-mping Păcate și ispite. Să mor de frig, nu mă-ncălzesc La focuri vinovate Pe unde slugile pîndesc Iubiri îndurerate. Să mor în drum, tot n-aș intra În casa blestemată Ce ar zdrobi și-ar ruina Iubirea mea curată. Să umblu gol, tot n-am să-mbrac Ce diavolul-mi întinde Să zac în șanț, să mor sărac Pe Domnul nu-L voi vinde. Mai bine plîng acum un ceas Cu Domnu-n părtășie Decît fără Cristos rămas Să plîng o veșnicie. Traian Dorz