Adina Ungur

Dragii mei,

asa este, m-a coplesit citindu-l (va raspund astfel, insa gandindu-ma la fiecare in parte), nici eu nu am volumul, a fost imprumutat de la Alooper, care s-a oferit sa mi-l trmita prin posta. L-am lecturat, mi-am notat gandurile si acum i-l voi inapoia, tot in acest fel, adica prin posta. Desigur ca si eu doresc sa-l cumpar!!!
Cu aceasta ocazie lansez intrebarea - de unde putem sa ne procuram volumul?
Cine ne poate ajuta cu acest raspuns, pentru ca sunt convinsa ca sunt mai multi membri ai site-ului, doritori sa-l cumpere!
Probabil colegii nostri de site din Ploiesti, sau Alooper sau familia Feliciei ne pot lamuri cu aceasta problema. Si sincer, sunt placut impresionata ca exista printre noi oameni care doresc sa o citeasca.
Va multumesc pentru aprecieri!
Tuturor, lumina in suflete!

Felicitari sincere, prozatorului Costel Baboș pentru intreaga sa creatie!
Cu aceasta ocazie, il felicit in mod in special pentru izbutita realizare a personajului DoDu!

Cu stima,
Adina Ungur

Dar ce minune, Veverita si Vamesu!
Nu am cuvinte sa-mi exprim bucuria, surpriza si emotia pe care o simt citind aceste randuri. Imi amintesc cat de surprinsa am fost cand v-am vazut fotografiile de la nunta si mai ales cum imi venea sa va cert pe motiv de neimpartasire de veste buna si frumoasa, aici. Acum nu mai pot decat sa ma bucur din toata inima si sa va felicit pentru minune!!! (Iata ca si zilele frumoase, vestile bune, ne pot face sa plangem. Eu plang, de data asta de prea frumoasa minune, felicitari!)
Personal, stiu ca n-am sa uit aceasta zi in care s-a nascut Florin Felix, este insemnata, mie imi spune multe, echinoctiul, cu prima zi de primavara din an si apoi Ziua Mondiala a Teatrului de Animatie pentru Copii, acum aflu ca e si Ziua Mondiala a Poeziei!
Sa fie-ntr-un ceas bun, sanatate, fericire si bun venit, Florin Felix, in sanul unei familii frumoase!

Cu mare bucurie si emotii,
Adina Ungur

Nicolae Tudor, si eu am fost sfatuita sa fac acelasi lucru, si cu toate ca mi-as fi dorit sa il pot face, am fost nevoita sa refuz politicos propunerea. Ideea este una nobila, generoasa, cred ca este \"mai\" corect sau cinstit sa spun din capul locului ca nu imi permit asa ceva, motivele sunt multiple, decat sa promit si sa nu ma pot tine. Repet, din motive obiective, nu are nici un rost sa le enumar. Daca voi putea vreodata sa fac asta, adica o analiza a scrierilor membrilor site-ului, nu ma voi da in laturi, insa deocamdata nu vad cum, cu toata bunavointa si tot interesul!
Pe de alta parte, vreau sa te rog ca in momentul in care faci un enunt intr-o propozitie, sa-l scrii cap-coada, cu inceput si sfarsit! Adica spune, daca doresti sa te exprimi in fraze sau propozitii, ceva coerent, altfel, adica exprimandu-te laconic, lasi loc de interpretari, eu nu am nici un chef sa ma tot gandesc ce-ai dorit tu sa spui, adica sa devin suspicioasa, (ca pur si simplu nu am chef de suspiciuni), insa acest \"repeta ideile principale\" necesita un adverb referent, care sa ii justifice prezenta in mesaj (adica, care idei principale? de unde? de cand? si cum?). Daca ai ceva sa-mi comunici mie personal sau cititorilor, fa-o la modul deschis! - asta ar fi o rugaminte-sugestie, din partea mea.
Nu am pretentia ca am spus TOTUL despre poezia lui Liviu Nanu, nu imi explic de unde si cum ai putut tu sa intelegi asta, citind cronica mea?!? Nu agreez stilul celor care incearca sa defineasca sau sa redefineasca subiectul tratat in texte, in consecinta, nu vei intalni nimic de acest gen sau stil prin textele mele, de la simplele catrene, pana la orice altceva, nonfictionale sau oricare alt tip de text pe care il scriu.
Eu am facut analiza avand cartea in mana, de pe internet nici eu nu-mi permit. Articolul este unul scris pentru Revista \"Argos\", (in consecinta am facut referire la cartea cu titlul \"Indemn la nesupunere\" scrisa de Liviu Nanu si nu despre Anton, cel al nostru, de aici de pe site, cel pe care il stim sau l-am intalnit si in realitate, etc., despre asta - poate - as scrie cu totul alt tip de text). Din respect si sentimente de prietenie si simpatie pentru membri site-ului sau portalului www.poezie.ro, am insistat si l-am rugat pe redactorul sef sa-mi permita sa-l aduc aici. Am primit acceptul, asa ca voi aduce si celelalte lucrari, majoritatea fiind prezentari ale cartilor membrilor site-ului nostru, site care (nu ma jenez sa o spun), pentru mine ocupa locul I in lista preferintelor.

Daca nu ai cartea lui Liviu, lasa-i pur si simplu un mesaj, lui, sub un text sau chiar editorului site-ului, este imposibil sa nu ajungi in posesia ei, autorul cartii fiind un om deosebit de amabil.

Anca, ma bucura semnul tau de lectura, iti multumesc! Si te mai astept pe la mine. Te citesc si eu!

Excelent!
L-am citit cu interes si placere!
Imi amintesc ca exista ideea de multa vreme, insa, probabil ca a fost dificil cu initiativa. Ma bucur ca s-a concretizat, rubrica va deveni un punct forte al site-ului!

Iata un membru acreditat pentru acest tip de analiza, Bogdan Geana, felicitari sincere pentru \"incumetare\"!

Cu respect,
Adina Ungur

Agra,

iata ca acum descopar, cu atat de mare intarziere, comentariul tau, ma bucur ca ti-a facut placere acest perilplu prin cetatea Sibiului. Personal, marturisesc ca nu cunosc Sibiul, nu l-am vizitat niciodata, dar il stiu parca, si il vad, din povestile cu bunica. Multumesc pentru apreciere.


Nick Sava,

practic a fost o discutie, ca multe altele, si brusc, amintindu-mi ca am la mine reportofonul, mi-a venit aceasta idee de a inregistra conversatia. Intrebarile mele au fost mult mai lungi si mai balbaite, pe inregistrare, si dat fiind faptul ca gestul s-a intamplat destul de spontan, n-am apucat sa fac un preinterviu, sa pregatesc intrebarile urmarind anume o tema, un subiect dinainte structurat. Ci am mers \"discutie\" amicala si nu interviu (clasic).

Prin amabilitatea Luminitei, (careia ii multumesc din suflet inca o data) am doua numere din \"Atheneum\" (unul din decembrie, anul trecut si cel de acum, in care apar cu proza). Vreau sa va multumesc, ma simt onorata si bucuroasa sa stiu ca am putut fi citita atat de departe, cuvintele mele (in proza) au ajuns acum (si) pe hartie, dincolo de ocean pentru ca, de multe ori ma gandesc cu drag si dor, la cei de departe!

Sigur ca da, as dori sa citesc acest interviu!! Actorul octogenar, sunt sigura ca i-a fost coleg de an sau de facultate bunicii mele. In plus, teatrul intra in sfera preocuparilor mele si desigur ma intereseaza si Stanca, ca si regizor. Multumesc mult, Nick Sava!


Geta,

ma bucur ca ti-a placut si ca ti-a mers la suflet aceasta poveste cu bunica mea, si eu iti multumesc ca ne-ai citit!

Cu multumiri si bucurie ca v-a placut interviul,
Adina Ungur

Toata poezia e o imagine a voastra, vegheata de martorul-lumina, (lampa), nu mai stiu unde am vazut chiar o fotografie cu voi, pe care o regasesc, ca imagine in aceaste versuri. Insa era o lumanare, daca bine imi amintesc. Cred ca s-ar potrivi aici.
Frumoasa poezie-imagine, traita si scrisa la lumina unei lampi, care va scapara aici pe amandoi!

Cu bucurie si admiratie pentru cei care stiu sa se iubeasca asa!
Adina Ungur

Felicitari Aurel!
N-ar strica sa ne aduci o cronica de la lansarile tale, sa ne spui ce si cum a fost. Probabil ca sunt putini cei care au putut participa, tocmai de aceea asteptam noutati despre eveniment!
Mult succes in continuare!

Va multumesc tuturor in parte, Cristiana, Veronica, Lavinia, Aurel si tuturor celor care au citit cu interes articolul. Fiind un non-fictional, in momentul in care l-am postat, nici nu ma gandeam ca voi avea atatia cititori, asa ca nu poate decat sa ma bucure interesul vostru si pentru acest gen de lucrari.
(Aurel, tacerea mi-o asum intru totul, motive ar fi destule, subiective, desigur, unul ar fi ca nu am \"internetul\" foarte la indemana, cateodata, s. a.)


Incantata de lecturi/aprecieri, cu respect,
Adina Ungur

Interesant cum de la \"zapezi\", eseul teroretizeaza putin tendintele (extreme) ale oamenilor de a se raporta mereu la trecut sau la prezent si viitor, apoi trece printr-un periplu de amintiri de acasa, cu iarna si cu zapezile de odinioara. Interesant si placut.
Disputa dintre trecut si viitor, cu raportarea omului la ele, ramane oarecum suspendata intr-un semn de intrebare, care apartine cumva intim, fiecarui om in parte, cu felul lui de a fi si de a privi lumea.
Dar, multe se pot spune relativ la raportarea aceasta a omului: prezent/trecut.
Pe de o parte, nu putem nega trecutul, dar nici nu ne putem cufunda, traind doar in el, claustrati acolo, impovarati de el, invartindu-ne intr-un cerc vicios, ramanand in urma realitatii concrete.
Pe de alta parte, nu putem trai doar clipa de fata, gandindu-ne doar la prezent sau eventual la viitor, ingorand trecutul. Din punct de vedere empiric, al experientei de viata, sau al cunoasterii in general, ar fi chiar neindicat sa ignoram avantajele experientei trecute, sa nu ne folosim de ele, caci si asa, preamarind progresul, putem face pasi inapoi, ignorand experienta trecuta, bazandu-ne doar pe propria explorare a prezentului spre viitor.
Trecutul si dorinta de a ne face un bun viitor fac parte din noi, avem nevoie de un echiliblu emotional intre ele si nu negarea sau refuzarea perspectivelor lor.
Prezentul conteaza? Da, e acel moment temporal, care se consuma, trebuie trait si in care trebuie sa ne echilibram trairile intre cele doua perspective.
Dintre primii mentionati, cei care se raporteaza ancorandu-se mereu doar in trecut, ajung sa priveasca jumatatea goala a paharului, astfel o perpetua intoarcere in trecut, devine si ea o piedica pentru viata traita in prezent, pentru evolutia lor, pentru progres.
Piedici exista de ambele parti si a celor care refuza prezentul si viitorul, dar si a celor care traiesc doar pentru prezent si viitor, incercand sa ignore trecutul.
Ideala ar fi o echilibrare a tendintelor, a perspectivelor de viata a raportarii omului pe sine-insusi la trecut/prezent/viitor. Insa, nu intotdeauna reusim sa si facem ceea ce simtim ca fiind bun.
Partea plina de farmec a eseului este tocmai evocarea trecutului. Ca o paranteza, am sa-mi exprim chiar o parere, personal, ma feresc si parca mi-e teama de oamenii care nu contenesc sa isi stearga trecutul din ei, care traiesc doar pentru viitor, care neaga tot trecutul, cu bune si rele si au o predilectie pentru asa ceva, o dezicere a tot ce inseamna trecut. Cred ca sunt lipsiti de sentimente, de altruism, de simturi umane, pana la urma si mai cred ca sunt egoisti, lipsiti de sentimentul asumarii unui trecut. Trecutului ii apartine si copilaria, a uita sa fii copil este deja ceva destul de grav pentru sinele fiecarui om. Sigur ca ma refer doar la extreme, uitarea anumitor evenimente din trecut - amnezia - fiind in multe cazuri, dpdv terapeutic, necesara si utila).
Ca dovada, partea evocarii trecutului din eseu, e plina de farmec, aduce cu sine bucuria retrairii copilariei, este intamplare, poveste cu subiect real, viitorul, cand e privit si descris din perspectiva prezentului nu este altceva decat fictiune.
Ma opresc aici spunand ca nu putem sa ne dezicem de trecut, dar nici nu putem sa traim vesnic cantonati in el, nu putem sa nu ne raportam la un viitor posibil, tot atat cat nu putem sa ne dezicem de el, salturile in \"intamplat\" si \"proiectat\", sunt specifice fiintei umane, totul e sa stim sa ne gasim undeva in lumea si viata care ni s-a dat, echilibrul.
Placute evocari inzapezite!

Bun venit, Nick Sava!

Uite ca ai gasit si o explicatie a succesiunii mamelor, din mame, \"s-au inteles s-si tina locul\", se apropie si martie si poezia chiar poate fi considerata un imn al mamelor.
Frumoasa!

Clau si Caludiu multumim de lectura si parere!

Liviu, articolul era scris de ceva vreme. L-am mai imbunatatit pe ici pe colo si am asteptat momentul sa il public undeva. Asta e, imi pare rau ca apare tarziu, asa mai ardeleneste, dar tot mai bine e mai tarziu decat niciodata, nu? Din pacate, nu mai stiu cum se fac alineatele aici, poate gasesc pe undeva. Toate cele bune, Liviu si spor la scris, personal, mi-a facut placere!

Tudor, \'Argos\' este deocamdata doar o revista pe net, poate va aparea si pe piata in curand, ma bucura aprecierile tale!

Uite ca m-ai facut sa zambesc Clau, ce bune sunt atentionarile acestea pe email, nu vazusem comentariul tau si putea trece neobservat. Am eu un obicei de a raspunde tuturor cititorilor, chiar daca unii nu considera acest lucru potrivit (ma doare-n cot de ce cred unii si altii) voi face intotdeauna ceea ce voi simti si asta pentru ca am inteles de-a lungul timpului ca trebuie sa faci ceea ce simti la momentul potrivit. Si mai cred ca interactivitatea faciliteaza un dialog pe care altfel ai putine sanse sa il stabilesti intre cititor si autor, asa ca voi profita de asta, atata timp cat voi fi in viata si cat voi mai scrie, daca voi mai scrie ceva vreodata.
Raspund, pentru ca respect fiecare cititor in parte! Apreciez parerea ta si ma bucura faptul ca ti-a placut. Incerc sa-mi organizez textele pentru ca fiecare, inclusiv multe altele, care nu apar aici, au o mare corespondenta unele cu altele, mai precis, o legatura, dar merge si sa le citesti separat, tocmai asta e si ideea pe care am mers, cand le-am conceput, ca texte. Asa ca, ce gasesti aici, tematic sau la nivel de mesaj, e o particica din altceva, conturand toate la un loc un dinozaur de personaj, poate plictisitor pentru unii, poate, aproape idol sau reper pentru altii, fiecare interpreteaza dupa cum ii este sufletul si felul de a fi.
Ziceam ca m-ai facut sa rad, evident e vorba de pasajul cu cu jupoanele serii, uite poate ca daca as cauta in strafundurile strafundurilor subconstientului, al mai ascuns si indepartat, poate as gasi ceva conotatii de acest tip de interpretare, (uite cum ma codesc sa-i spun pe nume!), dar trebuie sa-ti spun ca personal, in momentul in care scriu, toata trairea, transpunerea mea ca autor, nu coboara niciodata mai jos de piept. Cap/piept (zona intercostala, nici macar conturul toracelui - uite ca iar imi vine sa rad cand ma gandesc la subiectul tabu pe care n-ai sa-l gasesti in textele mele, pur si simplu nu sunt facuta sa abordez in textele literare tematica \"sex\" si nici nu le agreez la lectura, mi se intoarce stomacul pe dos cand citesc aberatii de acel gen, sigur ca nu-mi permit nici macar sa las o parere in acele locuri).
Dar, stand sa ma gandesc ce spui tu, la interpretarea timpului ca efemer, fugaret si nestatornic, putem sa-i spunem chiar, \"curva asta de timp care trece\" si se produce mecanic, cum spui. Referitor la metafora in cauza, priveste-o plastic, vizual, ca pe o imagine, un decor in care urmeaza sa gasesti subiectul poeziei, (e doar un indiciu, nu o explicatie a textului!)
Altfel, ai interpretat foarte bine poezia, ai vazut-o asa cum trebuie si ma bucur.
Despre neologisme, eu nu le prea utilizez. Cel putin, nu in etapa care a trecut si care se incheie acum. Tematic, nu era loc pentru ele, poate, cand si daca voi trece dincolo de ceea ce sunt si am trait acum, adica daca voi intra intr-o alta etapa (lucru pe care mi-l doresc), insa, tot nu e sigur ca le voi folosi, cine mai stie...
Stilul pe care l-am abordat aici, il vei gasi si in alte poezii, chiar si in alte tipuri de texte, a fost o vreme in care asa le-am simtit, aidoma le-am si coborat din mine, pe hartie.
Multumesc pentru vizita si lectura, mi-a cazut bine, cu respect,
Adina Ungur

Uite ca m-ai facut sa zambesc Clau, ce bune sunt atentionarile acestea pe email, nu vazusem comentariul tau si putea trece neobservat. Am eu un obicei de a raspunde tuturor cititorilor, chiar daca unii nu considera acest lucru potrivit (ma doare-n cot de ce cred unii si altii) voi face intotdeauna ceea ce voi simti si asta pentru ca am inteles de-a lungul timpului ca trebuie sa faci ceea ce simti la momentul potrivit. Si mai cred ca interactivitatea faciliteaza un dialog pe care altfel ai putine sanse sa il stabilesti intre cititor si autor, asa ca voi profita de asta, atata timp cat voi fi in viata si cat voi mai scrie, daca voi mai scrie ceva vreodata.
Raspund, pentru ca respect fiecare cititor in parte! Apreciez parerea ta si ma bucura faptul ca ti-a placut. Incerc sa-mi organizez textele pentru ca fiecare, inclusiv multe altele, care nu apar aici, au o mare corespondenta unele cu altele, mai precis, o legatura, dar merge si sa le citesti separat, tocmai asta e si ideea pe care am mers, cand le-am conceput, ca texte. Asa ca, ce gasesti aici, tematic sau la nivel de mesaj, e o particica din altceva, conturand toate la un loc un dinozaur de personaj, poate plictisitor pentru unii, poate, aproape idol sau reper pentru altii, fiecare interpreteaza dupa cum ii este sufletul si felul de a fi.
Ziceam ca m-ai facut sa rad, evident e vorba de pasajul cu cu jupoanele serii, uite poate ca daca as cauta in strafundurile strafundurilor subconstientului, al mai ascuns si indepartat, poate as gasi ceva conotatii de acest tip de interpretare, (uite cum ma codesc sa-i spun pe nume!), dar trebuie sa-ti spun ca personal, in momentul in care scriu, toata trairea, transpunerea mea ca autor, nu coboara niciodata mai jos de piept. Cap/piept (zona intercostala, nici macar conturul toracelui - uite ca iar imi vine sa rad cand ma gandesc la subiectul tabu pe care n-ai sa-l gasesti in textele mele, pur si simplu nu sunt facuta sa abordez in textele literare tematica \"sex\" si nici nu le agreez la lectura, mi se intoarce stomacul pe dos cand citesc aberatii de acel gen, sigur ca nu-mi permit nici macar sa las o parere in acele locuri).
Dar, stand sa ma gandesc ce spui tu, la interpretarea timpului ca efemer, fugaret si nestatornic, putem sa-i spunem chiar, \"curva asta de timp care trece\" si se produce mecanic, cum spui. Referitor la metafora in cauza, priveste-o plastic, vizual, ca pe o imagine, un decor in care urmeaza sa gasesti subiectul poeziei, (e doar un indiciu, nu o explicatie a textului!)
Altfel, ai interpretat foarte bine poezia, ai vazut-o asa cum trebuie si ma bucur.
Despre neologisme, eu nu le prea utilizez. Cel putin, nu in etapa care a trecut si care se incheie acum. Tematic, nu era loc pentru ele, poate, cand si daca voi trece dincolo de ceea ce sunt si am trait acum, adica daca voi intra intr-o alta etapa (lucru pe care mi-l doresc), insa, tot nu e sigur ca le voi folosi, cine mai stie...
Stilul pe care l-am abordat aici, il vei gasi si in alte poezii, chiar si in alte tipuri de texte, a fost o vreme in care asa le-am simtit, aidoma le-am si coborat din mine, pe hartie.
Multumesc pentru vizita si lectura, mi-a cazut bine, cu respect,
Adina Ungur

Ma bucur ca sunt printre cei 28 si-mi exprim parerea de rau ca nu apar inca doi dintre cei care s-au retras.

Este posibil sa apara undeva, poate in timp, o antologie a prozei de pe poezie.ro? Curiozitate, doar.

Pentru revista voi posta un articol saptamana viitoare cu subtitlul \"Pentru revista literara a site-ului\" si ma inscriu sa colaborez cu texte si pentru numerele viitoare.

Doua vesti bune, chiar trei cu cea a editurii.
Fie-ntr-un ceas bun!

O rugaminte pentru Adina Stoicescu.

Daca treci pe-aici, te rog sa ne spui unde se gaseste volumul de vanzare.
La Libraria Universitatii nu l-am gasit.

Andreea, iti multumesc pentru site-ul recomandat, eu incercasem sa le postez de pe yahoo, dar nu mi-a iesit. Acum le-am incarcat pe cele doua dar sunt prea mici. Cealalta e prea mare si nu o pot introduce acolo. Dar cred ca o sa ma ajute editorul. Adevarul este ca la problemele de editare pe internet nu ma pricep deloc. Textele mele editate frumos se datoreaza Orianei si lui Zareh, care nu numai ca sunt deosebit de amabili, dar au si o rabdare de fier cu nepriceputii ca mine.

Multumesc pentru sesizare, in mod cert s-ar fi putut strecura si alte greseli, recitesc acum si corectez. Aseara am stat enorm, pentru ca am pierdut textul exact inainte de editare, cu linkuri, corecturi si toata celelalte, ochii imi erau deja obositi si probabil ca mi-au mai scapat si alte greseli.
Revin asupra lui.
Multumesc pentru aprecieri si pentru lectura!

Adina Ungur

Un haiku de exceptie asa ca nu pot sa nu-l remarc.
De altfel si \"Salcia\" mi-a placut si cel cu ploaia la mare.
Haikuul te prinde ca gen.
De altfel am remarcat si felul in care exploatezi tema \"timpului\" in poezii. Ar fi prea multe de zis aici, ma opresc.

Recomandat!

Fara discutie este cea mai buna poezie a ta de pana acum!

Si eu sunt suprasaturata de acest motiv, dar nu pot sa raman rece in fata poeziei tale. Din cauza de firesc al discursului, dialog mascand usor un monolog interior, eu care vorbeste cu alt eu, mut sau mai degraba cu un tu, mut, sensibilitate, intoarcere spre miraculosul copilariei, disputa imuabila intre existenta sau nonexistenta fiintiala a acestui inger, cum ziceam in recenzie, firesc, miraculos si insasi constientizarea ca \"nu se mai poarta ingerii\" chiar ma dezarmeaza total si ma face sa te admir pentru poezia asta. Trebuie sa-ti spun ca am recitat-o si ca suna grozav.


Venind aici am aceeasi bucurie si senzatie placuta de a avea textele pe care le citisem (e adevarat la tine doar sporadic) in mana, acum, pe hartie! Aceeasi sau aproape aceeasi, pentru ca mi s-a intamplat la fel cu volumele Orianei si al lui Anton.
Maine voi posta un text despre volumul tau.

Mult succes in continuare! Cu drag,
Adina Ungur