Eseuri
Adrian Firica – mulajist sau vanzator de organe proprii?
citește tot articolul
6 min lectură·
Mediu
Adrian Firica nu este un autor usor de citit, publicul sau impartindu-se in cei care il citesc a doua oara pentru a pricepe macar suturile versurilor, daca samburele ramane pe mai departe neinteles si cei care il citesc a doua si a treia si de cate ori vor ei pentru a identifica topografii familiare. De fiecare data cand am ocazia sa citesc un nou poem-eseu de Adrian Firica imi spun: ”oricat de bun calator as fi eu, totusi, ar fi bine sa fi luat de dimineata harta la mine.” Facand o paranteza imi amintesc cat am orbecait citind Faulkner, pana cand am avut ideea de a pune pe hartie arborele genealogic al locuitorilor din Yoknapatawpha si ulterior trasand si o harta primitiva cu topografia locurilor. Ce intelege din Faulkner cineva care citeste o singura carte din intreaga sa monografie” O poveste. O snoava. Una singura insa. Ca atunci cand te duci la ORL-ist, dupa care pleci fericit ca ai strabism, nu si entorsa la piciorul stang. Acelasi lucru se intampla si in poemele baroce ale lui Adrian Firica; oricat de mult te-ai deplasa in jurul batimentului sau tot nu vei reusi sa detii adevarul spectral al acestui edificiu. Gorgonele raman, firidele din interior insa nu se vor dezvalui decat celui care detine cheia pentru a deschide portile de stejar, dublate cu armatura de fier. De fapt pentru a intra in posesia cheii am uitat sa va spun ca va trebui sa treceti proba cu Cerberul. Intrebarile sale sunt sui, raspunsurile pe care le dati e bine sa raspunda si sa ridice in acelasi timp o dilema de sine statatoare, altfel mecanismul diabolic al domnului Firica va inghite din prima.
Barocul, oricat este el de spectaculos, cel putin in cazul poemelor lui Adrian Firica are si un neajuns, daca privim din perspectiva poemului ca entitate. Adrian Firica, in comparatie cu alti autori se desfiinteaza ca autor, cu fiecare poem pe care il asterne pe hartie anuleaza unul dintre organele sale interne. Contrar lui Balzac, in cazul eseistului si poetului de incercare Firica sta in picioare indemnul: ”dati-mi poemul si va reconstitui pipota lui Adrian Firica.” Sincer, nu stiu cate organe contine respectivul autor, pentru a spune cu precizie poemul la care Adrian Firica se va anula ca entitate fizica, dar de cateva creatii incoace am inceput sa ma indoiesc ca organele sale interne ar ramane pe teritoriul Romaniei. Asadar emit ipoteza ca alchimistul Firica creeaza mai intai un mulaj pe care il tezaurizeaza la www.poezie.ro, dupa care exporta organul la americani:
” când vine însă vorba de președintele dublu Bush e bine.
are fiecare balonul cui l-a făcut.”
Valentine’s Bengay
Un retetar pentru identificarea toposurilor auorului ar fi, scurt: HBO, muzica, ziare, tramvaiul 34, piata Obor, Casa Poporului, prieteni si petreceri. In toate aceste clustere Adrian Firica elibereaza viermii de matase ai lexemelor si de aici metamorfoza mediului pana mai ieri familiar, intr-un imens cocon de nerecunoscut. Recunosc in versurile mai sus citate metafora principala a unuia dintre filmele difuzate recent de HBO, „The Boy In The Bubble” (Baiatul din balon), insa pentru cei carora acest film nu le este strain, urmatoarele constructii cu „baloane” nu le vor spune nimic daca nu vor tine cont de actualitate si de „viata secreta a autorului insusi.”
” ai să vezi și tu până la urmă balonul de săpun cu strat exterior de săpun
cu strat de apă și alt strat interior de săpun.”
Lasand la o parte ideaticul, modalitatile de realizare sunt si ele neobisnuite, mai ales pentru esteticienii conservatori. Metaforele lui Adrian Firica sunt imaginile vizuale, efectele auditive sunt realizate prin cuplarea neuronilor in cerebelul cititorului, poemul sau fiind mut prin excelente. Predomina insa o ironie, un cinism iesit din comun, cum numai subiectul ramas fara unul dintre organe poate genera:
”când vine însă vorba de președintele dublu Bush e bine.
are fiecare balonul cui l-a făcut.
nu merge cu: mi-ești atât de dragă/dragadetine; cu încât; probabil; sigur că da!”
Ma feresc sa vorbesc despre castrare in cazul sau, mai mult dintr-un motiv egoist. Juganitul poate sa nu ierte pe nimeni si, daca ar fi sa ma iau dupa poemul pe care l-am forfecat in acest moment, Valentine’s Bengay, finalul imi ofera suficiente indicii asupra potentelor „omului” Firica:
” eu reușesc în viață numai pe planeta Marte. de departe dă bine și ... am relații.”
Adrian Firica face parte dintre acei autori ce se citesc. Nu usor si nu intotdeauna cu multa placere. Nu-mi spuneti mie ca i-ati inchiria o camera in apartamentul domniilor voastre Domnului Bengay. Daca insa apare in fapt de seara, si mai este si murat de burnita rece de afara, rationamentul suna in felul urmator: decat sa il am pe constiinta mai bine sa am bengay-ul in casa. Nu este clar, iar luciditatea lui este egala cu luciditatea inventatorului care vrand sa zamisleasca un desfacator de capace da nastere Portavionului Boo, care intr-un colt de punte dispune de un colt mai abrupt care poate fi folosit si ca desfacator. Pe masura ce se exporta Adrian Firica se ofera, ca un sacrificiu barbar celor care bienvoiesc sa il citeasca. Unii ii scrijelesc coaja: Jeni si Gigi, Fani, curva penala: 074-56-67-98, Legione Granata. Nu foarte ecologist, Adrian Firica tresare. Acesta este publicul sau.
Ganduri teribile imi spun ca la un moment dat va ajunge la ultimul organ vital si atunci, desi nu stiu cum vor simti cititorii sai aceasta ultima devenire ma gandesc ca cel mai bine ar fi sa il atacati din toate partile, acuzand mulajele pe care le-a expus. Nu bag mana in foc ca s-ar exporta pentru transplanturi in vest, insa, sa recunoastem, incriminarea de „MULAJIST” l-ar putea stimula in cazul in care totul nu este decat o scorneala de-a mea. Adrian Firica isi va repozitiona ochelarii la baza nasului, isi va baga stomacul la loc si va mai scrie un poem eseu, prelucrat altfel in atanorul sau in pas cu moda.
Plus si minus
Plus:
- indrazneala si anularea canoanelor esteticii clasice;
- suturi ingenioase ce salveaza aparenta incoerenta;
- jocuri de cuvinte, zelige socio-politic, contemporaneitate imediata.
Minus:
- incantatia devenita vocabular curent, o oarecare neindurare fata de cel neavizat atat la nivel lexical cat si ideatic;
- lipsa unei cenzuri a unitarului simplu, autorul prefera sa fie rapus incercand sa rapuna o fortareata intreaga decat un inamic schilod,
- arborescenta enigmelor.
Barocul, oricat este el de spectaculos, cel putin in cazul poemelor lui Adrian Firica are si un neajuns, daca privim din perspectiva poemului ca entitate. Adrian Firica, in comparatie cu alti autori se desfiinteaza ca autor, cu fiecare poem pe care il asterne pe hartie anuleaza unul dintre organele sale interne. Contrar lui Balzac, in cazul eseistului si poetului de incercare Firica sta in picioare indemnul: ”dati-mi poemul si va reconstitui pipota lui Adrian Firica.” Sincer, nu stiu cate organe contine respectivul autor, pentru a spune cu precizie poemul la care Adrian Firica se va anula ca entitate fizica, dar de cateva creatii incoace am inceput sa ma indoiesc ca organele sale interne ar ramane pe teritoriul Romaniei. Asadar emit ipoteza ca alchimistul Firica creeaza mai intai un mulaj pe care il tezaurizeaza la www.poezie.ro, dupa care exporta organul la americani:
” când vine însă vorba de președintele dublu Bush e bine.
are fiecare balonul cui l-a făcut.”
Valentine’s Bengay
Un retetar pentru identificarea toposurilor auorului ar fi, scurt: HBO, muzica, ziare, tramvaiul 34, piata Obor, Casa Poporului, prieteni si petreceri. In toate aceste clustere Adrian Firica elibereaza viermii de matase ai lexemelor si de aici metamorfoza mediului pana mai ieri familiar, intr-un imens cocon de nerecunoscut. Recunosc in versurile mai sus citate metafora principala a unuia dintre filmele difuzate recent de HBO, „The Boy In The Bubble” (Baiatul din balon), insa pentru cei carora acest film nu le este strain, urmatoarele constructii cu „baloane” nu le vor spune nimic daca nu vor tine cont de actualitate si de „viata secreta a autorului insusi.”
” ai să vezi și tu până la urmă balonul de săpun cu strat exterior de săpun
cu strat de apă și alt strat interior de săpun.”
Lasand la o parte ideaticul, modalitatile de realizare sunt si ele neobisnuite, mai ales pentru esteticienii conservatori. Metaforele lui Adrian Firica sunt imaginile vizuale, efectele auditive sunt realizate prin cuplarea neuronilor in cerebelul cititorului, poemul sau fiind mut prin excelente. Predomina insa o ironie, un cinism iesit din comun, cum numai subiectul ramas fara unul dintre organe poate genera:
”când vine însă vorba de președintele dublu Bush e bine.
are fiecare balonul cui l-a făcut.
nu merge cu: mi-ești atât de dragă/dragadetine; cu încât; probabil; sigur că da!”
Ma feresc sa vorbesc despre castrare in cazul sau, mai mult dintr-un motiv egoist. Juganitul poate sa nu ierte pe nimeni si, daca ar fi sa ma iau dupa poemul pe care l-am forfecat in acest moment, Valentine’s Bengay, finalul imi ofera suficiente indicii asupra potentelor „omului” Firica:
” eu reușesc în viață numai pe planeta Marte. de departe dă bine și ... am relații.”
Adrian Firica face parte dintre acei autori ce se citesc. Nu usor si nu intotdeauna cu multa placere. Nu-mi spuneti mie ca i-ati inchiria o camera in apartamentul domniilor voastre Domnului Bengay. Daca insa apare in fapt de seara, si mai este si murat de burnita rece de afara, rationamentul suna in felul urmator: decat sa il am pe constiinta mai bine sa am bengay-ul in casa. Nu este clar, iar luciditatea lui este egala cu luciditatea inventatorului care vrand sa zamisleasca un desfacator de capace da nastere Portavionului Boo, care intr-un colt de punte dispune de un colt mai abrupt care poate fi folosit si ca desfacator. Pe masura ce se exporta Adrian Firica se ofera, ca un sacrificiu barbar celor care bienvoiesc sa il citeasca. Unii ii scrijelesc coaja: Jeni si Gigi, Fani, curva penala: 074-56-67-98, Legione Granata. Nu foarte ecologist, Adrian Firica tresare. Acesta este publicul sau.
Ganduri teribile imi spun ca la un moment dat va ajunge la ultimul organ vital si atunci, desi nu stiu cum vor simti cititorii sai aceasta ultima devenire ma gandesc ca cel mai bine ar fi sa il atacati din toate partile, acuzand mulajele pe care le-a expus. Nu bag mana in foc ca s-ar exporta pentru transplanturi in vest, insa, sa recunoastem, incriminarea de „MULAJIST” l-ar putea stimula in cazul in care totul nu este decat o scorneala de-a mea. Adrian Firica isi va repozitiona ochelarii la baza nasului, isi va baga stomacul la loc si va mai scrie un poem eseu, prelucrat altfel in atanorul sau in pas cu moda.
Plus si minus
Plus:
- indrazneala si anularea canoanelor esteticii clasice;
- suturi ingenioase ce salveaza aparenta incoerenta;
- jocuri de cuvinte, zelige socio-politic, contemporaneitate imediata.
Minus:
- incantatia devenita vocabular curent, o oarecare neindurare fata de cel neavizat atat la nivel lexical cat si ideatic;
- lipsa unei cenzuri a unitarului simplu, autorul prefera sa fie rapus incercand sa rapuna o fortareata intreaga decat un inamic schilod,
- arborescenta enigmelor.
053.445
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Geana
- Tip
- Eseuri
- Cuvinte
- 1.056
- Citire
- 6 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Geana. “Adrian Firica – mulajist sau vanzator de organe proprii?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-geana/eseu/66131/adrian-firica-mulajist-sau-vanzator-de-organe-propriiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ML
Distincție acordată
Bogdan, ai facut un lucru extraordinar. Eu zic ca te pricepi, am gasit printre randurile tale cioburi din reflexiile cioburilor lui Firica asupra mea, cititorul care de atatea ori a avut teme pentru acasa, sau e plecat cu cate un vers ca un pai intre dinti, molfaindu-l de cateva ori, pentru a-i detecta gusturi noi.
Sigur ca nu ai reusit sa spui tot despre Adrian Firica,nici nu stiu daca ti-ai propus, dar vad in aceasta rubrica initiata de tine un inceput de succes, o fara de indoiala atractie a virtualilor care acceseaza poezie.ro.
Si ai mai fost si curajos, ti-ai ales unul dintre poetii a caror scriitura nu se incadreaza nicaieri.
Sigur ca nu ai reusit sa spui tot despre Adrian Firica,nici nu stiu daca ti-ai propus, dar vad in aceasta rubrica initiata de tine un inceput de succes, o fara de indoiala atractie a virtualilor care acceseaza poezie.ro.
Si ai mai fost si curajos, ti-ai ales unul dintre poetii a caror scriitura nu se incadreaza nicaieri.
0
PBMie mi-e greu să-l înțeleg pe Domnul Firică și când vorbește. Totuși, monitorul meu este plin de urme de creion după ce citesc un text semnat de dânsul.
Îl felicit pe Radu pentru fericita idee și îi mulțumesc lui Bogdan pentru timpul acordat acestei rubrici!
Îl felicit pe Radu pentru fericita idee și îi mulțumesc lui Bogdan pentru timpul acordat acestei rubrici!
0
RHDistincție acordată
ma bucur si eu de succesul acestei rubrici si ii invit pe toti cei care au curajul sa se lase forfecati de Bogdan sa se inscrie pe lista de asteptare, lista care se umple usor-usor dar care va deveni cu siguranta interminabila pe masura ce apar urmatoarele articole.
articolul va figura in curand si in pagina autorului \'forfecat\', ca un fel de prefata carte de vizita si introducere in creatia lui, iar autorii care detin astfel de evaluari si articole speciale vor fi marcati (remarcati) in lista de autori.
articolul va figura in curand si in pagina autorului \'forfecat\', ca un fel de prefata carte de vizita si introducere in creatia lui, iar autorii care detin astfel de evaluari si articole speciale vor fi marcati (remarcati) in lista de autori.
0
AUDistincție acordată
Excelent!
L-am citit cu interes si placere!
Imi amintesc ca exista ideea de multa vreme, insa, probabil ca a fost dificil cu initiativa. Ma bucur ca s-a concretizat, rubrica va deveni un punct forte al site-ului!
Iata un membru acreditat pentru acest tip de analiza, Bogdan Geana, felicitari sincere pentru \"incumetare\"!
Cu respect,
Adina Ungur
L-am citit cu interes si placere!
Imi amintesc ca exista ideea de multa vreme, insa, probabil ca a fost dificil cu initiativa. Ma bucur ca s-a concretizat, rubrica va deveni un punct forte al site-ului!
Iata un membru acreditat pentru acest tip de analiza, Bogdan Geana, felicitari sincere pentru \"incumetare\"!
Cu respect,
Adina Ungur
0
Mie imi pare un autor cerebral. Poemele lui ma tin treaz. Si asta conteaza!
Si mi-a cazut bine si articolul, cu toate ca mi se pare scurt. Despre Adrian Firica si literatura pe care o scrie se putea spune mai mult. Nu cred ca ar fi plictisit pe nimeni. Oricum, sper ca acest articol sa fie o invitatie la lectura.