Adina Stoicescu

inimi albastre, sălciile ascultă scripca râului

în nopțile albite de lună sau de dor cu mâna dreaptă încerc să stăpânesc gândurile ce-mi bat darabana în tâmple în mâna stângă țin un măr din care mușc până la sânge când inima mea

Îmi place să trăiesc condimentat să savurez aroma fiecărei clipe să simt dulceața viselor ce stau să se-nfiripe sau vorbele de duh, cu gustul lor sărat de parcă valul mării le-a scăldat și

După un model deja devenit obicei, la propunerea lui andro, s-a inițiat pe chat un nou exercitiu de poezie interactivă, în data de 11.04.2003, cam pe la orele 18-19, nu mai știu exact că pierdusem

Þi-aduci aminte lacrima de zeu, încremenită-n zarea cenușie născând trei arce mari de curcubeu din însoțirea cu lumina vie ce ne lega privirile profunde în care reciproc ne

Din gândul meu înalt pe dorul meu adânc în prelungire îmi fac o axă vertebrală cu două sensuri pozitive de iubire ca două brațe-ntinse vertical a-mbrățișare pentru strămoși și pentru lumea

Pentru că afară ningea peste o primavară timidă ca mine, pentru că vântul bătea și aerul rece nu ne primea în sine, am intrat în cofetărie. La masa din colțul cel mai retras am depănat

rubin curgător învârte ceasornicul vârstelor mele

Mi se făcuse frig și frică de fiecare fulger, de rafale, de când nu mai încap, deși sunt mică, în cușca Faraday a brațelor tale. Dezbrăcată de ele aveam nevoie de-o altfel de piele să mă apere

În cuvintele mele e seară și curentul electric s-a luat (sau poate încă nu s-a inventat). Îmi încropesc o lumânare din miezul lor de ceară frumos mirositoare și dintr-un gând subtil îi fac

chemare lină lumina din adâncuri e-n așteptare

aduc pe aripi constelații de păsări lumina vie

între tine și mine e NU între mine și mine ești TU între călăreț și cal e o ȘA între săgeată și inimă e o ZA între cer și pământ e UD DO, RE, MI, FA, LA, SI e tot ce aud (sol întărește regula - îl

măsor distanța dintre mine și mine cu ochii deschiși

O rază de soare cade pieziș, ca o rază de cerc, pe cadranul de ceas pe care stau înscrise, speranțele mele - cuie ruginite în palmele timpului pierdut. Ca-ntr-un carusel îi încalec

În mine e atât de mare tăcerea încât o percep cu vederea. Cât văd cu ochii, de jur împrejur numai tăcere, fără contur. Trag pleoapele peste ochi și ascult cum îmi curge prin vase un fluviu

(1) cu-aripi petale transportă printre raze șoapta florilor (2) zeul iubirii dintre floare și floare își caută ținta

trecând prin lacrimi lumina descompusă zâmbește invers

Mașina timpului e trasă la scară. Dă-mi mâna, să nu pierdem șansa, e poate pentru ultima oară. Þine-ți ochii închiși numai pe dinafară. Să nu luăm cu noi nici o amintire doar câteva gânduri cu

purtând în spate semne de-ntrebare miriapozi cu treimiișasesute de picioare îmi lasă răni adânci pe unde-și fac cărare