Adina Speranta

Mă nedumerește forma, știu că nu se pune virgulă, nu se folosesc majuscule, cratima, virgula, ghilimelele, iar schema silabelor este aceeași ca la haiku: 5/7/5...
Apreciez spiritul ironic :)
Preferatul este:

ciclop în juriu -
dacă insistați pot
să arunc un ochi

Aș încerca să îl aduc la schema 5/7/5
Cu drag!

Bine realizat contrastul între Ferentari-Nisa/mămică-daddy, deasemeni sexualizarea dintre succubus-cățelușul castrat.
O poezie bine echilibrată.

O poezie care pleacă din contextul actual, dar nu rămâne ancorată în el.
Asta înseamnă că va fi de actualitate și peste un an, peste zece.

„ de fapt cine e mai bătrân decât spaima
omul care și-a ridicat ochii
luptând pentru viața lui
în timp ce atinge mânerul taxiului
cu care sufletele pierdute trec
dintr-o lume în alta”

Aici am remarcat punctul de maxim de lirism.

Imaginea lunii alăptând prunci de nori pe mine nu mă încântă, ca să fiu sinceră.
Îmi place însă asocierea lunii octombrie cu sărutul blând al unui timid, luna
octombrie fiind o perioadă blândă, într-adevăr.

Dar ce m-a dezorientat total a fost invitația la cafea, în timpul căreia "mă dizolv" , sunt absorbit/ă în celălalt ÎN TIMP CE ÎL ȚIN DE VORBÃ !
Aș vrea să pot admite că e total neatent/ă , însă având această caracteristică ...de ce m-aș mai jerti acestui duh distant?

Iar versetul în care "m-am răstignit" , ca imagine , îmi pare a denatura frumusețea poeziei ,în sine.

Felicitări căștigătoarei concursului a cărei poezie m-a încântat. Am dat trei note de 10 dintre care două au fost pentru poeziile aflate pe locurile doi și trei. Mi-a plăcut în mod deosebit ideea de a scrie un sonet...tenos, aș fi scris eu. Genială idee, genială punere în practică, originalitate!
Felicit toți participanții la concurs cât și onestitatea celor ce au votat. Totodată, întregul meu respect pentru organizatoare și succes pe mai departe!
Mulțumiri sincere celor ce au apreciat poezia mea și astfel mi-au dat curajul de a continua...

Revin cu tabelul notelor acordate de mine, am înțeles că îl putem face public. Îmi asum fiecare notă acordată și în măsura timpului liber am să comentez la poezii.
Sărbători fericite tuturor!

1-6
2-5
3-7
4-6
5-7
6-5,5
7-8
8-5
9-7
10-7
11-7
12-8,5
13-6
14-6
15-6
16-7
17-8
18-5
19-6
20-9
21-7
22-6
23-5
24-7
25-9
26-7
27-8
28-7,5
29-7
30-8
31-7
32-7,5
33-10
34-9
35-6
36-8,5
37-10
38-9
39-8
40-7,5
41-7,5
42-6,5
43-7,5
44-8
45-7
46-10
47-8,5
48-8,5
49-10

Felicitări câștigătorului! Poezia clasică a învins, iar eu, o admiratoare a acestui stil, mă bucur din suflet, deși nu evit nici poezia modernă. Acest stil consider că trebuie sa aducă frumusețe prin imagini conturate puternic dar care nu trebuie atât de mult ancorate în real. Într-o poezie se strecoară lejer "flegme, scuipături", deși din punct de vedere poetic era o creație frumoasă! O altă poezie, care este pe locurile fruntașe, are o cacofonie și am depunctat-o din acest motiv. La fel am făcut cu alte poezii ce au greșeli gramaticale, de exprimare, de tastare. La un concurs atât de serios cred că trebuia acordată mai multă atenție modului de prezentare al creației.
Felicit organizatorii pentru acest concurs inedit, pentru modul de angrenare al membrilor în acest proiect!
M-am bucurat să pot participa, fie și numai ca să punctez...momentan.:)

Poezia abundă în imagini triste, sinucideri, crime, boală, accident. O poezie tristă, dar care se salvează cu un final ce vine a întregi atmosfera sumbră într-un mod neașteptat.
Deși finalul ucide orice speranță, tocmai prin el poezia capătă valoare. Pentru ca important este cât de bine putem transmite mesajul, iar acesta nu este obligatoriu să fie mereu pozitiv.

Mesaj puternic, final interesant.
Nu îmi place fragmentarea ideilor în strofă, creezi imagini, nu un tablou. Sunt convinsă că poți lega ideile de așa natură încât să dai continuitate strofei.
Poezia, per total, este bună.

Interesantă terțină.
Aș fi dorit să aibă și versul final care vine ca o concluzie și dă forță poeziei.
Ultimul vers cuprinde o greșeală:
"cu solie la gruvernatorul amintirilor"...

MORALA scoate la lumină
Că una e - cu-adevărat
Să fii-nțepat de o albină -
Și alta e când țeapă-ai luat!

Ai scris o poezie în care măsura e aleatorie, rima este 1-2, apoi apelezi la rima îmbrățișată, în prima strofă. Rima îmbrățișată este cea mai grea deoarece e greu să menții impactul rimei la 1-4. Tu nu ai reușit asta, ba mai mult,alegerea rimei săruta-lăuta e total nefericită în acest caz, deoarece nu e de ajuns să avem o rimă bună, în general, prozodia înseamna și RITM, cu alte cuvinte atenție unde se pune accentul. Oricum, rima aleasă de tine e de grad 3.
De aceea, te rog, nu te uita doar la terminația cuvântului, încearcă să-l auzi.

degust licoarea asta sângerie
și-mi lăcrimează în pahar vie(a)
ce cu atâta foc mă săruta
e rece toamna tristă și târzie
pe locul tău zâmbește amintirea
da-n piept a amuțit demult lăuta

Iar modificarea "vie" în loc de "via" doar pentru a "pica" pe rimă duce la un vers forțat.
Într-o poezie de valoare nu ai să întâlnești "da-n"...

Eu apreciez exprimarea poetică adaptată temei impusă de titlu. Deoarece e vorba despre "sărutul moldovenesc" nu mă deranjează folosirea arhaismelor, din contră.
Ai folosit rima îmbrățișată cu succes, după părerea mea, deoarece nu a redus din muzicalitatea poeziei.

odaia mea, a vebului sorginte
valsează în crepuscul pitoresc
sub luna-n rază pură ce argint e

Recunosc că nu știu ce înseamna "veb"...Cred că e prima oară când întâlnesc o rimă de genul acesta: "sorginte-argint e".

Mi-a făcut plăcere să descopăr o poezie care analizează atât de profund
lumina spirituală din fiecare.
Conștientizarea trecătorului , a efemerului , metamorfoza timpului în
funcție de percepția fiecăruia , modul în care ne ascundem sub măști de care
uităm apoi , le ignorăm , le anulam folosind amnezia ca o armură, sunt doar
metodele de a repudia ființa cosmică din noi, ființa care, neabsolvită de păcate nu va putea cunoaște revelația celestă " cerul nu îngenunchează în vene "...iar iertarea , lumina, nu poate intra ''prin poarta oarbă " ...!

Această antiteză , cerul (lumina) -poarta ( care este oarbă ) este extrem de profundă.
Ființa este comparată cu un păianjen cosmic și, asemeni acestuia, țese o pânză , așteptând să prindă prada - minunile numărate ordonat , ceea ce denotă calm , un mod calculat .
Cinicul nu poate rezista tentației de a analiza greșelile (pata) și nu calitățile (soarele ).
Frumoasă imaginea cinicului care, odinioară, aparținea înaltului , care a uitat că ''nervurile lui puteau să lege toate cometele " , putând să ''plătească tribut de lumină", deci era ființp cosmică, spiritul care locuiește in fiecare !
Să avem,deci, grijă de ființa cosmică din noi, singura care ne duce către lumină, să nu o sacrificăm pentru simple ''lăcomii '' de moment .
Până nu va fi absolvită la nivel spiritual , ființa umană va "semna cecuri în alb" !

Superbă lecție poetică ! Mulțumesc!