Adina Batîr

ipostaze din cateva editii ale cenaclului desfasurat la Cafe Deko gasiti aici: http://gallery.agonia.net/categories.php?cat_id=78

imi cer scuze, am vrut sa il atentionez, dar am uitat pe parcurs :)
(n-as fi avut timp sa revin dupa corectura si... chiar vreau sa fie remarcat, s-ar fi pierdut pana atunci prin valurile de texte)

imi plac enorm textele care se comporta ca niste entitati, aici proza ta parcurge un timp interior si, paralel, unul exterior, lasand sa treaca prin el un aer straniu de ireversibil, melancolic si imuabil in primul rand prin structura psihologica a omului si apoi prin tumultul unei iubiri consumate deja. ma face sa ma gandesc la un joc de imagini si stari, o incercare de recucerire scotand la iveala dramatismul inecat in piele, adanc, pana in suflet. frumos manuiesti planurile si perspectivele dinspre acea pierdere de sine evidenta in dialogul-de fapt-monolog, pentru ca pare-se persoanele sunt doar niste reincarnari ale unor indragostiti, vorbind despre sine si pentru sine. mai intai o impotrivire, apoi o lasare cu toata fiinta. de aceea se simte pe tot parcursul textului o absenta a prezentei, o migrare de fluid sentimental prin porii unei fotografii transfigurate esential si, mai ales, existential. final remarcabil, aici chiar nu se cer alte cuvinte.
(poate titlul este prea evident, fie alegerea ta daca il schimbi sau nu)

Ii multumesc in primul rand Danielei pentru implicarea intensa (nu ma refer doar la sedinta de ieri a cenaclului) este beyond everything si toata lumea stie acest lucru. Ii multumesc pentru ca tin la acest sit si se vad diferente atat concrete cat si virtuale. Apoi, tuturor celor prezenti.
Dincolo de orice, conteaza ca ne reunim la cenaclu, fiecare cu perspectivele sale asupra poeziei.

Incape vorba si in timp si in spatiu si venirea ei e desigur bine primita. Acolo nu e vorba despre aterizari, ca o zburatoare ce sunt? Multumesc George pentru trecere si ma iarta ca te-am certat, am eu ce am cu limitele obiectivului.

multumesc si tie pentru urari.

eu multumesc pentru frumusetea sufletului. va fi o zi speciala pentru pictura si pentru nume sfant.

intr-unul
si a cosmosului interior

al
apas atat de aiurea pe taste. iarta-ma.

o scriitura fina, imi aminteste de jurnalele norai iuga, intr-un in care iubea atat de tandru si atat de misterios incat simtea ca barbatii incep sa ii semene, sa ii ia forma, sa fure din femeie cat se poate; aici tu creezi un rotund al senzitivului lasand intimitatea sa se manifeste spiritual, in consens cu descatusarea de fiinta materiala. aici raman urme ale trecerii si starilor de moment (\"alături se vindeau cărți vechi, niște studenți desenau pe pereți, mirosea din nou a iasomie, iar un domn ar fi invitat la dans o fetiță\"). fetita trece in alt plan, unul al reintoarcerii spre starea dintai, arhetipala, unde eram doar bob de gand si multa substanta, cumva eter al fragilitatii sentimentale si cosmosului interior. energii de gand pentru trecere in toate stadiile: pierderea respiratiei, tacerea memoriei, restabilirea unui nivel constant cu mici alternante spirituale - intai sinusoida calatoriei cu tramvaiul care creeaza prima viziune, apoi cea in care timpul devine fragmentat. descoperirea ceasului e receptat ca o mirare, ca un ajutor pentru incorporarea memoriei in ceva stabil. remarc salvarea prin iubire, ea ramane singura care e adusa la suprafata din tacere.

multumim frumos pentru incurajari

Ela, sunt parti atat de rasfirate iesind din mine ca niste elastice si, asa e, uneori nu inteleg daca aceste flashuri imi sunt cunoscute sau nu. dar mereu am preferat sa scriu din alta viata. voi cauta filmul. multumesc pentru fotografie, e superba.

Anatol, imi pare bine ca ti-a placut.

Adrian, reflexul de aparare e bun, dar de simtire nu trebuie sa te temi niciodata :) multumesc pentru cuvintele tale frumoase.

Bogdan, multumesc pentru ras. mi-a placut mult contra ta si ai ales un titlu excelent :))

Ionut, ma bucur si de fotografia ta ca un copil :) ai desprins foarte bine semnificatiile.

Rox, sa stii ca ma intrebam dupa ce am scris textul asta oare cum ti s-ar parea. incerc ceva nou si ma incurajeaza sprijinul tau. nu stiu cu titlurile, mie imi vine sa pun la toate \"aaaaaa\").

Mihai, poate ar trebui sa ma citesti mai detasat. si.. ce-ti veni? :)

Eugenia, cred ca inca nu esti obisnuita cu acest gen la mine, i\'m also hunting wabbits, dar in padurea poetica ;) sper ca nu te-am dezamagit.

Diana, e un poem minunat. imagini inedite si o implicare afectiva in tot, fiecare cuvant e ca o urma pe asfaltul neintarit. vorbesti atat de matur despre angoase, temeri, esuari in mundanul obositor, despre afectarea spatiului si a timpului apropiat, ireal apropiat. felicitari.
(\"când se îmbată îmi caută mâinile\" - foarte bine ca ai scris \"mâinile\", inseamna mult si tu stii asta).

cred in utilitarismul biografic ca o rupere fortata de tipologic si un soi de manipulare poetica delicioasa. aici e o \"comunicare\" soldata cu efecte difuze, atragand atentia de la senzorial si complex spre o stare de mijloc mulata pe intreg poemul. e foarte misto taietura versurilor si modul de asamblare a particulelor de discurs. imi place cum deviezi punctul de greutate mereu catre altceva si reusesti totusi sa mentii un echilibru incat sa nu fie sufocant. bine ai revenit.

spirit

M-am delogat, sper sa reusesc acum :)

Ela, ma intrebam cum e sa dansezi cu moartea sau sa te joci cu ea (ma bucura dublul sens pe care l-ai ales), in orice caz este tot devierea ei spre iubirea de sprit. e un ton de \"umbra umbrelor\" cumva ratacit si lasand ecou in apele toamnei, limpezind. redai din suflu mersul pe poante si invaluind cu alb de balerina, cu totul special masurata aceasta distanta a ritmurilor, vibratia agale, impletirea lenta cu liniile din palma. vad omul acela inchizand ochii doar pentru zambet si vis ca intr-o poveste. pentru o noua numarare a sensurilor si a echilibrului il vad, strangand in brate balerinele...
remarc cum la tine absenta devine apropiere, nu e o ruptura, ci o parcurgere din ce in ce mai lina.
e atmosfera aproape palpabila, Ela, simt fumul tigarii cum ia forme fantomatice, frumos exemplu dai pentru vizual si simtire.

poezia ta a trezit in mine o amintire dupa Catherine Mahoney a lui Naum, intrucat si ea era intr-un fel o prezenta \"somnambula\" si onirica, parcurgand etape spre dezvaluirea personalitatii, dar niciodata o dezvaluire totala. \"interpretarea zgomotului\" - iata o idee originala, ma face sa ma gandesc la benzile acelea de liniste cand visezi care uneori pulseaza facand zgomote imperceptibile din punct de vedere uman. frumos, Miruna.
as sugera schimbarea ultimului vers astfel: \"din când în când dormea\".

pentru reintalniri merita sa strangem veacuri si prin poezie sa ne purtam mai departe ca niste fotografii cu cer. sa gasim cafeneaua unde sa ne lipim toate poemele si toate iubirile si toate infatisarile noastre cele mai frumoase.

ma scuzi ca am lasat fotografia mare, am dorit sa se vada detaliile.
cu drag,

Anana, ai reusit sa compui un tablou de stari cu o evadare din gand spre nemurirea orelor, uneori timpul e inspaimantator, isi schimba hainele, ne sugruma si ne lasa impreunati de vise si neintoarceri.
Inca ceva. Ai fragmentat superb versurile.
Primeste aceste Cioburi de neant: