Adela Vasiloi

Astrologia este în vogă. O groază de lume se interesează de astrologie sau numai de aplicarea ei practică – horoscopul. Egoismul nostru înnăscut generează o trufie exagerată și absolut nejustificată,

Evident, intuiția este o funcție de intelect și informare. Dacă am dori să-i dăm acestei definiții o formă matematică, ar trebui să punem între aceste două valori semnul înmulțirii - adică intuiția

O dimineață Desenează frunzele – Pajura plânge După pana-i furată Din cuibul nopții. Ziua de vară Râde, pictând peisajul... Culori vesele Se scurg din penelul ei – Mănunchi de

Când plouă afară, De jur împrejur, Și ploaia se face băltoace Broscuțele ies la plimbare: Bonjur! Ce timp minunat, cât ne place! Prin apă le place Mereu să se joace! Ce timp minunat, ce

Când a plesnit butonul, ca să-mi desfac splendoarea, Văpăile-i de sânge jucându-le-n lumină, Am învățat a râde, cum știe-a râde floarea, Și-am început a

Narcișii Eu mă plimbam însingurat, Asemeni norilor din cer, Când de narciși zării, mirat, Un neam de aur pal, regesc, În preajma apei, printre fagi, Dansau cu briza sub copaci. Mereu, ca

Primăvară... peste case Cad ploi reci, cu rece vânt. Mierla singură rămase În copac – chemând, chemând... Noaptea aripi de mătase Lin așterne pe pământ... Inima-mi de dor se sparse, Tot ca

...Tu ai uitat aroma de nuferi albi, pe lacul De munte plutind leneș, ce adia a somn, Când cobora apusul, ca un păgân miracol?.. Te poți întoarce-atuncea, al meu iubit și domn. Dar dacă mai ții

Sunt iar aici. Mi-e calea luminată De monitorul cu cristal lichid - Prin ceața albă, vag împiestrițată De litere, spre tine mă deschid. Cuvintele în lanțuri se perindă, Spre sufletul

Seară de vară, o seară albastră, Ca urșunicul de moale, Luna privește șiret prin fereastră, Greierii cântă pe vale. Cerul coroana-i bătută cu stele Pe-a nopții frunte o pune, Dragul meu

Ca fluturii eterici – Talente consumate, Efemeride suntem și naiba sa ne ia! În cerc ședem turcește Cu cești frumos pictate Și picurăm cu versuri în drojdii de cafea! Iar lămpile

Un om ținea la casă o pisică, pe care o îndrăgise foarte mult. Pisica avea o coadă deosebit de frumoasă, încât era un prilej de mândrie pentru stăpânul său. Într-o zi pisica se îmbolnăvi. Medicul îl

Un lup făcu școală multă și cum i se păru că a prins la minte, hotărî să se bage în politică, doar va pune laba pe un ciolan mai gras. De aceea făcu ce făcu și se băgă într-un partid de mioare. Cu

O muscă studiase mulți ani pe la Universități și Academii, de se socotea foarte savantă. Fiind puțintică la trup, dar mare de fudulie, o umflau învățăturile pe dinăuntru, încât răzbeau prin toți

Un cocoș era foarte arătos de felul lui – mereu îl vedeai pășind țanțoș prin ogradă, înfoiat în pene și fudul nevoie mare. Găinile îl adorau și alergau cu cârdul din urma lui, iar când îl vedeau

Absorb emanații cosmice ca o antenă universală, le simt coborând pe verticală - înălțătoare și josnice, rele și bune, cuminți și nebune,

Nimic sigur, nimic determinat… Totul e fluid, totul e in mișcare - Un tablou straniu, întortocheat. Acolo unde ghicim o floare, Peste o clipă nu e nimic, Iluzie și incertitudine totul… Dar în

Oscilațiile timpului pedant Umplu spațiul de unde albastre, Iar noi plutim în acest ocean Și cojile noastre De nucă se clatină avan. Piastre! Piastre! Piastre! –

Înflorirea de iarnă, în parc, Îmi oferă minunile sale - În sclipirile-i alb-virginale Mă deschid și avid mă încarc

1 Nu sufăr vorba spusă cu emfază - Sinceritatea nu suportă falsul, Timid și molcum îi răsună glasul Iar Adevăru-i

Autor - Alexei Poroșin Traducere din limba rusă - Adela Vasiloi Albă-albă… Mă orbește, curge-n suflet, Pe alături curge, curge, Abia rabd lumina albă, ce prin găuri se prelinge… Iar deasupra