Dela unu la zece.
1. O rădașca O rădașcă cornorată Bîzîia prea înciudată: Nimeni, z-zău, nu mă iubește – Doar de rele mă vorbește! Parc-ar fi mușcați de streche: Z-zic, am coarne la ureche! Să mă duc la
AVAdela VasiloiPovestea pictorului orb
Era cândva un pictor. El s-a născut și a trăit într-o familie foarte de treabă – cu părinții, fratele și sora sa. Desenul era patima lui – de când se ținea minte, îi plăcea să deseneze. Mai întâi
AVAdela VasiloiO zi de vară
O dimineață Desenează frunzele – Pajura plânge După pana-i furată Din cuibul nopții. Ziua de vară Râde, pictând peisajul... Culori vesele Se scurg din penelul ei – Mănunchi de
AVAdela VasiloiOac-cvintetul broscuțelor
Când plouă afară, De jur împrejur, Și ploaia se face băltoace Broscuțele ies la plimbare: Bonjur! Ce timp minunat, cât ne place! Prin apă le place Mereu să se joace! Ce timp minunat, ce
AVAdela VasiloiRecunoștință
Când a plesnit butonul, ca să-mi desfac splendoarea, Văpăile-i de sânge jucându-le-n lumină, Am învățat a râde, cum știe-a râde floarea, Și-am început a
AVAdela VasiloiNarcișii
Narcișii Eu mă plimbam însingurat, Asemeni norilor din cer, Când de narciși zării, mirat, Un neam de aur pal, regesc, În preajma apei, printre fagi, Dansau cu briza sub copaci. Mereu, ca
AVAdela VasiloiÎnserare
Primăvară... peste case Cad ploi reci, cu rece vânt. Mierla singură rămase În copac – chemând, chemând... Noaptea aripi de mătase Lin așterne pe pământ... Inima-mi de dor se sparse, Tot ca
AVAdela VasiloiCrinii de apă
...Tu ai uitat aroma de nuferi albi, pe lacul De munte plutind leneș, ce adia a somn, Când cobora apusul, ca un păgân miracol?.. Te poți întoarce-atuncea, al meu iubit și domn. Dar dacă mai ții
AVAdela VasiloiParadisul virtual
Sunt iar aici. Mi-e calea luminată De monitorul cu cristal lichid - Prin ceața albă, vag împiestrițată De litere, spre tine mă deschid. Cuvintele în lanțuri se perindă, Spre sufletul
AVAdela VasiloiVara, pe-nserat. Eder Liutel
Seară de vară, o seară albastră, Ca urșunicul de moale, Luna privește șiret prin fereastră, Greierii cântă pe vale. Cerul coroana-i bătută cu stele Pe-a nopții frunte o pune, Dragul meu
AVAdela VasiloiFluturașul
Ca fluturii eterici – Talente consumate, Efemeride suntem și naiba sa ne ia! În cerc ședem turcește Cu cești frumos pictate Și picurăm cu versuri în drojdii de cafea! Iar lămpile
AVAdela VasiloiAntena
Absorb emanații cosmice ca o antenă universală, le simt coborând pe verticală - înălțătoare și josnice, rele și bune, cuminți și nebune,
AVAdela VasiloiNașterea din Haos
Nimic sigur, nimic determinat… Totul e fluid, totul e in mișcare - Un tablou straniu, întortocheat. Acolo unde ghicim o floare, Peste o clipă nu e nimic, Iluzie și incertitudine totul… Dar în
AVAdela VasiloiPendulul
Oscilațiile timpului pedant Umplu spațiul de unde albastre, Iar noi plutim în acest ocean Și cojile noastre De nucă se clatină avan. Piastre! Piastre! Piastre! –
AVAdela VasiloiÎnflorirea de iarnă
Înflorirea de iarnă, în parc, Îmi oferă minunile sale - În sclipirile-i alb-virginale Mă deschid și avid mă încarc
AVAdela VasiloiSete de viață
1 Nu sufăr vorba spusă cu emfază - Sinceritatea nu suportă falsul, Timid și molcum îi răsună glasul Iar Adevăru-i
AVAdela VasiloiAgonia
Autor - Alexei Poroșin Traducere din limba rusă - Adela Vasiloi Albă-albă… Mă orbește, curge-n suflet, Pe alături curge, curge, Abia rabd lumina albă, ce prin găuri se prelinge… Iar deasupra
AVAdela Vasiloi