Adela Setti

Dar cum nu voi fi la Roșiori prea curând... sper să găsesc un drum mai scurt spre ele, aici, poate un link sau un photoblog.
Deocamdată, felicitări pentru vernisaj.
Adela

mulțumesc de trecere :)
Subtitlurile sunt în poloneză pentru că uneori scriu în poloneză și apoi traduc în română. Deși nu este, propriu-zis, limba mea maternă [tata era de origine poloneză, dar am crescut vorbind românește în familie și poloneză peste tot în afara ei până la șase ani] copilăria mea are accentul acestei limbi, în care adesea mă simt mult mai \"acasă\" pentru că îmi amintește o vreme [prea scurtă din păcate] în care eram toți în viață, fericiți, acolo.
Adela, cu drag

Ioana - ca de obicei, înțelegi ce vreau să spun. Mulțumesc.
Michele - nu îmi dau seama dacă acest comm e ironic, amuzat sau admirativ. Oricum, mersi de trecere. După cum vezi... încă nu m-am aruncat ;). Iar tu ai grijă pe unde umbli, să nu te mai tai în ceva.
drag de voi, Adela

Interesant și exotic poemul tău. Mi-a lăsat o senzație de
revedere a unor locuri dragi [altele]. Și o inefabilă tristețe.
Mai trec.
Adela

eu și pozele. Cu toții ramânem orfani de la un punct.
Fapt pentru care am și rezonat la poemul tău.
Adela

mi-a plăcut poemul tău în notă grav-ludică. Eram obișnuită cu haiku-urile pe care le vrăjești așa de frumos, dar nici în texte mai lungi nu te împiedici. Continuă, te voi citi.
Adela

Alexandru - dorința de a rămâne în prelungirea acestei întâmplări e firească și universală, o au până și sinucigașii [sau mai ales aceștia].
Ioana: singura \"scăpare\" pe care o avem este conștiința de sine [o conștiință care nu e a realizărilor noastre concrete în viață și lume, știi și tu: veșnic invocatele planuri social, profesional, fizic] - eu cred că numai prin această conștiință, a faptului că suntem, fiecare singur, prin sine și în sine, un rotund, o energie închegată, numai prin această conștiință ne putem continua, într-un fel. Iar conștiința asta o realizăm descoperind, constant, mai mult despre noi înșine. Nu știu cât de clară am fost [diminea\'[, frig, rutină de birou... scuze], totuși cred că știi despre ce vorbesc. Despre asta spunea, în mod voalat desigur, și testamentul meu. Plecăm. Nu rămânem nimic pentru ceilalți. Dar putem rămâne pentru noi înșine.
Mulțumesc amândurora de trecere. Mă bucur că sunt deocamdată aici, cu voi și încă câțiva, pe agonia.
Adela

:) Asta rămâne după fiecare din noi. Alți oameni, care nu ne cunosc, chiar dacă poate suntem îngropați sub casa lor. Oameni care, ca și noi, continuă să viseze, să [se] comunice și să mănânce. Viața e o întâmplare amăruie.
Mulțumesc de trecere și vorbele bune.
Adela

s-a marcat.
Adela

scena în care mama o piaptănă și îi spune că sunt frumoase.
vieți / scenarii se confundă.
Dar mi-a plăcut să arunc o privire pe fereastră.
Adela

peste tot!
Un joc interesant, am să-l încerc și eu. Trimite link ;)
Adela

mi-e dor de pozele nefacute
de albinele ce ne-au vizitat o vara
dupa care ciresii si-au pierdut culoarea
si gardul statea sa cada peste florile
mincate de lacustele ce
ne-au uitat de citeva veri

Plăcut, votat.
Adela

o călătorie cu miros de vis [s-ar putea chiar să fie un vis, dar nu mărturisi asta].
memoria e un iepure alb. Alice in Wonderland.
Plăcut mult, mai trec.
Adela

merge și cu unul. e voit typo-ul:)

Mulțumesc pentru reacție. Să zâmbim, deci. Căci zâmbetul e tot ce avem, singura noastră armă în fața durerii și conștiinței miopiei noastre. Cum și joaca, [tot o armă] dealtfel.
Te mai aștept.
Adela

Fiecare fotografie a ta ascunde o lume în care stăpânește o culoare, fiecare arată doar un crâmpei dar spune povestea întreagă. O să revin în pagina ta, ori de câte ori o să mă doară pozele mele sepia. Ca să mă vindec.
Cu mulțumiri mă înclin.
Adela

nici dezamăgirea ta nu se justifică; decât în măsura în care, da, titlul inducea un orizont de așteptare exagerat.
Gânduri bune.
Adela

Ai înțeles bine, titlul e un mesaj despre text, nu despre ideea pe care ar putea-o conține. Arată din ce este el făcut [din clișee]. Cât despre invidie... chiar cred că nu ți-am dat motive, nu în pagina asta.
Adela

Mulțumesc pentru sfaturile bune; o să revin, la un moment dat, la ideea inițială [care nu era decât un început necristalizat de idee, după cum și poemul a arătat, dând în experiment/joacă].
Adela

găsit happy ending.
Drag de voi.
Adela