Adela Setti

așa că bietul Moș, în noapte
chitind cum să ne dăruiască
din prima lui sărbătorească...
a spart câteva bancomate...

(și-acum cu mic cu mare, stup
manifestăm să-l scoatem de la zdup)
Adela

moșu ăsta e deștept
de ne-a tras pe toți în piept
(se gândea de-un an întreg
\"cu stradalii cum s-o dreg?\")

Adela

Michele - exagerezi cu aprecierile pozitive [să zic \"ca de obicei\"? :)]
Răzvan - da, este o alegorie.
Tamara - poate fi și suprarealist.
Mulțumesc tuturor de trecere și lectură. Vă mai aștept.
Adela

necrofilie în 12 versuri zugrăvind în tonalități de carne stricată [roz verzui, adică, și pușin vânăt] fața sordidă a orașului ca spațiu al plimbării în doi cu vagi accente matriarhale [femeia înainte, bărbatul doi pași în urmă]
în spațiul acesta tot femeia e vie - dar de data asta femeia trecută obiectiv cu un picior în groapă, nu imaginativ ca în prima strofă. vorbesc despre baba cu bastonul. foarte vie, aproape o pată de culoare țipătoare în decor [galben? nu l-ai scris dar eu l-am văzut]

un text curajos, dealtfel
Adela

Cornelia - da, se poate citi și așa. În definitiv, tot ce pulsează devine concept, odată preluat de cuvinte.
Mihai - mulțumesc de trecere și cuvinte.
Vă mai aștept.
Adela

dar indicațiile de regie? :(
Adela

Eu continui să-mi zic de public, faptul că e acolo lângă tine și te susține e mai mult decât ai nevoie. Dar sunt momente în care ți se face foame și te uiți la o sală goală care mai devreme urla pentru un bis. S-au stins luminile și-ai rămas singur.
Mă înclin și înmoi un biscuite în ceai.
Fratern.
Adela

nu cred în el. Dealtfel, Thickstone nici nu este... the Perfect Man. Adică este Perfect - prin impenetrabilitate. Dar poate că nu este Man [ca în \"om\"]. Așa cum bine te îndoiai :)
Adela
[cu senzația că iar a dat cu... explicația în baltă].

părere valabilă, cu excepția pietroiului :)
Adela

și scrisul ca unealtă a căutării de sine.
Frumos.
Adela

corectează \"îngeață\" - gh, \"păteaza\" - ă, \"înfiorează\" nu-i corect, de asemenea, iar versurile șchiopătează teribil pe alocuri.

Și ca să scriu și de bine: mi-a plăcut cum surprinzi/transmiți atmosfera orașului. Iar versul ăsta mi se pare fenomenal: \"La colț, un moș fumează, semeț ca un bâtlan\".

Continuă [și dacă dulcele stil clasic te încurcă mai mult decât te ajută, poți s-o dai pe vers alb, chiar ți-aș recomanda asta].

Cu prietenie,
Adela

nimeni nu mai scrie cu cerneală.
poate că textul acesta ar putea fi rezumat astfel.
Adela

deci mai era cineva acolo.
Îmi place, e ca o respirație întretăiată prin care auzi marea. Deranjant mi se pare acest \"alo\" repetat. Dar numai formal - privit din alt unghi, exprimă foarte bine angoasa de a te descoperi singur într-un loc străin.
Numai bine. Mai trec.
Adela

Nu am spus TOT :)
Salutare și ție.
Adela

o blazare cronicizată :(
Textul e bunicel, pentru că transmite [tocmai!]. Dar suferă de cruzime pe alocuri, de cinism pe alocuri... Dar poate asta e blazarea... hm, ce știu eu?
In speranța că o să-ți revii, mai trec.
Adela

În primul rând, mă bucur că ați revenit în pagina mea și că ați găsit textul demn de o încercare de aprofundare.
\"Joaca\" mea [care justifică oarecum alegerea subtitlului] pune în balanță timpul și libertatea [de unde cronos versus horus, nu set(t)h(i)]. Nu este un text în care să mă \"cânt\" pe mine, chiar dacă vine, ca și celelalte, din istoria personală, situându-ne [pe mine și M] ca punct zero între cei ce ne precedă [\"gazații spânzurații înecații\"] și cei ce ne vor urma - în felul acesta textul fiind un \"semn\" pentru primii și ultimii [in memoriam, dacă vreți].
Fuga temporală, \"mișcarea\", care se realizează ca dinamică ludică, este expresia libertății (noastre) de a spune și a ne spune, adică de a ne conștientiza ca existenți.
Legătura cu spațiile culturale se justifică prin credința că, dincolo de orice formă de expresie, oricât de \"diferită\", a unei culturi/civilizații, stă una și aceeași realitate, fapt care ne permite să ne \"plimbăm\" nestingherit de la una la alta, prin una sau alta. Esențială e așteptarea acelui moment, în care \"timpul sparge celule\" și se produce revenirea la esență. Morții noștri așteaptă în poziție de drepți [pentru că sunt nerăbdători și s-au pregătit îndelung, poate]. Noi, conștienți fiind, ne permitem să \"dormim\" această așteptare. Moartea \"bună\" este pentru că știm că, deși vom înceta aparent [fizic, temporal], prin conștiință vom rămâne. Aceasta e libertatea care ne permite să ignorăm/tolerăm/sperăm că fenomenul în sine nu ne va distruge.
Acestea sunt, într-o oarecare măsură, sensurile pe care le-am imprimat [sau am încercat, cel puțin să le imprim textului]. Faptul că l-ați citit atent [și l-ați descifrat în mare parte] nu poate decât să mă bucure.
Cu mulțumiri,
Adela.

limbajul popular în poezie
cu riscul de a părea o ignorantă, nu am mai citit așa ceva
bun venit printre noi.
Adela

mă bucur că ți-a plăcut :)
[și eu care credeam că tocmai aici am \"dat\" cam mult :))]
Adela

O revelație al cărei conținut preferi să nu ni-l împărtășești; să ne lași doar să-l bănuim.
Ceea ce e [de] bine.
Adela

trecerea din sine într-un alt sine [obrazul meu... ca o ușă lăsată deschisă / unui șir nesfîrșit de sclavi] - o schiță de \"autoportret\" trasată fără milă, cu severitate și lipsă totală de indulgență. Îmi place acest text, pentru că, deși nu pari să dai vreo șansă revelației [\"nu mă mai interesează / partea rămasă necunoscută\"], aceasta se întâmplă clandestin: e revelația sinelui, realizată prin \"fuga realității\". O revelație al cărei conținut preferi să nu ni-l împărtășești; să ne lași doar să-l bănuim.
Adela