Adela Setti

în filmul lui hitchcock erau lovebirds :)
papagalul e în \"filmul al treilea / acesta\".
Mulțumesc pentru vizită, mă bucur că ți-a plăcut textul.

Adela

Mihai, wellcome back :) când citesc ceva nou de tine? Mă bucură tare că ai simțit textul acesta. L-am scris cu gândul la bunica mea, singură și tristă și uitată, pe care abia reușesc să o mai văd, din când în când. Ne întoarcem. Din păcate, tot mai rar. Până când într-o zi vom constata cu adâncă tristețe că nu mai avem la cine.
Bunica mea croșetează pullovere și se tot uită pe fereastră, așteptându-și nepoții, ca să-i îmbrace, și să le restaureze inima / inocența pierdută.

Tamara - sunt foarte deschisă stimulilor. Cum stimulii sunt diverși, imaginația viu asociativă, și limba română drastic învățată... astea-s reacțiile. Unele mai colorate, altele mai terne, după cum și provocarea. Aici nu a trebuit decât să îmi amintesc cum vorbește bunica.

drag de voi, mai treceți.
Adela

titlul îmi amintește Vanilla Sky. Imaginea păsării este excelentă, iar revenirea asupra ei intensifică inspirat impresia de luciditate. A ști că dincolo de orice vis pândește extincția.
Frumos: \"prefer locurile bântuite de spirite
căsătoriile sacre
și sălciile înconjurate de insecte\"



drag, Adela

sub forma epurată a concluziei sau a consecinței tuturor experiențelor.
Frumos spus / descris procesul.
Adela

că imaginea noastră, așa cum se compune [oglinda] sau descompune [cioburile] în ochii celorlalți, este rezultatul purei lor subiectivități, iar nu al actelor noastre. Un text despre alteritate.
Mi-a plăcut mult.
Adela

reacțiile de felul acesta, creative adică, nu pot decât să mă bucure.
Adela

cred că este în curs de scriere... fără premeditare.
Adela

mă bucur că ți-a plăcut.
Mai treci.
Adela

mulțumesc.
Adela

făurită din verde de semafor [îmi place cum descrii aici libertatea, sau sentimentul ei: \"verdele nu verdele nu / verdele nu minte niciodată\", pentru că induci certitudini]; din semne aparent golite de semnificație: \"meduze cu inimi bie încă moi. lapte cald. servere clipocind gălbui.
curenți vii de cozile cărora zdrăgănesc cutii de conserve. goale\", \"inima stoarsă ca un coș\".
un text fluid, de la un capăt la celălalt, în ciuda elementelor concrete care susțin această impresie de fluiditate.
mă bucur că ai revenit, îmi lipseai.
Adela

Mulțumesc. După prima reacție înregistrată la mine în pagină, nu credeam să fii cucerită atât de curând.
Mai treci.
Adela

Mari, mulțumesc pentru trecere și cuvintele frumoase.
Mishu - da, Michal este un înțelept. Păcat că doar din când în când.
Adela

când obosim, singurul refugiu posibil este undeva adânc într-un sine de pe care am tot crescut și ne-am tot decojit, cu fiecare vârstă. fără să îl pierdem însă [decât cel mult din vedere].
drag, Adela

păcat. ar trebui să o scrii. fragmentul cu păpușa [care nu mai e!!!] era excelent.
revino-ți. prea puțini trăiesc 100 de ani, și mai puțini nu au nimic de făcut, și nimeni nu are nimic de pierdut.
Adela

nu știu ce să mai spun, mă simt copleșită. din nou.
bine că vine weekendul și nu mai am acces la net, că altfel... cine știe ce s-ar mai putea întâmpla [să postez un text dezastruos? foarte posibil].
Acum, lăsând gluma la o parte... fotografiile tale sunt foarte bune, Mishule, nu te minimaliza. și sunt sigură că o să scrii în continuare la fel de bine pe cât am văzut eu. apropo. ce s-a întâmplat cu cartea niciodată scrisă? ai renunțat? :(
Adela

suficient cât să imprime spațiului mirosul de libertate.
Plăcut, citit, recitit... și în sfârșit, însemnat.
drag, Adela

da, cred că ai dreptate, poate varianta de ciornă era și mai clișeistică decât aceasta... habar n-am. oricum, e bine, cred, că am lăsat loc de continuare; s-ar putea să doresc să revin. și atunci mai bine invoc umbrele... cine știe ce vor aduce cu ele.
Mulțumesc și te mai aștept.
Adela

mulțumesc pentru poze și notă :)
ca să vezi cum comentam instantaneu una la cealaltă.
Acuma, ultimele două versuri... sunau în ciornă așa:
\"acum dacă nu te superi aș vrea să rămân puțin singură
în camera mea cu pereți năpârliți
și o frânghie\". dar nu am mai găsit poza cu frânghia, pe unde am salvat-o, și... am schimbat.
Crezi că ar fi sunat mai puțin clișeistic, ce zici?
Adela

excelent.
O să mă gândesc la o replică, dar până una alta, epigramiști cu har, dați iama.
subiect generos!
Adela

văd aici o dedublare, eul poetic aflat în același timp în postura de angajator și angajat pentru crimă. un fel de self-infliction. dar totul e bine când se termină cu bine, pentru că ideea sfârșește prin a speria îngrozitor, iar asta înseamnă că ai depășit-o deja.
Adela