Adela Setti

http://www.pbase.com/marciocabral/root

http://www.pbase.com/edekel/root

http://www.pbase.com/tineke/root

http://www.pbase.com/legalbean/root
http://www.pbase.com/cman3002/root

http://www.pbase.com/garyb50/root

http://www.pbase.com/scared_of_the_dark/root
http://www.pbase.com/georgechristakos/root

http://www.pbase.com/jfhasson/root

http://www.pbase.com/c_walker/root

http://www.pbase.com/oleg_b/root

în primul rând îți mulțumesc pentru recomandare.
Textul urma să mai fie prelucrat. Aș fi făcut niște modificări:
Subtitlul ar fi fost Unna Ultima, pentru că este ultimul text în care personajul apare.
\"raza ușor ostenită a obrazului tău / delicat ca un măr ananas privit de un pictor\" - cezura pusă aiurea cred că e responsabilă cu ușoara banalizare a imaginii, dar așa cum am așezat-o aici îi salvează prospețimea.
În prima variantă a textului, \"foșnetul de mătase al pielii\" era \"foșnetul rochiei\". între cele două formule, am păstrat \"foșnetul de mătase al pielii\", întrucât este unul din punctele în care se realizează legătura cu fotografia. posibil să fie clișeistică, dar așa am simțit-o și așa o las, până îmi apare una mai inspirată.
deci numai subtitlul, dacă ești de acord, și cezura se schimbă, for now.
Mulțumesc încă o dată.
drag, Adela

Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase și aprecieri. Mă bucur că textul acesta a ajuns la voi nealterat, purtându-vă prin lumea Unnei mele.
Vă mai aștept.
drag, Adela

the entire gallery can be found on the photographer\'s official page, on
http://www.pbase.com/suwanee/ladyofthe_house.
Thank you, Suwanee, for having allowed me to use them.

reversul monedei care nu apare în text, pentru că este contribuția cititorului, bineînțeles.
Adela, din nou

asta e partea luminoasă - poetul nu este singurul dătător de semnificații. prin uitarea sensurilor inițiale, cititorul poate reconfigura cuvintele (venind cu percepția lui proaspătă, nealterată, cu propria subiectivitate). astfel încât uitarea poate deveni o sursă de noi conținuturi.
partea luminoasă, altfel spus... este reversul monedei.
mulțumesc.
Adela

eu intenționam așa:
când murim, tot ce rămâne din noi sunt cuvintele, golite de semnificațiile pe care le-a împrumutat-o subiectivitatea noastră. Semnificațiile acestea intră în uitare, pe care eu am văzut-o ca pe o pasăre de pradă înfometată de asemenea hrană, o pasăre cu pântec încăpător (generos).
pretty sad, huh?
Adela

\"urmele tale se scufundă încet
ineluctabil\"
aici e pierderea, prima parte
\"mici și-mpreună
ți-amintești?\"
aici e privirea peste umăr, recuperarea conținuturilor dintâi
\"încerc să ies din roata care mă-nvârte-n zadar
să stau în marginea timpului\"
aici e mărturisirea (ne)putinței
\"varul crapă
și se revarsă
un mănunchi de frunze
prăfuite/fără anotimp
și o șopârlă-ntre ele-mi
șopteșșșșșșșșșșșșșșșșșșș\"
aici este intervenția din afară și deopotrivă din trecut. totodată punctul în care planurile temporale coincid.
textul, integral, reușește să inducă starea magică a celui ce își re-cunoaște copilăria cu mijloacele și simțurile cumva \"pervertite\" de luciditate ale adultului: \"legături să caut / metafizice/de-nnodat\" (aici aș fi zis \"să caut legături metafizice / noduri\", dar ideea transpare și în varianta ta).
Deci: steluță.
Adela

tot optimist. mă bucură aceasta, chiar dacă nu este în nota pe care am simțit-o eu.
e mai bine așa.
Adela

mulțumesc pentru interpretarea optimistă :)
Adela

\"bulele sunt
ca privirea de dimineață
ori e ori nu e
certificatul unui adevăr\"
văd aici o dedublare: cel ce este și cel ce vrea să fie dincolo de \"click\", \"într-un bar plin de amintiri prețioase\".
reușești să îmbini planurile, atât de bine încât cititorul trece de la unul la altul fără crispare.
plăcut atmosfera, mai ales.
Adela

sunt doar niște experimente
cam anoste, ce-i drept
dar foarte necesare în alte privințe.
mersi de opinie și nostalghie. și eu îl prefer pe proust.
Adela