Adela Setti

Călin Sămărghițan - cred că este prima oară când lași un semn, și încă unul strălucitor, pe pagina mea, îți mulțumesc. Da, Kieslowski se află pe lista mea de favoriți, la capitolul cinematografie și nu numai. Aici va fi o pluri-logie, culorile au și semnificații / conotații geografice, pe lângă celelalte, deslușite de tine atât de limpede.
Liviu Nanu - mă onorează trecerile tale. Nici mie nu îmi sună prea bine expresia citată, revin asupra ei. Mulțumesc.
cu drag, Adela

aici Degețica ar vrea să uite
cât de mult își dorea să plece
verdele e culoarea dintre două călătorii
o culoare de care doar îți sprijini tâmpla și tălpile

drag, Adela

dacă am înțeles bine (cu tot cu gheare și cheile sentimentului) textul ți-a plăcut. mă bucur, mai treci.
Adela

mă bucur dacă ți-a plăcut fie și partea vizuală. am prelucrat imaginile în photoshop pentru o susținere adecvată a mesajului/poveștii. coșmarul e al meu, în primul rând. dacă pentru cititor nu este (un coșmar), faptul acesta nu poate fi decât de bine.
ne mai citim.
Adela

acesteI călătorii

mă bucură trecerea ta, iar dacă va să iasă un câmp de maci din istoria coșmarescă a aceste călătorii prin sânge spre Celălalt, mă va bucura și mai mult, căci se va chema că nu am țintuit-o degeaba în pagina aceasta.
Adela

mă bucur să constat că ai trecut din nou pe aici. mulțumesc. am ținut cont de sfatul tău.
Adela

ca să îți spun că dintre toate textele tale, pe care le-am citit, acesta mi se pare cel mai frumos. scris cu mână sigură și inimă încercată.
îndeosebi mi-a plăcut \"ea spune: de aceea tac pietrele
pentru că în ventriculi curge o liniște verde
iar oasele s-au adunat într-un singur ghem
de la care începem noi cu toate numele noastre\"
drag, Adela

\"despletește-mi părul, așa, lent, cum desfaci apele mării, corăbier rătăcit prin plumb și cupru.\"
mărturisesc că îmi este greu să citesc acest jurnal, să intru în atmosfera lui. ca și când aș avea de-a face cu un palimpsest, la care se adaugă, cu fiecare fragment, o altă mărturie, a unui alt timp - mă rătăcesc prin lumea aceasta a lui, atât de sensibil interiorizată.
un profan
Adela

vă mulțumesc că ați călătorit cu mine.
vă mai aștept.
Adela

pentru că așa se întâmplă - să visăm doar, locuri unde piciorul nostru nu va străbate. din varii motive.
e bine atâta timp cât putem visa. textele din seria aceasta vor fi despre locuri visate (să zicem că mențiunea mea la asta se referea).
mă bucur că ți-a plăcut. și mie ultimul tău, cu iz rusesc.
Adela

mulțumesc. intenționez o plimbare prin toate culorile... deci mai e încă drum lung pentru călătorii cu visul și -vântul.
drag, Adela

nu știu cât ții la fraza asta \"Aici sunt mantia voievodului și muntele lui moise și noaptea care cade întru veșnicie.\" - mie îmi lasă o impresie disonantă.
altfel, textul este bine construit pe ideea de cauză și efect, imaginile folosite sunt proaspete și sensibile, \"încercuiesc\" iubirea fără să limiteze prin definire, lărgind aria; seamănă cu cercurile făcute de piatră în apă, ce realizezi tu aici.
Mi-a plăcut foarte mult: \"E, poate, la fel ca iubirea copilului cerșetor pentru cățelul lui care abia a făcut ochi, cel ce se plimbă de ici colo prin vagoanele metroului spunînd ceva despre familia lui,
Sau poate ca e doar o liniște dinafară care îmi crește un copil și-un cățel înăuntru.\"
și sfârșitul, care poate fi un început, o reluare a încercuirii, pe alt palier, într-un registru analogic diferit, dar uzând de aceeași tehnică: \"Și poate că fumul își dorește un foc
Iar focul imploră să aibă ce arde.
Ce zici, îi dăm niște vreascuri?\"
cred că ar trebui continuat cumva, subiectul este generos și ar suporta o mulțime de asocieri.
pentru fragmentul acesta, primești stea.
și te urmăresc.
Adela

\"culoarea\" tuturor anticipărilor, pentru că le cuprinde pe toate celelalte.
lumea nu este neagră, este luminoasă, trebuie doar să fim deschiși și să îi oferim astfel posibilitatea de a ni se revela. fie și doar în vise.
drag, Adela

e locul.
dar mă bucur că l-ai văzut ca pe o insulă, pentru că este la fel de îndepărtat ca o insulă (to us, those who will rather not travel).
drag, Adela

îți mulțumesc, Olga, pentru steluță și comentariul generos.
am observat și eu problema legată de comentarii.
nu am apucat să citesc reacțiile lui Hanny și Enaquis, despre care am luat act prin mail; le mulțumesc de asemenea pentru vizită.
Adela

ai dreptate, scopul este eliberarea (sau ar trebui să fie). dar nu e totul. ideal ar fi ca, prin împărtășiri, oamenii să crească unii spre ceilalți, și să se îmbogățească spiritual unii prin ceilalți. nu în sensul orgolios de culturalizare, ci în acela, firesc, de umanizare.
mă bucur dacă aceasta se petrece uneori.
Adela

text-șarpe în curgere sinuoasă despre un sentiment performat (sentiment care devine, în maniera lui insinuantă, act, și nu rămâne un simplu demers declarativ, cum ne-am fi așteptat, poate)
un text de amplă respirație, ca un moment de îndelungată recunoaștere între două uitări (\"privindu-ne în nisip / privindu-ne / uitându-ne-n oglindă / uitându-ne\")
text scris cu mână sigură, netemătoare (de turnura pe care ar putea să o ia repetițiile și gerunziile; ai riscat mult :)
sentimentul, căci despre sentiment tratează, este transmis cu acuratețe și prin apelul la concret, un concret grațios corporal.
bun. steluță cu felicitări.
Adela

\"dacă privești prin frunza aceasta de oleandru spre soare
vei vedea lungi caravane trecând spre capătul lumii\"
o privire atentă spre universul mic.
\"tu nu ești aici\" marchează o absență necesară, fără de care universul mare nu ar fi fost înțeles ca imens carnaval, nici eul poetic nu ar fi descins direct în miezul primăverii presimțite.
acord stea.
Adela

fiecare lecție e aici preludiul sau premisa următoarei lecții.
dar cred că de fapt nu oamenii te învață, ci universul, uzând de elementele vitalității sale manifeste: aer, păsări, copaci, fulger, ele sunt cele care execută gesturi elementare pe care privirea ta de om atent prin suferință le prinde. nu oamenii te învață, ci omul care ești se învață singur. sau - să fie suferința provocată de ceilalți, învățătorul? lacrimile din final mă pun pe gânduri.
textul curge frumos, se înlănțuie expresiv, transmite fără stângăcie adevăruri simple și adânci.
fapt care mă îndreptățește să acord steluță.
Adela