Adela Setti

stau foarte rar pe mess, dar când sunt acolo și nu sunt ocupată, salut :)
Adela

da, moartea ne întoarce din drum, reamintindu-ne, de multe ori.
drag, Adela

venind de la tine, mă bucură tare.
Adela

mulțumesc pentru lectură și impresiile lăsate aici.
Adela

Bogdan - încă nu știu dacă va continua. Ideal ar fi să nu.
Dan - am corectat, mulțumesc.
Adrian - așa se întâmplă, aceasta e impresia și rezultatul se vede, e alegerea libertății, sau a morții.
Mulțumesc tuturor.
drag, Adela

bine ai venit pe site.
începi în forță, după cum constat, cu un text-manifest.
observ aici o detașare de Celălalt, în favoarea Sinelui, fapt remarcabil și legitim: \"plec/căutându-mi regăsirea
fără explicații/ într-o zi de iunie/
iubirea mea/ iubirea vieții mele/ iubirea sinelui meu/
o iau cu mine.\" (repetiție neredundantă, slujește intensificării mesajului)
descrierea situației este simplă, percutantă, delimitează sinele de trivia, prin refuz: \"înloc de căușul de kinley
înloc de mâncarea domesticită prin termeni și reguli.
plec astăzi/\"
tot din trivia din care se evadează face parte și Celălalt, cu arsenalul de efecte/atitudini personale: \"ochii mei înfometați se hrăneau cu camera ta
cu ultima imagine a ta stând gol pe pat
jumătate adormit/ jumătate treaz.\"
\"ziua în care mi-ai spus să pleci\" capătă atributele unui \"cocon\" (frumoasă metaforă), e începutul unei libertăți asumate, asimilate renașterii, transformării.
textul este bun, e scris cu nerv, îmi place.
remarci: în loc, nu înloc, dacă nu intenționai acest fel de scriere, corectează; slash-urile la capăt de vers nu sunt necesare, textul curge firesc și ritmul se susține și fără ele.
însteluțez, chiar dacă e doar începutul.
la texte cât mai multe și mai bune.
Adela

în primul rând, mulțumiri pentru semnul strălucitor și pentru interpretarea extrem de interesantă (nu știu foarte multe despre gheișe, acum m-ai făcut curioasă).
și, da, în postludiul acesta amoros este un nou preludiu, la Libertate. mă pregătesc pt :)
drag, Adela

fostul titlu - Marte fără i.

eu zic că mai degrabă încearcă să de-limiteze.
singurătatea e o libertate prețioasă.
inițial mă gândisem să intitulez \"declarație de independență\", dar cum e martie și prea suna a război, am eufemi(ni)zat un pic.
mulțumesc de semn.
Adela

cam greoi, da, antepenultimul vers. cam criptic. instantaneul înseamnă aici momentul multașteptat, ruperea pâinii este simbolul despărțirii nedureroase întrucât cel ce rupe este săracul flămând, personalizare a singurătății care se dorește restabilită în special pentru cel ce glăsuiește în text.
mulțumesc de semn.
drag, Adela

nu pot scrie tăios - nu sunt nici cuțit, nici bărbat.
mulțumesc pentru semnul primăvăratic.
Adela

mulțumesc. voi mai schimba câte ceva, cred că imaginea. căutam altfel de instantaneu, o siluetă într-o ușă.
Adela

ai dreptate, dar textul e în proces de plină facere :)
Adela

abia acum am observat semnul tău, mulțumesc și te mai aștept.
drag, Adela

muntele, adică pietroiul, cărat de sisif în spinare. sisif calcă pe același munte, adică da, clar, se contorsionează, merge pe sine și aceasta e averea lui, care nu e o avere materială ci una spirituală. se are, adică, pe sine. taigaua yin-yang trimite iarasi la contorsiune, una spirituală deopotrivă, între un semn feminin și unul masculin, de aici se detecteazăcaracterul ambigen al spiritului. altfel spus, sisif este mult bogat în conștiință de sine.
pe de altă parte, exercițiul acesta este circumscris. din ambele direcții văzute mai sus.
good enough for a star, zic eu.
Adela

actually.

să deslușeaScă

nu te-ai înșelat, nu ai exagerat, totuși interpretarea ta este foarte generoasă. desigur, atunci când scriem o facem sub imperiul \"presimțirii\" unor semnificații, mai degrabă intuim, dibuim, niște realități. în timp ce rolul interpretatorului este să deslușeacă și clarifice intuițiile autorului. din punctul acesta de vedere, ceea ce ai reușit tu a fost să te achiți mai mult decât onorabil de rolul de interpretator.
fapt pentru care din nou îți mulțumesc.
Adela

Vasile Munteanu (îți voi spune Koga, de acum, dacă îmi permiți) aici textul nu are conotații așa de extinse cum le-a extras privirea ta de cititor sensibil. aici se trage pur și simplu o linie între un \"giver\" și un \"taker\", cel ce doar dăruiește și cel ce doar primește - rezultatul fiind dezastruos pentru amândoi, cu diferența că doar dăruitorul conștientizează dezastrul.
e un text de situație, cu alte cuvinte.
dar, mă bucur că i-ai găsit semnificații mai ample, care depășesc acest registru.
îți mulțumesc.
Adela

încearcă să folosești perfect compus și în prima strofă, pentru impresia de unitate necesară.
din textul acesta rămân cu o șerpuire grațioasă între două condiții / statusuri posibile.
paradoxal, cerșetorul bântuia prin piețe și se numea Dumnezeu (mă gândeam și eu la asta, odată).
Adela