(în vârful ghetei tale roșii)

să privești o bucată de lemn dintr-un gard și să le revezi pe toate calde din palma ta de copil un bulgăre de zăpadă și să simți răceala umedă în vârful ghetei tale roșii de lac cumpărate din magazinul universal de la colț în ajun de crăciun gâtul amar când a doua zi toți copiii aveau la fel un mugure și să ai pieptul plin cu toate freziile aduse de la școală de mama ta profesoară care nu seamănă cu a mea să privești răsăritul și să te simți puternic fiindcă ai ucis o noapte sub gene ascultând the end de blur cu tâmpla lipită de cursuri să privești adânc în ochi un far aprins și să știi că nimic niciodată nu va mai fi la fel fiindcă de când fumezi lumea nu mai are miros și mărul din care muști nu vine din beciul bunicilor ci dintr-un stand de mall să privești o femeie crupa ei plină și să-ți vezi copiii căutându-ți prin geantă dulciurile promise de peste mări și țări neapărat în aeroport să privești femeia care va pleca lăsându-te nerepetat și pălăria de pâslă cu cu boruri largi din șanț să îți adune tot drumul sub tălpi când rostești fără să vrei sărutmâna tată pielea ta impregnată cu sămânța memoriei cade acoperă ploaia pe care o privesc pe jumătate și mi te bântuie întreg aș închide ochii să nu aflu tot ce nu vrei să spui #București, 17 decembrie 2003# ____ Copyright Adela Setti