Adela Cenghri

Complet defrisat de sentimente Te-ai gandit sa dai buzna dincolo de cuvinte Sa ma napustesti pe mine Inghesuita in camera cartilor Pentru a afla Natura defrisarii tale cotidiene Ei bine, eu

Patrunzand rasfirati printre florile de cires, ma despic petala cu petala Daruiesc mii de suspine culese din frunzele moi Sarutand buze fierbinti, ma tresar in ochii tai infometati, Dorind sa

- « sa-mi rostesti mai bine amarul » zise ea, grebland furtuna, linistita, dupa ploaie. Se gandi ca peste campuri O sa vina Dupamiaza Si grabita se strecoara sa alunge Alte vrabii. - «

Mi-a venit asa de-odata sa va scriu de adierea vantului, de ramura cea noua si bineinteles, de personajul principal, licuriciul de miere. Licuriciul de miere este genul de licurici care e dulce (doar

Fameia de 40 de ani a zilelor noastre este o femeie de succes, o femeie de cariera, o mama iubitoare, o sotie ...etc. Dar cum sunt cele care nu sunt asa? Cele care sunt singure, nu au prieten, sot,

Cand o lacrima cade, precum un picur de pe streasina sa stii ca nu e pentru tine, e a mea si o voi pastra mereu zambidu-ti fetzei tale mereu stralucitoare.

Fiinta care e parte din mine se-arunca cu\'ncredere in brate-mi, fiinta care e parte din mine imi spune \"te iubesc\" fara vorbe.

Statea pe marginea patului, pe jumate dezvelita si cu paharul de vin pe noptiera. Butona canalele televizorului. Era tarziu in noapte si se pregatise demult de culcare, dar fara vreun motiv anume, nu

Un vânt rece adie prin tufișuri îngălbenite Vine toamna, Dezbrăcând copacii de frunze… Vine toamna Cu miros de ceață amară, Vine toamna Oprind simfoniile din pădure Și chiar vântul din nord

Frunzele tremură la mângâierea suavă a vântului. Frunzele îmi aduc aminte de păduri, păduri cu zumzet de albine și miros proaspăt de primăvară, păduri care se află numai acolo unde ești tu… Pădurile

I Ninge. Se apropie de mine dând din aripi… Îmi cade în palmă și strălucește, Se zbate. A nins, acum e apă… S-a topit. II Mă măsoară din înaltul cerului, Îmi dă târcoale… Ar veni la mine

Mă tăvălesc și jalea îmi strivește pământul Aud veselia gonind printre morți, Culoarea răsare cu scrâșnet în vântul Ce vine de afară gonindu-i pe toți Se aude misterul luptând cu însetare Să

Nu ma lasa sa-mi strivesc aripile De coroana cerului Si smulge-mi intunecarea Si da-mi lumina sufletului Sa-mi izbucneasca lacrimile Precum vulcanii inundati de lumina Si floarea sarutului

Odată am să încerc să fiu copac. Primăvara voi fi plin de flori și de iubire, Soarele mă va alinta… Și va veni vara, Capricioasă și pasională, Fierbinte și furtunoasă… Lăsându-mă plin de

Mă intorc privindu-te Si mi-s gândurile încețoșate de disperare mi-e sufletul ascuns într-o inima pustie si goală și mi-s lacrimile scurse de vlagă. Mă îndrept înspre o stea Și mi-s brațele

Îmi urlă sufletul, disperat de iubire Și haosul nebun de care aș vrea să scap Mă alungă departe printre alte coșmare, mi-e visul devenit un cosmar. Aș vrea să zbor spre un curcubeu Spre o lume