Poezie
Fulgi
1 min lectură·
Mediu
I
Ninge.
Se apropie de mine dând din aripi…
Îmi cade în palmă și strălucește,
Se zbate.
A nins, acum e apă…
S-a topit.
II
Mă măsoară din înaltul cerului,
Îmi dă târcoale…
Ar veni la mine dacă l-aș chema…
Se rotește în jurul ochilor mei,
Se zbuciumă, se zbate,
M-a sărutat pe frunte…
Și a murit.
III
Îmi place să fiu fulg…
Alerg prin mulțime suflat de vânt.
Încerc să cuprind tot și pe toate,
Nu am viață lungă…
În curând mă voi zdrobi de pământ
Și voi fi călcat cu nepăsare…
Cui îi pasă? În cer mai sunt destui…
003325
0