Copila
- « sa-mi rostesti mai bine amarul » zise ea, grebland furtuna, linistita, dupa ploaie. Se gandi ca peste campuri O sa vina Dupamiaza Si grabita se strecoara sa alunge Alte vrabii. - «
drag nebun
Dintre strofe verzi de pini ce imi cresc din gandul tau as dori sa-ti fac gradini sa le-atarn la gatul meu. Sarutate, Alintate, Pline de dulceatza toate. Sa le prinzi, Sa le
Fetitei mele
Cand o lacrima cade, precum un picur de pe streasina sa stii ca nu e pentru tine, e a mea si o voi pastra mereu zambidu-ti fetzei tale mereu stralucitoare.
Fiinta
Fiinta care e parte din mine se-arunca cu\'ncredere in brate-mi, fiinta care e parte din mine imi spune \"te iubesc\" fara vorbe.
Vine toamna
Un vânt rece adie prin tufișuri îngălbenite Vine toamna, Dezbrăcând copacii de frunze… Vine toamna Cu miros de ceață amară, Vine toamna Oprind simfoniile din pădure Și chiar vântul din nord
Suflet
O bucată din ochiul tău vreau, Să mă văd cum mă vezi tu…! Și o bucată din mâna ta, Să mă ating cum mă atingi tu…! Sau mai bine hai privește-mă Și atinge-mă! Vezi? Nu m-am spart! Nu mai sunt
Soare
Care este soarele soarelui? Dar luna? Nu are nici oameni? Atunci de ce e așa strălucitor?
Rasul Plansului
Cum sa plâng Râzând, plângând? Cum să râd Plângând râzând? Să mă plâng râzând? Să mă râd plângând? Plâns cu plânsul plânsului, Râs cu râsul râsului….
Iarna unui copil
Fulgi de puf străvezii Coboară din cer spre mine, Fulgi albi de zăpadă Ning jucăuș pe coline. În inima mea ninge, Ninge cu mii de scântei A venit iarna Și bucuriile ei. A venit iarna cu
Fulgi
I Ninge. Se apropie de mine dând din aripi… Îmi cade în palmă și strălucește, Se zbate. A nins, acum e apă… S-a topit. II Mă măsoară din înaltul cerului, Îmi dă târcoale… Ar veni la mine
Frunze
E cu soare și cu mare Și cu ape dulci-amare, Ca o frunză îmi răsare, Am o creangă în spinare. Mi se gâdilă spinarea Și cu frunza și cu marea Și cu soare îmi răsare Înc-o frunză și mai mare.
Floare
Ca o floare cu pudoare Cu pudoare ca o floare, Moare floarea cu pudoare, Cu pudoare floarea moare, Moare pudoarea cu floarea.
Drumul spre moarte
Mă tăvălesc și jalea îmi strivește pământul Aud veselia gonind printre morți, Culoarea răsare cu scrâșnet în vântul Ce vine de afară gonindu-i pe toți Se aude misterul luptând cu însetare Să
Dorinta sufletului
Nu ma lasa sa-mi strivesc aripile De coroana cerului Si smulge-mi intunecarea Si da-mi lumina sufletului Sa-mi izbucneasca lacrimile Precum vulcanii inundati de lumina Si floarea sarutului
Copac în anotimpuri
Odată am să încerc să fiu copac. Primăvara voi fi plin de flori și de iubire, Soarele mă va alinta… Și va veni vara, Capricioasă și pasională, Fierbinte și furtunoasă… Lăsându-mă plin de
Contur de suflet
Mă intorc privindu-te Si mi-s gândurile încețoșate de disperare mi-e sufletul ascuns într-o inima pustie si goală și mi-s lacrimile scurse de vlagă. Mă îndrept înspre o stea Și mi-s brațele
Aș vrea să zbor deasupra unui curcubeu
Îmi urlă sufletul, disperat de iubire Și haosul nebun de care aș vrea să scap Mă alungă departe printre alte coșmare, mi-e visul devenit un cosmar. Aș vrea să zbor spre un curcubeu Spre o lume
