Crosetez

crosetez ganduri aiurea si imi vin o mie de idei pe loc dar la fereastra, nu aievea si freamatatul ma ia cu foc frustrarea e o veche stea ce nu ascunde jalea ma-runca intr-un vis ce-n bloc, nu-s gaseste starea cum as putea sa scriu in vers ce mintea-mi imi refuza sa ma arunc pe strazi din mers in camera difuza as face versuri fara stres daca prin lampi as duce o lume fara de-nteles in praguri, la rascruce o mie de ganduri cu tine mi-ar framanta disperarea si faguri dulci de-albine mi-ar birui incantarea cand lumea refuza sa calce pe strazi cu mortii si vii si tontii sa ne prefacem ca suntem parazi la cesul din urma a mortii crosetez ganduri cum am mai spus si nimic nu iese din mine ma lasa cu mintea plina de o mie de ganduri si doar unul la tine