Constanta amanare a primaverii

Patrunzand rasfirati printre florile de cires, ma despic petala cu petala Daruiesc mii de suspine culese din frunzele moi Sarutand buze fierbinti, ma tresar in ochii tai infometati, Dorind sa imi atingi pornirile. Si apoi, lasand marea la o parte, Am fi noi descarcati, dezbracati de noi si de mastile noastre Incolaciti, ametiti, daruiti cu totul naturii… Constanta chemare “haide… haide…” Ar suna rusinos de tandru si senzual Iar ochii mei strivind ochii tai, Ar patrunde dincolo de ziduri si dincolo de tine.