dintr-un lan de porumb lumea îți pare o bluză imensă
ne prindem de mâini cât să nu-nsemne iubire
ce recoltă!
într-o astfel de lume
tare mult aș muri pe afară să știu că din mine
i-ai croi
noi doi ne-am mai văzut o dată
lighioanele ne lingeau coastele vântul noroaiele câteva specii
aveam cearcăne într-o zi ne-am fi putut revedea
iar cearta aceea unul cu spatele la celălalt ar fi
odată mi-a fost foame și mi-am adus aminte de tine
am alergat până la parter
și ți-am luat mâinile
ca să dansăm un deceniu.
aveai și atunci genele asfaltate și degetele ca de mort,
în ziua aceea
bătrânul meu a murit într-o uzină
când vara încă își mai ascuțea săgețile
când turbinele se încălzeau la foc de tabără
era pornit ca o lege nescrisă,
într-un tărâm interzis
bătrânul meu
miroase a pământ și a iarbă.
miroase a oameni de pământ în urme de copite
miroase a țară și stăm ca rozătoare de pământ la graniță
ca și cum am sta cu o radieră
să ștergem o linie
Când se oprește din visat, bătrâna mătură camera
uitându-le numele celor apropiați.
Apropiații încarcă holurile mușcând din pulpele de animal însângerate,
iar sunetele de carne zdrobită spală
și boala ți se vede în ochi
îți adună cu migală organ cu organ,
idee cu idee
ți se vede în piele apusul
cu scutul de bronz neclintit
încă-i iarnă,
e aproape martie, să nu pleci, liftul e blocat
dacă m-aș plânge de carburant, pentru tine aș muri oricând.
oricum nu contează.
stau de ieri și de azi lângă ușă
și tot îmi aleg stoluri de femei planetare în care mă văd,
nimeni nu anunță nimic,
vreau să le spui tot ce vor să audă.
spune-le despre tine.
spune-le că iubirea este un ochi de mânz care adapă celelalte herghelii
și ei își vor flutura coamele convinși, așteptându-și
măcar, dă din aripă, i-am spus,
dar el și le-a strâns pe amândouă dedesubt.
erau zile când pierdea
și atunci și le ținea orizontale,
ca pe niște steaguri aplecate anunțând că războiul încă mai
m-au întrebat reporterii ce viciu am
și le-am spus că dimineața și seara
mă îmbrac în piele de om
și imit gesturile lor
cel mai mult îmi place, le spuneam,
să râd copios atunci când mă mint că
câinele neasmuțit are o rană veșnică la aripa stângă a unui șoim.
șoimul planează ca o aripă dreaptă lăsată în urmă,
fără să ceară socoteală,
fără să întrebe de proveniență.
mi-am poruncit să
pe mine scriitorii m-au făcut bădăran
pentu că eram atât de fraier că mi se jucau muștele prin cerul gurii
nu știam să pun literă cu literă
nu știam să citesc bou cu b
și porc cu c
într-o zi
dacă gurile se ciuruiesc în cerșetori
și stâncile devin roci și ziduri tot mai mari,
încă un zeu și-un rege apune în cristale sicrie...
de mii de ori cuvintele nu sunt sulițe,
iar penele de
să urcăm să urcăm pe scara asta
și ne va crește un corn mare din frunte
sau să ne întâlnim pentru prima oară și să ne prefacem că suntem la telejurnal
bună seara stimați telespectatori să nu
când îți țin sânul așa strâns, nu mă refer la paris
și nici la cei care-și mătură docil fața porții,
pietrișul,
mă refer la prognoze
și la cât de mult se ascunde un sân într-un pumn,
speriat de
în seara asta vine dumnezeu
o să-i ling mâinile o să vorbim de femei
uite doamne cum îmi plac unghiile
cum sar pârleazul
țin de ceva timp să-ți mulțumesc
dar taci mai repede decât pot eu
atunci când ești împietrit
sau ascuns în cele mai sofisticate buncăre
sau când sonata pentru pian chiar și încet se aude ca și cum ar fi o persoană
atunci când trimiți din când în când privirea
acum că e 12 și ceva
să ne așezăm cu mâinile pe cântar
și să așteptăm până ne va țâșni prin ochi ugerul pământului,
iar eu, unindu-mi fruntea cu inelarul tău,
voi mărturisi tot.
oamenii și-au desenat fețe de morți pe fețele lor vii
și primele fețe zâmbeau
și celelalte fețe zâmbeau
în lumea aceasta de zâmbete maimuța lui darwin evoluează în om
iar omul își desenează fețe
în loc de umeri, aș fi vrut ca mama să-mi nască două ancore.
aș fi stat pe fundul mării guvernând între corăbii și pământ.
aș fi fost o corabie cu umeri sau un pământ cu frânghii lungi și
a mers pe marginile mele ca și cum ar fi mers pe o sârmă și mi-a cerut timp.
eu i-am oferit o mână.
mai târziu ne-a luat câteva vieți să ne căutam o corabie
și-am tăcut unul altuia printre toți
AR