Ada Stanescu

am înghesuit , ca în fiecare dimineață, sub cearceaf visele cu trenuri goale, copaci cu flori albe și băieți pe care i-am văzut o singură dată sau nu mai știu sigur când mi-am întors genele

Nu m-am simțit niciodată atât de singură ca un băăă... dupa ce toți copiii au plecat acasă sau ca o jachetă uitată într-un compartiment de clasa a doua. Nici măcar atunci când citeam foarte

Niciodată noaptea nu a fost așa Așa nu a fost niciodată noaptea Nu a fost așa noaptea niciodată Bucăți de întuneric se rostogolesc prin geamul deschis ca piesele de lego cu minisuflete și

nu vorbi cu mine nu-ți întinde spre mine spinii de pe palme și de pe piept nu te uita în jos nici în sus pentru că acolo sunt eu tu nu m-ai cunoscut nici după ce ne-am lipit unul de altul cu

să se acopere tot cu zăpadă ploaie gheață pamânt mult pamânt coji de semințe sufletul meu va fi închis în coji de semințe sfarmă-mă dezbracă-mă fără milă jupoaie-mi aripile joacă-te elastic

daca eu aș fi gagiu și tu gagică te-aș duce gagico undeva departe să ne iubim undeva unde sunt multe dealuri cu ierburi mici ne-am iubi pe sub ierburi noaptea și am trage rouă pe nas eu

Aerul mă taie și liniile de tramvai stau să mi se încolăcească pe după glezne trec în liniște pe lângă bălți-oceane Era să se înece unu la două străzi mai în spate l-am văzut, se scufunda nu

mie seara înainte să adorm îmi place să îmi cojesc pielea de pe piept apoi carnea se desprinde în fâșii în întunericul camerei inima mea luminează fosforescent la lumina inimii mele poți să

puține chestii se compară cu nopțile de iarnă în care plouă și te simți ca într-un acvariu plin cu lapte de exemplu când am fost cu Paul sa cumpărăm vodcă de la o benzinărie am intrat cu sufletul

atunci când te-am văzut singur atârnând de lumina galbenă a lămpii cu un cerc ascuțit de asfalt în jurul tău am putut vedea că tu ești de fapt un punct de densitate maximă care îmi

nu e de mirare că Maria vrea să meargă la București a auzit că acolo băieții sunt mult mai Feți-Frumoși că iarna e mult mai blandă ceea ce înseamnă că nu trebuie să poarte ștrampi și că

m-am îndrăgostit de atâtea ori de mine acum e rândul tău și când stăm amândoi pe spate și ne uităm la nori furnica de pe coapsă ca un șurub îmi injectează metal prin țesuturi mă simt atât

m-aș scufunda de pe balcon în câmpiile ca niște pături din păr de cămilă miroase a ars a nopți nedormite lumina apasă ca niște degete în ochi mă iubesc prea mult apropie-te și o să te

în noapea în care stelele cad din cer în cer și sună ca ropotele repezi de cerbi tineri în noaptea asta când pe gâtul tău descoperit pâlpâie umbra unei flăcări dinăuntru noi am uitat de

te aștept în fața poștei e trecut de și zece și nu m-am îmbrăcat cum trebuie că știu că-ți place paltonul ăsta mă strânge ca naiba mi-ar plăcea foarte tare să ajungi și să facem un foc aici în

Am încuiat de ceva vreme toate bucățelele de tine într-o eprubetă mică de sticlă: lucioasă, convexă, impenetrabilă doar că-i transparentă. Ieri am vrut s-o strâng în palme, mă gândeam că poate

întreabă-te despre mine. eu sunt zeul. eu sunt lumea, eu sunt observatorul, lentila și ce e dincolo de ea. toate se revarsă din mine spre unghiurile îndepărtate ale conștiinței mele. rețeaua firelor

eu nu mai pot scrie șuvoiul se oprește undeva sub claviculă /mi-a spus la un moment dat cineva că am clavicule frumoase dar atât de curbe/ ana dragă oprește-te până nu uiți de tine ai uitat

Vrei să ne aruncăm acum? sau vrei să mai privim mașinile? sunt doar niște -vai de ele- organisme de fier dar stai mâinile tale... au reflexe metalice Ne aruncăm? Sau te mai uiți la stolurile

Atunci când eu, tu și Dana o să fim morți Paul n-o să mai știe pe cine să iubească. O să bea pe rând toate paharele de vin, toate sufletele pure, pâna o să moară de scârba sau înecat în

O să vreau să stau pe asfalt și să mă uit în sus sau mai bine, în jos pâna când o să se dividă eul de mine. Atunci eu o să mă ridic mirosind a narcise albe, eu o sa mă strige de pe

mă picuri pe spate cu vârfurile degetelor mă iubește nu mă iubește mă iubește nu mă iubește pâna când termin frunzele se face tot mai târziu și mai octombrie de ce te joci în părul meu, nici