AAA

Și tu ești om. O, da, nu încerca să negi. Ești un om ca toți ceilalți: insignifiant, slab și mirat de tot ce vezi că e puțin diferit de locul în care ai crescut. Un om într-o mulțime imensă care se

Dacă vrei să te cerți cu cineva, începe o discuție despre religie, politică, avort, clonare sau pedeapsa cu moartea. Toate se numesc “probleme de etică” și fiecare conține o sămânță de discordie, de

Ușa se trântește brusc de perete scoțând un geamăt imperceptibil. Oamenii trec la fel de indiferenți pe stradă și ușa casei stă deschisă, bălăngănindu-se a pustiu. Fiecare o ocolește și o lasă așa.

Sunetul făcut de pieptul meu când îl lovesc cu palmele e sec. Ca și cum nu ar exista nimic dedesubt. E osul tare, se simte, dar în profunzime îmi pierd vizibilitatea și cred că e un vid. Nu-mi dau

Uneori, atunci când este foarte senin noaptea, dacă privești când trebuie și ești atent, departe, pe boltă, printre stelele multe, poți să vezi câteva urme de pași, care se îndepărtează rapid și

Sst! Nu vorbi. Doar fii puțin atent. Vreau să-ți arăt ceva… Mergem pe străduțe înguste, necunoscute. Nu e nevoie să știi unde ne vom opri, pe unde am venit sau pe unde ne întoarcem. Sunt lucruri

anul 1: Să intri mut în această lume și să deschizi ochii. Să plângi pentru că te-ai rupt de creatorul tău și să râzi pentru că știi că într-o zi vei fi tu creatorul. anul 2: Să stai drept pe

Frig pentru ianuarie. Îmi afund bărbia mai bine în fular. Puțini oameni pe strada asta. Normal, e în construcții, e întoarsă pe dos, nu mai pot ajunge aici mașinile, deci nu mai prezintă

Uite următoarea treaptă. Să o urc? Normal. Ridic piciorul încet, îl plasez cu atenție pe beton, îi încerc rezistența și mă ridic cu tot corpul rapid. Am ajuns, gata. Mai are rost să urc? Normal.

Stăm legați de scaune reci, metalice, într-o cameră îngustă și foarte înaltă. Suntem calmi și privim cu pleoapele ușor lăsate cum aceeași frunză cade din același copac din nou și din nou și din nou.

Cu nasul lipit de vitrină și cu ochii înroșiți de frig și de oboseală privea cu atenție cutiuța muzicală cu o scoică rotitoare în mijloc. Își băgă mâinile în buzunare și se îndepărtă. O altă

Ceasul își mișcă leneș limba minutarului, trăgând parcă de timp. În clasă e o căldură înăbușitoare, de septembrie. Stăm toți în bănci și…tăcem. Unii privesc cerul albastru prin fereastra

Stai în pat. Să te ridici sau să rămâi? Alege. Þi-e foame. Ciorbă sau sarmale? Alege. Stânga sau dreapta? Alege! Vii sau pleci? Alege!! Creezi sau copiezi? Alege!!! Totul înseamnă să alegi, de la

Din perdeaua opacă, întunecată a pădurii se zărește un punct luminos. Zăpada se așterne în continuare peste tot și toate. Un fulg mare, o steluță argintie de gheață alunecă lin spre pământ. De sus

Poștașul vine, poștașul pleacă. Vine pentru toată lumea și vine pentru fiecare în parte. Pe același drum bătut vine și pe același pleacă, de fiecare dată la fel și totuși diferit în câte un punct.

Am fost odată tu și eu. Eu eram neștiutoare, tu erai atotștiutor. Eu eram mică, tu erai mare. Eu eram albă, tu erai negru. Eu aveam un gând și tu aveai același gând. Eu trăiam într-un triunghi

A fost odată ca niciodată… Nu. Nu este un început bun. Ceea ce s-a întâmplat nu are nevoie de introducere. Eu am fost doar un alt spectator din gradina. Pe o frunza verde, lată, de lalea, s-au

Un pas. Al doilea. Al treilea. Mersul a devenit un act prea reflex. Aleargă. Te lansezi în față, asfaltul scrâșnește când te împingi în el și pornești. Aleargă. Musculatura se încordează,