Ioan Barb - Sub via ființei
apariție editorială
<p>Colaborări cu versuri şi proză la revistele: „Literatorul”, „Transilvania”, „Feed Back”, „Litere”, „Viaţa militară”, „Atitudini”, „Symposion”, „Ziua literară”, „Euromuseum”, „Singur”, „Oglinda literară”, „Banat”, „Citadela”, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Cetatea culturală”, „Dor de dor”, „Caiete Silvane”, „Sud”, „Placebo”, „Caligraf”, „Meandre”, „Contrasens”, „Argeş” – octombrie 2014, „Teleormanul cultural”, dar şi la revistele: „Atheneum” (Canada), „Conexiuni” (New York - U.S.A.), „Reflexe” (Schwerin - Germania), Thymes- Timișoara, „Cuvânt românesc” - Madrid.</p> <p>Cărţi publicate </p> <p>Versuri: <strong><i>Îndemn la nesupunere</i></strong>, <strong><i>Apăsaţi tasta any</i></strong>, <strong><i>Vești din Utopia</i></strong>;<strong><i>Dinozaurii au murit de plictiseală</i></strong> </p><p>Proză: <strong><i>Cîrciuma lui Bicuţă şi alte povestiri</i></strong>, proză, Editura Brumar, Timişoara, 2008; <strong><i> Cîrciuma lui Bicuţă</i></strong>, vol. 2, proză, Editura A.T.U., Sibiu, 2011; <strong><i>Ziua p(r)ostului</i></strong>, proză, Editura Grinta, 2018.</p> <p>Prezent în antologiile: <strong><i>Virtualia</i></strong> - versuri, Editura Pim, Iaşi, 2003, 2004, 2005, 2007, 2008; <strong><i>Ultima generaţie, primul val</i></strong> - poezie, Editura Muzeul Literaturii Române, 2005; <strong><i>Proză.ro</i></strong> - proză, Editura Paralela 45, Piteşti, 2006; <em><strong>Antologia Artgothica 2011</strong></em><em> - poezie,<strong> </strong></em><em>Editura A.T.U, Sibiu; </em><em><strong>Zece poeți teleormăneni</strong></em><em>, Editura Aius, Craiova, 2021; </em><em><strong>Vremea schimbării</strong></em><em>, Ed. Liane Books - 2022.</em><em></em></p><p> 1998 - 2000 redactor șef la săptămînalul „DRUM”</p><p>februarie 2008 - mai 2009 secretar de redacție și tehnoredactor la săptămînalul „Contrasens”</p><p>

„Poezia aspră a lui Ioan Barb mizând pe vârtejurile unor vocabule ale antipoeziei, pe exploziile unor versuri în care contestația angajează atât eroul liric, cât și posibilul său discurs, pe direcția unui expresionism ardelean încercat de demult de afinii lui Aron Cotruș, numește o tradiție a scrisului transilvan din care nu lipsesc rugăciunea, invocația, rictusul energiilor dezlănțuite. Cred că selecțiile următoare, poate mai riguroase, vor ilustra mai clar expresivitatea unui stil.”, consemnaeză într-o notă critică, pe coperta cărții, criticul Cornel Ungureanu.
Iar scriitorul Ioan Radu Văcărescu, adaugă, în același loc: „Volumul de față pare o continuare a celui anterior, „Picătura de infinit”, și ne întărește convingerea că Ioan Barb e un poet de veritabile carate, cum îl caracteriza Silviu Guga. Cititorul va descoperi în paginile acestei cărți, eliminând câteva locuri comune ale poeziei la modă, versuri elevate de un sceptru elegiac și în care dospesc mari neliniști. De la un volum la altul, poezia lui Ioan Barb e mai elaborată, un imaginar propriu prinzând tot mai mult contur, ceea ce mă face să cred în steaua lui de poet.”
Este a treia carte semnată de Ioan Barb, urmând volumelor „Tăcerea ca o flacără”, poeme, Ed. Călăuza, Deva, 1998 și „Picătura de infinit”, peme, Ed ATU, Sibiu, 2010.
Cartea poate fi achiziționată on line de la editură, la adresa de e-mail contact@printatu.ro, tel: 0369 432 190, mobil. 0728 067 236.
Cum sa citezi
Liviu Nanu. “Ioan Barb - Sub via ființei.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2010/11/ioan-barb-sub-via-fiinteiComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
tincuța
Cu prietenie, Emil Iliescu
primirea cartii pare corecta ,desi eu ma situez mai degraba de partea dlui cornel ungureanu,care nu glumeste cu disciplina serioasa a criticii literare
felicitari autorului pentru aceasta carte cu un titlu simbolic
Ottilia Ardeleanu
Felicitări, Ioan! Dumnezeu să îți ajute spre a scoate la lumină tot ce e mai bun în mintea și sufletul tău!
Carmen, mulțumesc.
Tincuța, mulțumesc.
Emil Iliesu, mulțumesc pentru apreciere și pentru semnul luminos.
Nache Mamier Angela, vă mulțumesc.
Florian Stoian, multe mulțumiri.
Ottilia, da e frumos. Mulțumesc.
George, cu mulțumiri. Săne ajute!
Liviu, mulțumesc.
Cu stimă, Ioan
Poezia lui Ioan Barb o simți ca pe o componentă importantă, definitorie, a spiritului tău de cititor, de ființă sensibilă și gânditoare totodată. Asta se petrece și fiindcă \"recuzita\" poetică are lumina simplității bine-lucrătoare, pentru că limba e curată, neîmpănată cu împrumuturi din alte limbi, în numele unui sincronism vătămător.
Adesea, Ioan Barb simte nevoia să-și exprime în poezie și ființa lăuntrică religioasă, să mărturisească aspecte ale relației sale cu Divinitatea. Modul în care o face (nu supralicitează hermeneutica și limbajul dogmatic consacrat) îl situează în poziția de descendent și continuator responsabil, profund, al lui Daniel Turcea, ceea ce mi se pare un câștig pentru poezia mistică românească.
Felicitări, Ioan Barb, pentru noua carte; felicitări și \"olăcarului\" prea-inspirat - Liviu Nanu.
