Cu pumnul in gura
polemica redivivus
Adrian Erbiceanu s-a născut la 6 ianuarie 1941 în orașul București. Este absolvent al Liceului Militar „Dimitrie Cantemir”, Breaza, 1959; al Școlii Militare de Ofițeri, Pitești, 1962 și al Institutului Pedagogic din București, Facultatea de Filologie, Limba și literatura română, 1970. Locuiește în Montréal, Canada. Debutează în anul 1969 cu poezii și reportaje la reviste militare. Debutul editorial are loc în anul 2003 cu volumul de poeme „Confesiuni pentru două generații”, la editura Tribuna (Tipotrib) din Sibiu. Din iulie 2008 este cofondator și președinte al Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec și director al Editurii ASLRQ. Din anul 2008 este membru al organizației culturale “Diversité artistique Montréal”. Volume publicate: Confesiuni pentru două generații, 101 poeme, Ed. Tipotrib, Sibiu, 2003, cu o postfață de Emil David, director al editurii Universității "Lucian Blaga"; Divina Tragedie, poem epic, Ed. Tipotrib, Sibiu, 2004, cu un Cuvânt înainte de prof. univ. dr. Dan Popescu; De la Anna la Caiafa, poeme, Ed. ARDEALUL,Târgu Mureș, 2007, cu o prefață de prof. univ. dr. Ioan Mariș; La fontaine de ce siècle („Fântâna veacului”), Ed. ASLRQ, Montréal, 2009, traducerea și prefața. de prof. univ. dr. Constantin Frosin; Printre silabe, Ed. SINGUR, Târgoviște, 2011, prefața: prof. dr. George Coandă; Tinerețe fără bătrânețe - Povestire în versuri după un basm de Petre Ispirescu, Ed. ANAMAROL, București, 2013; prefața: Ion Roșioru; Însemnele nopții, sonete, Ed. ANAMAROL, Bucurști, 2016; prefața: Adrian Munteanu Este publicat în diferite reviste și ziare din țară și străinătate: Transilvania (Sibiu), Convorbiri Literare (Iași), Târnava (Târgu Mureș), Gazeta de Transilvania (Brașov), Bucovina literară (Suceava), Argeș (Pitești), Poezia (Iași), Citadela (Satu Mare), Cetatea Culturală (Cluj-Napoca), Tribuna (Sibiu), Viața Vâlcii (Râmnicu Vâlcea), Gazeta de Transilvania (Brașov), Spații Culturale (Râmnicu Sărat), Cetatea lui Bucur (București), Le Courrier International de la Francophilie (Galați), Carte și arte (București), Vatra Veche (Târgu-Mureș) Melidonium (Roman), Didactica Nova (Craiova), Singur (Târgoviște), Sfera Online (Brăila), Basarabia literară, Constelații diamantine (Craiova), Revista 13 Plus (Bacău), Thesaurum (Craiova), O carte pe zi, Marea noastră (București), Agenția de presă Așii Români, Cititor de proză, ca și în Tribuna Noastră (Montréal), Candela din Montréal, Observatorul (Toronto), Destine literare (Montreal), Atheneum (Vancouver), Revista AGERO (Stuttgart). A participat, în direct, la emisiuni de radio și de televiziune: Radio Lynx, Radio România Internațional, Radio Pro Diaspora, OTV, DDTV. Este prezent, și preluat, pe diferite site-uri de poezie on-line. Este inclus în: Antologia " Voices of contemporary Romanian poets ", selection and English version by Dan Brudașcu, Sedan Publishing House - Cluj, 2007; Antologia ASLRQ, Montréal, 2009; Antologia revistei SINGUR, 2010; Antologia ÎNSEMNELE UNEI TÃCERI, Casa gândului - Cleopatra, Bacău, 2012; Antologia de poezie ANAMAROL - SIMBIOZE LIRICE vol. 1, București, 2013; ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE, Editura Cetatea Cărții, București, 2014; Antologia de poezie ANAMAROL - SIMBIOZE LIRICE vol. 5, București, 2014; Antologia PLANETA IUBIRII, Editura Cetatea Cărții, București, 2014; Antologia de poezie ANAMAROL - SIMBIOZE LIRICE vol. 12, București, 2015; Antologia LIMBA NOASTRÃ CEA ROMÂNÃ, Editura Starpress, Râmnicu Vâlcea, 2015; Antologia ASLRQ, Montréal, 2015; Antologia de poezie ANAMAROL - SIMBIOZE LIRICE vol. 13, București, 2015 (Alături de nume ca: Ion Dodu Bălan, Dan Bodea, Ion Brad, Radu Cârneci, Nicolae Dragoș, Nicolae Dan Fruntelată, Ana Calina Garaș, Ion Horea, Emil Lungeanu, Rodica Elena Lupu, Adrian Munteanu, George L. Nimigeanu, Paula Romanescu etc.); Dicționarul scriitorilor romani de azi, Iași, 2011; Istoria literaturii scriitorilor români postrevoluționari (1989 - 2010), Ed. Socrate, Craiova, 2011; Dicționarul autorilor români contemporani, Ed. Arial, Ploiești, 2013; Enciclopedia ROMÂNII DIN MONTREAL, Editura Danway, Montréal, 2015; UN DICȚIONAR AL SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI, Ed. Tipo Moldova, Iași, 2016, Vol. V, pag.205-214, Coordonator, Ion HOLBAN. Referințe critice: Eduard Huidan, Mihai Miron, Ion Vlăduțu, Ioana-Narcisa Crețu, Mircea Gheorghe, Virgil Lazăr, Adrian Popescu, Doina Hanganu-Bumbăcescu, Ion Roșioru, George L. Nimigeanu , Elena Buică, Virgil Borcan, Victor Liviu Stoleru, George Coandă, Valeria Manta Tăicuțu , Ortansa Tudor, Daniel C. Manolescu, Traian Gărduș, Constantin Butunoi, Constantin Frosin, Marius Chelaru, Eva Halus, Ioan Lilă, Constantin P. Popescu, Ionuț Caragea, Ștefan Dumitrescu, Mihai Marcu, Carmen Doreal, Otilia Tunaru, Maria Prochipiuc, Nicu Vintilă, Ion Mariș, Ionel Popa, Constantin T. Ciubotaru, Remus Foltoș, Cezarina Adamescu, Adrian Munteanu.Gheorghe A. M. Ciobanu Cărți despre autor: - Remus Foltoș, "Mari idei în poezia lui Adrian Erbiceanu", Ed. Fides, Iași, 2016 - Cezarina Adamescu, "Adrian Erbiceanu în căutarea tinereții fără batrânețe", Ed. Anamarol, București, 2016 - Editura Mușatinia, coordonator Emilia Țuțuianu, "Adrian Erbiceanu - un bijutier al gândului profund", Roman, 2017

Am sperat că discuțiile, care urmau să aibă loc, vor fi ca un forum deschis către toți.
N-a fost chiar așa! Incercarea mea, de-ai atrage pe cei interesați într-o polemică deschisă, principială, s-a lovit de aceeași inerție ineptă, de incapacitatea de a privi lucrurile în față.
Excluzând două sau poate trei intervenții pe subiect (și cu această ocazie țin să mulțumesc celor care au acceptat cu entuziasm ideea,) polemica s-a trasformat în ceea ce,
după parerea mea, n-a fost o „polemică” ci doar o exemplificare de cum nu trebuie să se spele o rufă murdară în văzul tuturor. Dar alunecarea de la subiect este specifică atunci când ceva nu-ți convine. Cei care o inițează, dacă o fac cu bună stiință, se simt cu musca
pe căciulă! Ce ne rămâne de făcut? Cum îi putem ajuta pe cei care bat, în cazul nostru, la porțile, presupus deschise, ale literaturii, și se trezesc „cu pumni în gură”?
După cum vedeți, până acum, n-am intervenit în discuție, cu toate că eu am pornit-o, pentru că îmi lipsea ceva. Dovada! Micile apostrofări de tipul: „...așteaptă să ți se șteargă mai întâi cașul de la gură și după aia să-ți dai cu parerea”, sau „...de unde ai mai apărut și tu?”, nu erau concludente. Aveam nevoie de altceva. Mai mare. Mai edificator! Dar „hienele” nu-și scot capul decât atunci când li se pare că sunt amenințate sau când li se face „foame”, când vor să vadă sânge, când vor să se mângâie pe burtă de satisfacție.
Știam asta, și am pornit la drum. Am început să-mi fac mai des prezența pe site. Am început să arunc o strofă pe aici, o părere pe acolo, să zgândăr când pe unul, când pe altul.
Doar-doar!...Dar fără succes! Eram, încă, o pradă prea mică pentru o „hienă” mare. Atunci am decis să întorc macazul. Am introdus pe site, una după alta, pentru câteva zile, poezii.Și am încurajat pe toți cei care au lăsat mesaje, să revină. Până aici mi-a fost!
„Hidra” și-a scos un cap. Și a mușcat! Până la os! Cu două rânduri, iligibile, m-a anihilat! Sau, cel putin, așa a crezut! Ea, nu s-a ales cu nimic. Eu, cum nu sunt ușor comestibil, am obținut DOVADA!
N-am râs, n-am avut de ce, dar am scos la lumină mecanismul prin care „the big brother”, de ori unde ar fi el, acționează. Am știut , în momentul acela, că articolul de față a prins contur.
Dar, atenție, Hidra are multe capete! E nevoie de mult efort, de o voință colectivă, de timp, pentru a i le extirpa. Hienele, ca și Hidra menționată mai sus, au nevoie de sânge, este „rezonul” lor de a exista, este incapacitatea lor, exprimată, de adaptare la noile cerințe. Este Trecutul lor pe care vor să ni-l vândă drept Viitor. Să nu-i lăsăm!
Așa cum am mai spus, avem la dispoziție acest site deschis cu atâta generozitate, pentru toți acei care iubesc literatura. Să ne folosim de el! Să învățăm să ne ajutăm unii pe alții, fără apostrofări, fără invective, și, mai ales, făra tendințe de anihilare! Mulți bat la porțile
Poeziei. Puțini vor ajunge pe vârfurile ei. Dar fiecare are dreptul să încerce!
Discuții aprinse au să existe, polemica poate să ajungă până la punctul de fierbere. Dar „fără pumni în gură!”
Ce ziceți, acum că dețin Dovada, putem redeschide discuția?!
Al dumneavoastră, cu sinceritate,
Adrian Erbiceanu
P.S.
Mulțumesc celor care, prin intervențiile facute, m-au ajutat să scriu articolul de față,
Mulțumesc editorilor site-ului pentru înțelegere, și,
Multumesc,anticipat, tuturor acelora care vor binevoi să-și aducă contribuția, după puterile lor, la eliminarea spiritului „de Clan” din literatură.
A.E.
Cum sa citezi
Adrian Erbiceanu. “Cu pumnul in gura.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2003/11/cu-pumnul-in-guraComentarii (41)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
cu mulțumiri,
Pan
Considerand ca rugamintea dumneavoastra este serioasa, va raspund serios.
Hidra din Lerna (Hydra Lernaea), conform mitologiei grecesti, era un monstru cu mai multe capete (ca balaurii din povestile noastre). Daca imi aduc bine aminte, era fiica lui Typhon si a Echidnei.Dar asta nu are importanta!
Ea ucidea pe oricine ii simtea mirosul ( mai putin frumos spus, duhoarea). La fel ca in basmele romanesti, de cate ori i se retezau capetele, cresteau la loc. Am uitat sa mentionez, unul dintre capete era nemuritor. (Cati n-ar vrea!)
I-a revenit lui Heracles, vestitul erou grec, sa-i vina de hac. De fapt, asta a fost una din cele douasprezece munci pe care el le-a avut de indeplinit. Nu mai stiu a cata, dar nu conteaza! Si inca ceva, pentru ca mi-am adus aminte, sangele ei era veninos. Cine era atins de el, murea! Fereasca Dumnezeu!
Multumit?!
Revenind la polemica dumitale...
Domnule Erbiceanu, haideți să îi încurajăm pe cei ce iau pentru prima oară condeiul în mână și să le dăm câteva sfaturi de pe poziția de consacrați. Intrați în atelier și îndrumați-i, stimate Domn.
Revenind la polemica dumneavoastră...
Domnule Erbiceanu, haideți să îi încurajăm pe cei ce iau pentru prima oară condeiul în mână și să le dăm câteva sfaturi de pe poziția de consacrați. Intrați în atelier și îndrumați-i, stimate Domn.
va trebui sa iau masuri, sa schimb ceva in monotona si meschina-mi existenta, si asta repede-repejor, pana ce nu ma trezesc ca - mi creste un cap de hidra peste noapte, pus netrebnicul pe critice.
Problema nu este ca bietii incepatori sunt criticati dur, este cantitatea inca neindestulatoare de spirit critic de pe site, cultivarea superlativului, demonetizarea stelutelor, lipsa reactiei, din partea editorilor, la comentariile ce reprezinta atacuri la persoana.
Faptul ca exista orgolii e firesc. Ca exista conflicte care au foarte putin de-a face cu literatura, e normal. Mai rau este ca avem polemisti slabi, lipsiti de darul expresiei. Daca e sa avem atacuri la persoana, macar sa fie bine scrise.
Din proprie experienta te asigur ca ceea ce-ti doresti tu este imposibil pe acest site.
Nu stiu cat de concludenta este experienta ta. Eu m-am intors de curand pe site si nu ti-am citit nici unul din texte. Insa stiu ca \"spiritul de clan\" mentionat si de tine a fost promovat in permanenta pe poezie.ro si nu cred sa se fi schimbat nimic intre timp...
Sfatul meu e sa incerci sa inveti din comentariile celorlalti, chiar si din cele rautacioase, si mai ales din textele lor.
Pan era intradevar urat, dar al naibii de istet. Prin locurile pe unde imi duc eu traiul, infatisarea nu are nimic de-a face cu calitatiile spiritului. Daca iti raspund glumet la intrebarile puse este pentru ca am realizat ca apreciezi gluma; altfel nu ti-ai fi ales acest pseudonim!
Trecand la subiect, te asigur ca am inteles de la inceput la ce te-ai referit. Din respect pentru politica site-ului,
pentru a nu individualiza, pentru a nu starni o polemica care sa devieze din nou de la subiect, pentru a ramane cu degetul indreptat catre toti cei care se simt \"cu musca pe caciula\", am preferat sa-ti dau un raspuns, asa cum bine ai remarcat, indirect.
Referitor la partea a doua a interventiei tale, fara sa vrei m-ai atins exact acolo unde ma doare: Ce trebuie sa facem ca cei care abia isi deschid aripile, sa fie capabili sa-si ia zborul? Ei, bine, fara sa vrei, ti-ai aratat calitatile sufletesti, chiar daca infatisarea n-ar parea
s-o arate (ma refer la Pan!). Invitatia ta mi-a dat de gandit! Poate ca e cazul sa pornim o discutie pe acest subiect. Poate, multi alti iubitori de poezie, cu mai multa sau mai putina experienta, ar putea sa ne ajute! Adolescentini?! Da! Doar de aici porneste poezia!
Ma gandesc ca poate in curand, sub o forma humoristica, am sa incerc, daca timpul imi v-a permite, sa dau cateva ne-sfaturi despre poezie.
Multumesc pentru invitatie, si m-as bucura sa vad cat mai multe interventii de aceasta minunata idee.
Cu tot respectul pentru munca pe care o faci,
Adrian Erbiceanu
Fara sa vrei, uite ca participi pe \"site\" ( am pus ultimul cuvant intre ghilimele, pentru ca nu exista inca in DEX si, deci, poate fi considerat \"ilegal\" - ramana vorba intre noi,
imi place sa-l harjonesc pe Pan-ul nostru, care din fericire tine la gluma! -) si nu exista nici un pericol ca
o sa-ti creasca un cap de hidra atata timp cat nu uiti de unde ai plecat. Pe de alta parte, critica este motorul care impinge inainte evolutia. Examenul tau de constiinta este bine venit! Dar nu uita, una este sa critici, stiind bine ce vrei sa spui, bazandu-te pe adevaruri, si cu totul altceva este sa blamezi. Asta este si intentia, clar exprimata, in materialul de fata.
Numai bine,
Adrian Erbiceanu
S-ar putea sa ajung un adept al metodei bufliniene, sau cum ii spui dumneata, dar mai intai trebuie sa aflu ce este. Sunt foarte deschis la nou, iti transmit acest mesaj de pe \"Noul continent\", de pe unde, daca nu te adaptezi foarte repede, ajungi o \"Vechitura\". Opinia ta, pusa pe site, a ajuns la mine cu viteza gandului si mi-a dat de gandit. Cu o parte dintre ideile exprimate, sunt de acord. Cu faptul \"ca exista conflicte care au prea putin de-a face cu literatura\", nu sunt de acord! Ce cauta pe site? Ultima fraza din \"opinia\" dumitale, mi-a adus aminte de Caragiale:\"...s-o semnam si s-o dam anonima.\" (Citat din memorie).
P.S.: M-am folosit de cuvintele lui Caragiale, pentru ca pe undeva, pe la mijlocul interventiei, afirmi ca redactia ar trebui sa intervina la atacurile directe la adresa unor persoane, pentru ca in final de fapt s-o incurajezi.
Fara intentii rele,
Adrian Erbiceanu
Eu sunt si mai nou pe site! N-am avut inca timpul necesar sa studiez imensitatea materialului publicat. In plus, ca si dumneatale, probabil, mai am si altceva de facut. Ce m-a facut sa intervin, fiind asa un \"boboc\", este dorinta sincera de a fi de ajutor. M-am uitat, de curiozitate, la motto-ul dumitale: \"Nu exista solutii!...\" Solutii exista la absolut toate lucrurile! Si numai cautandu-le, punem in miscare acele forte uriase, care ne elibereaza! Utopic,
nu-i asa?! Nu! Este realitatea, este viata de zi cu zi, este
\"rezonul\" de a fi!
\"Sfatul\" tau este bine venit.(L-am pus intre ghilimele pentru ca asa se intituleaza). Am de gand sa-l urmez pana la un punct. Diferenta dintre noi este uriasa. Eu privesc lucrurile, cautand aspectul lor pozitiv, dumneata l-ai imbratisat pe \"NU!\", dar asta nu inseamna ca nu putem sta de vorba civiliza. Precum vezi! Si poti citi fara frica comentariile, n-o sa ai nimic de pierdut. De castigat... poate!
Cu respect, pentru Opiniile dumitale,
Adrian Erbiceanu
Ma bucur ca spui ceea ce spui. Eu unul cand am vorbit de spiritul de clan am fost acuzat de paranoia, ceea ce nu iti doresc si lu` matale. In rest numai de bine.
Citeste insa pana la capat motto-ul meu. Sensul e exact invers.
Pe curand.
Cum de nu ti-ai dat seama ca ridicand sabia si lovind ceea ce era dedesubt, te-ai omorat pe tine?! Atata mai aveai!...
In rest...povestirea este interesanta. Putin din Ispirescu,
putin din filmele americane si...nimic despre subiectul de fata! Nu fii amarat, am sa salvez ce se mai poate, am sa pun fragmentul la dosar, si am sa-l pastrez pana cand o sa vina timpul sa le spun povesti la nepoti. Uite cat de usor poti sa ajungi celebru! Dar ce facem cu cei pe care ,de fapt, ne propunem sa-i ajutam?! Vezi cat de usor este sa fabrici o gluma si cat de greu sa te pui la treaba?!
Am deschis discutia de fata cu un scop bine determinat. De
altfel, daca ati citit primul articol, si sunt sigur ca ati
facut-o, ati retinut ca ma refer la un fenomen care tinde sa ia proportii: ruperea legaturilor firesti care trebuie sa existe intre generatii. Neintelegand tineretul, il rupem de noi, il indepartam. Si o data produsa ruptura, nu mai este cale de intoarcere. O afirm din experienta, din ceea ce vad ca se intampla, cu tot mai mare viteza, in jurul nostru. Cred ca esti de acord cu mine! Clanul, prin insasi
structura lui, margineaza pe cei care, de altfel, ar trebui sa-i apropie, ucide ori ce tentativa de \"eliberare\",
distruge, in final spus, talentele.
Nu cred ca o sa ma invinuiasca cineva, pentru asta, de paranoia! Dar primeste, te rog, multumirile mele pentru interventia bine venita pe site, si pentru frumoasele cuvinte pe care mi le-ai adresat.
Concluziile mele imi apartin! (N-am formulat propozitia de dragul pleonasmului ci pentru a arata ca imi iau raspunderea pentru cele afirmate). Ca esti de acord sau nu cu concluziile mele, asta este cu totul altceva. Este dreptul fiecaruia sa-si exprime pozitia. Si ma bucur! Suntem pe calea Polemicii! Iti raspund asa de tarziu la interpelarea facuta, cu toate ca de fapt ai fost primul, pentru ca am vrut sa vad cum evolueaza polemica. Daca ai observat, data trecuta, n-am spus nimic. N-am avut ce. N-a fost nici o polemica! Dar...uite ca incepe sa mearga! Mai incearca cate unul, cu niste tricuri vechi, sa faca sa se alunece de la subiect, dar vad si semne de seriozitate. Cu o randunica nu se face primavara! Dar cu un stol!...Poate izbutim sa aducem primavara in poezia romaneasca.
Invitatia mea ramane deschisa.
M-ati luat pe nepregatite. N-am stiut ca exista atatea posibilitati. Sincer! Pentru ca n-am mai intrat pe ele,
n-am de unde sa stiu care este cel mai frecventat. Va rog sa alegeti dumneavoastra unul si sa ni-l aduceti la cunostiinta. ( Dupa mine, cel mai simplu de retinut, in lumea de astazi plina de coduri si de parole, ar fi:
pan@poezie.ro) Dar ,din nou, las totul pe mana dumneavoastra.
Si eu, la randul meu, va salut.
V-am simtit prezenta, mi-ar fi placut s-o si vad. As fi fost onorat sa va exprimati parerea in legatura cu comentariile mele. Se pare ca suntem de aceeasi parte!
Primesc bucuros ajutorul oricui.
Pe yahoo messenger dialogul este in timp real dar și mailul este un început. Ok, rămâne pan@poezie.ro, vă aștept mesajul.
Cu simpatie,
Paul
Nu numai ca incepem sa ne intelegem, dar incepem sa si cooperam. Nu stiu daca ati realizat ca folosind cuvantul
\"autoruta\" (fie el si intre ghilimele), ati aplicat stampila
unei autoritati redactionale asupra lui. Ce mai poate sa faca DEX-ul?!
Sunt de acord cu transferarea dialogului pe e-mail si pe folosirea, in cazul acesta, a lui \"pan@poezie.ro\". Oricum, daca au sa mai apara comentarii pe sistemul de timp real, am sa ma folosesc si de el.
Cu prietenie, (imi permit sa ma exprim asa odata ce am deveni nasii \"autorutei\"),
Adrian Erbiceanu
aceste comentarii sunt legate de textul pestisorul de aur,apartinand lui calimero
daca nu haios atunci amuzant
Desi amuzanta (n-as vrea sa folosesc de acum controversatul termen haios),pe mine ma depaseste \"profunditatea\" acestui text... if any.
Iulia Balcanas [30.Nov.03 21:35]
-------------------------------------------------------------------------
= Iuliei Balcanas, directia de profunzime
Iulia,
Ma tem ca trebuie sa-ti spun si tie, cum am mai spus-o si altora, ca profunditatea trebuie cautata in alta parte.
Faptul ca ai detectat totusi registrul umoristic ma mai mangaie putin.
Calimero [01.Dec.03 01:05]
-------------------------------------------------------------------------
= glumite depasite
Cred ca ar trebui depasit momentul scuzelor de genul \"profunditatea trebuie cautata in alta parte\".
\"Registru umoristic\" e prea mult spus.
Iulia Balcanas [01.Dec.03 13:23]
-------------------------------------------------------------------------
= Iulia Balcanas - atac gratuit
Iulia,
Revii obstinant, contrazicandu-te (intai zici amuzant sau haios, acum refuzi sa situezi textul in registrul umoristic) Inteleaga cineva ceva din comentariile tale de doua randuri. Noroc ca nu sunt prea multe, ma refer la toate comentariile tale. Toate de 2 randuri. Jumatate sunt la Nexus, risc sa acaparez cealalta jumatate.
Nu-ti place umorul meu, nici-o suparare. Din ce scrii (comentarii) se vede ca nu ai umor, dar asta s-ar putea sa fie numai o impresie. Nu inteleg de ce ai revenit. Asa cum ai tipat trimfator la epigrama lui Sorin, adresata lui Adrian Erbiceanu ? Te asigur ca n-ai inteles nimic, Sorin exploatase doar jocul de cuvinte (bine gasit, Sorine!). Tu insa te-ai simtit razbunata ca doar fusesei criticata de Adrian Erbiceanu.
Totul la tine e in doua linii. Sorin Toma Boc, la textul sau \"Tu asculti ?\" ti-a raspuns asa cum trebuie, cand ai facut si la el aluzia de \"profunzime\".
Zice el: \"Aluzia ta nu se ridica la demnitatea postului pe care il detii in comunitate. Se presupune ca trebuie sa ajuti nu sa jignesti gratuit\". Restul e prea tare, semnez doar pana aici alaturi de un autor de nivel 0 care s-a considerat jignit.
Inca o promovare de care se va mai vorbi. A ta.
Iti consider atacul gratuit.
Eu unul am incheiat. Poti sa scrii ce vrei si iti poti purta frustrarile pe unde vrei.
Calimero [01.Dec.03 13:50]
-------------------------------------------------------------------------
= atac urmat de amenintare!
Hai sa analizam putin situatia si sa vedem cine pe cine ataca gratuit. E drept ca scriu comentarii scurte, dar ce rost ar avea sa bat campii si sa spun vrute si nevrute, cand imi pot concentra ideile in cateva randuri, fie ele si doua la numar. (si daca e sa iti urmez rationamentul, poti sa te consideri privilegiat, intrucat tot ce urmeaza sa-ti scriu insumeaza mai mult decat toate comentariile de pana acum).
Ce mare dezamagire sa aflii ca exista oameni care sunt capabili sa inteleaga \"comentariile mele de doua randuri\"... sa nu mai spun ca simtul tau de observatie lasa de dorit, intrucat nu am vorbit numai despre textele lui nexus si despre ale tale. Cred ca putina statistica te-ar ajuta.
Impresiile nu se iau in calcul, asa ca trec peste partea referitoare la lipsurile mele in ce priveste simtul umorului, cat si peste presupusele mele razbunari.
Eu am trait pana acum cu impresia ca pe acest site este promovata libera exprimare. Eu nu consider ca mi-am exercitat acest drept in detrimentul altora. Daca ma insel, imi cer scuze. Este foarte frumos si foarte usor sa laudam toate textele de pe site, sa aruncam cu stelute in stanga si in dreapta, dar cand e vorba sa fim sinceri si sa incercam sa facem o delimitare clara intre ce e de citit si ce nu, apar discutii de genul asta.
Atac gratuit este ceea ce faci tu.
\"Inca o promovare de care se va mai vorbi. A ta.\"
Daca tu te-ai simtit jignit, eu m-am simtit amenintata, ceea ce poate ar fi normal sa se intample pe strada, nu pe un site de poezie.
Nu mai e cazul sa discutam si despre frustrari si diferitele forme de manifestare ale acestora.
Cred ca e,intr-adevar, cazul sa se poarte o discutie despre limitele liberei exprimari a opiniei pe acest site.
Iulia Balcanas [01.Dec.03 16:14]
acestea sunt cometariile la care se refera calimero:
pamflet banal
asa cum spuneai si tu, gandirea profunda ridica, intr-adevar, probleme
Iulia Balcanas [17.Nov.03 13:11]
-------------------------------------------------------------------------
= Cu totii vorbim... dar cine asculta?!?
Iuliei:
Aluzia ta nu se ridica la demnitatea \"postului\" pe care il detii in comunitate. Se presupune ca trebuie sa ajuti, nu sa jignesti gratuit.
PS: Ai grija sa nu te tradeze geniul!
Sorin Toma BOC [17.Nov.03 16:54]
Asta apropos de unii care fac referiri la text si altii care fac comentarii privitoare la persoana.
Te rog, pe viitor sa nu ma introduci in mod gratuit in propozitii care contin informatii false. Nu le spun si altfel ca nu are rost. Te rog sa faci ponderea de 1 la cite comentarii a scris Iulia in ultima vreme si sa compari cu jumatate.
La buna reauzire
Desi nu-ti inteleg supararea - fiecare e liber sa comenteze oricat si pe oricine, mai ales pozitiv - refac matematica. Ea ne pune la egalitate (scuzati) cu cate cinci comentarii, e drept nu in ultimul timp, ca nici nu am zis asta si nici nu putem forta niciunul matematica, asa cum am facut-o amandoi in comentariile precedente. Eu unul imi cer scuze fata de tine si fata de ea (aritmetica).
Din 53 de comentarii ne putem declara multumiti, nu ?
Sunt gata sa raspud si la alte intrebari, desi titlul sub care mi se pun ma cam deranjeaza.
Toata stima,
Calimero
Interventia mea pe acest site a fost facuta cu cele mai bune intentii. Intrebarea pusa era cum sa ne ajutam, nu cum sa ne dezbinam. Stau si ma minunez de ce citesc. Nu inteleg absolut nimic. Stiu ca v-am cerut ajutorul ca sa ne unim fortele. Ajutati-ma!
Cum de a ajuns numele meu plus hiperbola de rigoare in chestia asta ?
comentez orice text in schimbul unei sticle de bere! (accept si la haba sau cana de aluminiu)
Comentariile sunt la cerere. Constructive, destructive sau demolatoare. Laudatoare, slavitoare, normale si paranormale. Ca ma pricep.
Odata am facut un comentariu la timpul probabil, ca un meteorolg de serviciu de la televizor a spus ca va ninge de Craciun si cand am auzit, pe loc am comentat.
- O sa ninga pe dracu! De unde atata noroc?
Si n-a nins, asa ca mi-am facut singur cadou o bere.
Altadata m-a intrebat o profesoara sa comentez libertatea.
- Libertatea e sa te supui legilor.
- Adica ce vrei sa spui?
- Vreau sa spun ca daca nu te supui legilor, adio libertate!
- Insinuezi ca regulile sociale restrange libertatea individuala?
- Eu nu stiu daca insinuez sau nu, dar ma doare nasul ceva de speriat
Ultimul comentariu l-am avut cu seful meu cand m-a dat afara. El a zis asa:
- Esti dat afara!
- Ba sunt dat afara! am comentat eu ca sa nu-i dau ultimul cuvant.
- Asta am spus si eu
- Ba da!
Fiindca pe langa libertate, omul mai are si drepturi. Iar eu mi-am exercitat dreptul de a fi dat afara. Faptul ca drepturile noastre coincid uneori cu dorintele sefilor, nu trebuie sa ne sperie. Dimpotriva. Mai bine lasi istoria se sa invarta cum am lasat-o eu si iacata-l pe seful meu ca-mi cere o cafea, ca acum lucram intr-o cafenea. Asa ca eu l-am servit cu o cafea pe fostul meu sef dupa ce am scuipat odata gros in ea (dreptul de a scuipa in cafea!). Dupa un timp, fostul meu sef s-a intors sa mai cumpere o cafea.
- Dar sa fie la fel de buna ca si cea de acum doua zile!
- Ba o sa fie! Am comentat eu.
- Pai asta am cerut si eu.
- Ba dumneata ai cerut!
Atunci seful meu s-a uitat mai bine la mine si m-a recunoscut
- Tu esti DoDu-le?
- Ba eu, sunt, am comentat si i-am scuipat gros in cafea. Domnul e servit...Aceeasi reteta de data trecuta...
Care fostul meu sef a dat in icter pe loc iar eu m-am prezentat la judecata unde am pledat vinovat si am cerut clementa, fiind la prima abatere de exercitarea dreptului de a scuipa gros in cafeaua sefului.
Desi am auzit ca se practica extensiv.
Dar sa nu uit, anuntul cu berea e pe bune.
Unul paranormal la primul text pe care il va posta Calimero, se poate ? Berea se va da la o data si loc convenabil, adica la NY. Promit ca n-o sa fii dezamagit, nu ca textul ar fi bun, dar... Subiectul a si fost anuntat si cred ca nici nu mai doarme de curiozitate. Poti pregati comentariul pe NV si sa vedem daca se potriveste. Te prinzi ? Adica pregatesti comentariul ?
dupa ce ca-mi ceri comentariul in avans de bere, mi-l mai ceri si in avans de text. Asa e cand intinzi un deget.
Oricum, am sa fac o rectificare pentru a evita exploatarea. Nu accept decat o comanda pe zi. Incep cu tine cand predai podoaba de text anticipata. Te-am marcat pentru ziua 1 Decembrie.
Vezi ca beau Guinness!!
Nu am vazut vorbindu-se aici si de exemplele pozitive, care exista si care cred ca trebuie incurajate. (.( Profit de ocazie si multumesc, celor care m-au ajutat, si ma ajuta, si sper ca o vor face si in viitor, in mod direct si indirect sa evoluez. Pentru ca asta insemna pentru mine agonia.net - locul unde pot invata cel mai mult despre un domeniu care imi este foarte drag, poezia.)
De asemenea se vorbeste prea putin din punctul meu de vedere, despre controversatul sistem de recompensare. .(Aici vin si eu cu o propunere pentru editor, care este departe de a fi originala sau fundamentata. Sa se acorde stelutele numai pentru autorii care au nivelul sa zicem mai mic sau egal cu 105 sau 120. Autorii care au un nivel de acces mai mare -lucru care confirma faptul ca au o valoare deosebita- sa nu mai primeasca stelute. Textele acestora pot fi evidentiate/recompensate/recomandate altfel. Dar am deviat deja de la subiect asa ca...)
Cred ca toti , am avut la un moment dat pumnul in gura . Sunt convins ca nu v-a placut gustul lui. De ce sa il punem atunci altora? Ne razbunam? (Cu ce esti mai castigat daca in comentariul tau asupra altui text al unui autor mai putin inspirat de cat altii, iti etalezi superioritatea? Iti raspund eu, cu nimic. Nu iti creste nici valoarea, si nici nu ajuti nici valoarea celui vizat de respectivul comentariu sa creasca …)
Sta in puterea fiecaruia din noi sa schimbam ceva in mersul lucrurilor chiar acum, chiar aici. Putem face acest site unul mai bun, o rampa, o scoala, de ce nu generatorul unui nou curent literar sau social. Stiu ca e mai simplu sa darami decat sa construiesti. Domnul Erbiceanu ne intreaba cum putem sa ii/ne ajutam sa evoluam. Nu am vazut nici un raspuns concret, poate doar gluma lui Dodu cu anuntul raspicat care are in el o doza mare de cinism si realism si sfatul lui Lapislazuli pictat cu resemnarea unui autodidact. Dar asta nu este un lucru tragic sau mai stiu eu cum, pentru ca am senzatia ca domnul Erbiceanu asteapta mai degraba o reactie si nu un raspuns.
Atat cat mi-a stat in putere, fara sa fiu deloc obiectiv, am incercat prin activitatea mea mai mult sau mai putin consecventa pe site, sa ii incurajez pe ceilalti.(Imi cunosc si exceptiile, si mi le asum.) Daca jumatate dintre cei care au parcurs articolul domnului Erbiceanu vor putea face in viitor aceasta afirmatie in mod sincer, atunci acest articol isi va fi atins cred eu scopul.
Suntem multi autori ,care cochetam cu poezia, literatura, arta chiar daca nu avem nici un fel de studii in acest sens. Si asteptam si acceptam sfaturi unii de la altii sau de la cei care au studiile sus mentionate. Suntem destui care avem si mintea si ochii suficient de deschisi sa invatam de la ceilalti.
Se pare ca strigatul meu de ajutor a ajuns cel putin la o inima. Este de mirare ca in afara de un caz izolat, cum este cel de fata, nimeni nu are curajul sa-si expuna parerile, sa incerce sa propuna solutii concrete, sa participe deschis la o dezbatere despre ceea ce trebuie sa fie poezia. Cum bine ati remarcat, asta a fost, si ramane sa fie, intentia mea. Pentru mana de ajutor, intinsa cu generozitate, va multumeste Adrian Erbiceanu.
Curioasa chestie, dar încă înainte de a citi cele de mai sus am trimis următorul e-mail cu următoarea propunere către editor:
\"Buna.
Am observat o chestie in siteul vostru – se comenteaza doar textele care sunt „extreme” adica, sau bune, sau rele. Cele de mijloc raman in umbra. Nu am nimic contra comentariilor, ba chear le consider foarte utile. Dar as propune ca pe langa aceste sa mai fie si un sondaj simplu, constand de exemplu din urmatoarele calificative:
- rau
- slabut
- nimic deosebit
- bun
- foarte bun
Cred ca asa ar fi mai simplu si mai obiectiv sa-i apreciezi pe altii si sa fii apreciat.
Nu știu dacă e o solutie potrivită dar anume asa cred eu că e real să se rezolve.\"
Voi, ce părere aveți?
Alex.
Insa, urmand propunerea lui Alex se poate crea un sistem de notare destul de complex si interesant, in acelasi timp.(poate e putin dura aceasta expresie, insa nu am avut alta la indemana)
Fiecare sa isi puna stelute, de la una la cinci.
nu e obligatoriu ca toate textele sa aiba stelute.
si ar fi bine daca am putea sa grupam textele in familii :
adica, astea trei poezii si cu bucata asta de proza sunt legate de cutare subiect.
Insa principalul este ca fiecare sa faca diferenta intre cele scrise pentru ca in final, cele bune sa se adune, cele rele sa se spele.
(unii ar putea sa zica, e ok, dar chiar fiecare sa faca asta ? si in cazul asta raspunsul ar fi da, fiecare. In prealabil fiecare sa semneze un fel de minicontract legat de regulile acestui joc - \"Nu ai voie sa...\")
Este o tendinta fireasca ca fiecare sa se supra estimeze si sa creada ca ceea ce scrie este \"top-ul\" in poezie.
Pentru a putea discerne este nevoie de o parere neutra, din afara. Ceea ce in general nu se discuta, cu toate ca am vazut cateva incercari chiar pe aceasta rubrica, este ca in
momentul de fata, acordarea de stelute se face, in multe cazuri, pe cu totul alte motive decat cele pentru care au fost gandite. Se atribuie asemenea gratificari, fara vreo justificare (sau cel putin asa am observat,) ca drept rasplata pentru un serviciu similar facut anterior, ca un semn de aservire fata de cel care te gireaza, sau pur si simplu: \"pentru ca asa vreu eu\"! Stelutele si-au pierdut din stralucire! Cineva a venit cu o propunere pe care eu o consider rezonabila. Acest fel de gratificare sa fie acordata numai acelor care sunt la inceputul activitatii lor sau care nu au depasit un anumit nivel. Eu m-as opri la nivelul 100. Poate sunt prea sever, dar consider ca este necesar sa promovam si nu sa ne \"lustruim\" pe noi. Se subintelege ca, in cazul tuturor textelor, fara a conta de cine sunt scrise, comentariile sunt binevenite.
Poate sunt si alte propuneri. Site-ul este deschis!
Eu, cand ma orientez sa citesc un text ma uit dupa caracteristicile esentiale : ce nume are autorul, ce titlu i-a pus, unde l-a incadrat, ce subtitlu, si, de ce nu, cati s-au uitat pe el. Nu vreau sa deschid acum problema spinoasa a parerii obiective si neutre fata de o creatie personala si subiectiva, zic doar ca stelutele pot sa reprezinte doar doua lucruri, si nu mai mult :
- parerea Comisiei
- parerea ta
Nici prima, nici a doua nu trebuie neaparat sa exprime preferinte calitative; cel mai clar vezi in cazul parerii personale: de exemplu, am facut o incercare, de care nu sunt deloc multumit, dar este o incercare despre un subiect care ma intereseaza foarte mult, si atunci o cotez cu un maxim de stelute, pentru ca in felul asta sa atrag si alte opinii, si poate am sa gasesc la altcineva textul pe care l-as fi vrut.
Parerea Comisiei nu stiu de ce ar trebui sa conteze, poate doar daca isi fac ei calcule- sa promoveze noi talente carora sa le predea stafeta organizarii administrative (cineva trebuie sa o faca si pe asta, domnule Erbiceanu).
Abia acuma deschiderea catre polemica, pe care am initiat-o
prin articolul de fata, incepe sa se contureze. In loc sa discutam lucruri marunte, neesentiale, sa abordam ceea ce este cel mai important: cum sa facem ca poezia sa progreseze, cum sa facem ca cei care bat la portile ei, sa se faca auziti.
Apreciez parerea dumitale ca atare si, dupa cum vezi, o consider mult mai mult decat bine venita. Eu mi-am expus parerea mea care nu se vrea de loc exclusivista. Este doar o parere. Imi inchipui, totusi, ca ar fi foarte greu de sustinut un sistem dublu in care, pe deoparte, noi trebuie sa ne apreciem singuri, iar pe de alta, ar trebui sa asteptam cofirmarea unui esalon superior s-o confirme.
Este adevarat, numele celui care semneaza poezia, daca este cunoscut, atrage mai multe vizionari. Nu stiu daca titlul poeziei are o prea mare importanta. Ai observat, cred, ce titluri de nonsens apar zilnic. Ar trebui sa le citim pe toate? Multe cocheteaza cu ridicolul doar pentru a atrage atentia si a ascunde ceea ce este atat de usor de recunoscut: \" ca nimic nu e de spus\".(Sa ma ierte Eminescu!)
De asemenea, cum am mai afirmat si in raspunsul dat anterior, consider ca cei trecuti de o anumita limita pe scara, destul de neclara, a punctajului, nu ar trebui sa mai fie retribuiti cu stelute. S-ar putea gasi o alta solutie. Pentru asta, in momentul de fata, stam atat de civilizat de vorba. Si am pentru ce, domnule Petrescu, sa va multumesc!

de cele mai multe ori, cei care participa la polemici sunt manati de orgoliul, si acelasi orgoliu ii impiedica sa accepte cele mai clare argumente si cele mai serioase dovezi.
am remarcat in schimb pe articolul tau anterior un fapt mai rar dar in schimb mult mai evident. exista utilizatori care vin pe site mai mult ca sa flirteze si uneori se ajunge la insiruiri de argumente mincinoase si penibile doar din dorinta de a-i demonstra celuilalt ce mare e sentimentul. mie mi s-a facut scarba in fata acestui gen de manifestare si de cate ori am intalnit-o am renuntat sa mai particip la polemica fiindca in cele mai multe cazuri cei implicati sunt legati la ochi mult mai strans decat in cazurile manifestarilor de orgoliu.
ai mai ridicat tu niste probleme acolo care merita abordate dar voi reveni cand am mai mult timp la dispozitie.