An nou
Paseste lin si molcom intr-o tandra lancezeala
Si calea ce-o alege, mai bunã i se pare
cum cad fara de aripi si se preling in mare
In ziua cea ce vesnic e sfarsit si inceput, viata si moarte in acelasi timp...
Veniti voi ingeri! Veniti voi zeii din Olimp!
si n-avem drum tot anul asta pe pamant
cand numai doru-mi viscol umil mi-a fost si frant
de oboseala dau cu piciorul in bortoasa sticla goala
pina-mi se bulbuca visul si imi da din nou pe-afara
sa-nceapa noul an,sa creasca drumuri noi peste morminte
an nou, an nou, an nou...
An nou si nou cuvant peste cuvinte
Acum in ceasurile sfinte
Vechi zile si-au pus hainele de duminica
Această poveste este închisă și nu mai acceptă contribuții.