hai, acum ninge!
hai, acum ninge, scutură-ndoiala
și risipește-o pașnic printre fulgi!
o știi și tu: îți e de-ajuns țicneala
din cer un uger de-amintiri să mulgi.
hai, acum plouă, lasă nestemata
de amintiri, că vine iar ninsoarea,
ce tulbura condescendent, triumful primaverii ce va sa vina.
hai, acum iarba ți-a înflorit în tălpi
topește tot ce-ai adunat în frigorifica vitrină.
vezi, mai degrabă știe bine vara
să îți topească banii din chenzină.
zâmbește, deci, și umple iar cămara
cu-astă zacuscă-n versuri întocmită.
"scutură-ndoiala", o fi de vină
doar dac-ar suferi de lenevită
doar dac-ar suferi de lenevită
eterna scufundare-n lenevită
eterna scufundare-n lenevită
de toți ce-i care scriu poeme, bănuită.
trabantul c-are ușa ruginită
Această poveste este închisă și nu mai acceptă contribuții.