PERSONAJE:

PREOTUL
TRIMISUL
CORUL CREDINCIOȘILOR

(Interiorul unui templu enorm, în mijlocul unei slujbe. Timpul în care se petrece acțiunea este incert. Religia de care aparține aceast templu este una strict imaginară. Este important să nu fie satirizată credința în sine sau orice religie reală – nu acesta este scopul textului.)

(PREOTUL ține o predică, folosind cuvinte inteligibile. CORUL CREDINCIOȘILOR ascultă și se roagă.)

(Intră furtunos TRIMISUL. Trăsăturile feței sunt acoperite de păr și eșarfe. Arată hainele zdrențuite.)

TRIMISUL: M-am întors! (Leșină.)

(PREOTUL se oprește din predică. Întreg CORUL se uită la noul venit. După un moment de șoc, PREOTUL se îndreaptă, cu precauție, către TRIMIS.)

PREOTUL: Bună ziua? Sunteți în regulă? (Cere, din privire, ajutor de la COR.) Aveți nevoie de ajutor?
TRIMISUL: (Se trezește.) M-am întors! Ha! M-am întos! Am reușit! Am reușit!
PREOTUL: Păi bine, omule, dar cine ești și cu ce drept ne întrerupi ceremonia de marți seară?
TRIMISUL: Sunt eu, Constantin. Constantin Calanca. Cel trimis pe Muntele din Orizont.
PREOTUL: (Îl recunoaște.) Constantine! Tu ești?
TRIMISUL: Eu sunt!
PREOTUL: Te-ai întors!
TRIMISUL: M-am întors! Haha!

(Cei doi se iau în brațe. Jubilație generală. CORUL dansează și cântă de fericire.)

CORUL: S-a întors! El e! S-a întors! După atâta timp!
PREOTUL: Te-ai întors! Cât mă bucur să te văd Constantine, am crezut că ai murit.
TRIMISUL: Nu mai aveam mult. Credeți-mă, dacă știam în ce mă arunc, nu mă mai ofeream voluntar nici în ruptul capului. Dar cineva trebuia să se ducă și, sincer, mă bucur că m-am dus eu și nu altcineva. Știți cum se spune, dacă vrei o treabă bine făcută, trebuie s-o faci tu.
PREOTUL: Vrei să spui că…?
TRIMISUL: Da.
PREOTUL: ‘Ai, lasă-mă. Chiar?
TRIMISUL: Da, l-am găsit. Exact acolo unde ați zis c-o să fie, în vârful muntelui, sculptat pe piatra dintre cele două stânci care seamănă cu un cal și cu o iapă.
PREOTUL: L-ai găsit? L-ai găsit! Dar e incredibil, nu pot să cred! Trebuie să anunțăm. Trebuie să anunțăm chiar acum pe toată lumea! Chemați toți credincioșii, toți să se adune de urgență! Constantine, hai, vino cu mine să anunțăm!

(PREOTUL și TRIMISUL se duc la locul unde PREOTUL ținea predica mai devreme. CORUL CREDINCIOȘILOR se mărește.)

PREOTUL: Oameni buni! Stimați credincioși! Am un anunț important de făcut. S-a întors Constantin Calanca, cel pe care l-am trimis pe Muntele din Orizont. Și, mai mult decât atât, s-a întors cu vești. A reușit! A urcat până-n vârf și a găsit ceea ce a avut de găsit. Ceea ce am așteptat cu toții să găsească. Cel Mai Important Text Din Lume a fost găsit! (Jubilație generală.) După atâtea căutări eșuate, atâtea eșecuri și atâta așteptare, Constantin a reușit! Exact unde spuneau toate cărțile c-o să fie, în vârful muntelui, între stânca în formă de iapă și cea în formă de cal. Singurul text, singurul semn, singurul lucru pe care divinitatea noastră ni l-a lăsat după A Treia Mare Întâmplare Religioasă Importantă. (În șoaptă, TRIMISULUI.) Ai notat tot ce se putea nota despre el, da?
TRIMISUL: Da.
PREOTUL: (Tare, să audă CORUL.) Constantin, te rog, spune-ne tot ce ai aflat despre Cel Mai Important Text Din Lume.
TRIMISUL: (Vizibil emoționat, scoate un carnețel cu care se consultă.) În primul rând, culoarea textului este albastru închis.
PREOTUL: Cât de închis?
TRIMISUL: Foarte închis, aproape negru. Două secunde! (Citește din carnețel.) „Haștag zero cinci zero patru unu F”. Codul hex al culorii.
PREOTUL: Minunat! De acum înainte, toate textele noastre vor fi scrise cu această culoare. Cele vechi vor fi arse și rescrise cu acest albastru închis!
CORUL: Da! Albastru închis! Minunat!

(PREOTUL îi face semn TRIMISULUI să continue.)

TRIMISUL: Mai departe, după ce am analizat amănunțit fiecare literă, pot spune, foarte sigur, că fontul este „Impact”.

(Un moment de liniște în care toată lumea rumegă știrea.)

PREOTUL: (Brusc.) Minunat! Extraordinar! „Impact”! Vom scrie numai cu acest font și cu albastru închis. Orice alt font sau orice altă culoare sunt interzise!
CORUL: Da! Minunat! Jos cu „Arial”! Jos cu „Times New Roman”!
TRIMISUL: Iar dimensiunea textului, sunt sigur, este de 1,4527834 centimetri înălțime.
PREOTUL: Fabulos! 1,4…
TRIMISUL: 1,4527834.
PREOTUL: Așa. Singura dimensiune acceptată! Dimensiunea universală a oricărui text!
CORUL: Ura! Cât era? Extraordinar! Cât a zis? Unu virgulă patru, ceva… Minunat!

(Același joc și la următoarele informații aduse de TRIMIS. Crescendo.)

TRIMISUL: Aliniat la dreapta. 275,2347626 de centimetri lungime și 54,3254723 de centimetri lățime. Scris numai cu litere mari. „Decât” peste tot, fără niciun „dar”, bucureștenii aveau dreptate. Scris numai cu „Δ din „I”. Litera „O” are un punct în centru. Căciulița lui „Ă” este verticală. Și litera „E” are patru linii orizontale, nu trei.

(Liniște, toată lumea așteaptă ca TRIMISUL să continue.)

TRIMISUL: Atât.
PREOTUL: Atât?
TRIMISUL: Atât. (Își răsfoiește carnețelul.) Mă rog, mai sunt câteva chestii mici, înclinația textului, umbra pe care o face pe piatră, mirosul pietrei și așa mai departe, dar în mare, da, cam atât.
PREOTUL: (După un foarte scurt moment de liniște totală.) Atât! Incredibil! Fabulos! Minunat! Atâtea lucruri de valoare pe care le știm numai și numai datorită ție! Felicitări, Constantin! O să pun să ți se ridice o statuie! (Către COR.) Ați reținut, da? Mergeți și puneți în practică tot ce-am discutat astăzi aici. (Către TRIMIS.) Ești extraordinar, Constantine! Permite-mi să te servesc cu cel mai scump vin pe care-l am, mi l-a adus vărul meu, o bunătate de vin…

(PREOTUL continuă să vorbească cu TRIMISUL, în timp ce se îndreaptă către ieșire. CORUL iese și el.)

(Cortina.)