poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1992 .



suceava nord-bucurești nord
poezie [ ]
fără loc rezervat

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [emilian ]

2007-11-21  |     | 



cinci întrebuințări ale șinelor de cale ferată

să-mi fac o năsălie pe care înșir morții și viii n-ar conta diferența unii locuiesc doar deasupra alții doar înăuntru

să-mi fac niște picioroange poate așa voi ajunge la oamenii care m-au așteptat fără să mă fi văzut

să-mi fac un pat lung așa voi dormi oriunde cînd mă apucă somnul

să le car acasă ca pe niște prieteni care s-au îmbătat să le primenesc nu le judec știu ce înseamnă o dimineață cu un milion de ochi înfipți în oase

să le conduc la gară cînd pleacă e foarte important să ai pe cineva care să te conducă noaptea proprii pași te ajung din urmă și te mănîncă

conversație

îmi place halvița turta dulce susanul de pe covrigi nu-mi place apa prea fierbinte

îmi sprijin capul de pereții vagonului e bine să ai pe cineva care să-ți ducă gîndurile nu prea am avut oameni prieteni mai mult pereți prieteni ei nu te judecă ei nu vorbesc în plus ei nu se culcă cu nu știu cine apoi își cer iertare

în compartiment miroase a om mirosul ăsta cald mirosul ăsta țepos ca o încăpere închisă de prea mulți ani e bine că nu le văd fețele am dreptul să-mi închipui că sunt oameni buni

definiții

îmi place un joc pe care nici acum nu știu să-l numesc
de fiecare dată cînd se smuncește trenul a plecare îmi iau mîinile de pe balustradă mă întreb dacă aș cădea cine m-ar prinde dar niciodată nu cad așa că nu știu niciodată

păcănitul uniform al roților o limbă de circulație internațională pe care dacă ai ști-o te-ai descurca oriunde cînd se ajunge într-o gară se tace e semn că respectăm oamenii care coboară ei au ajuns deci nu mai există cînd se trece un pod se urlă ca să alungăm apa care ne ia morții în restul timpului se vorbește cu voce scăzută pentru că nu le putem spune pe toate

foarte puțină lumină
cît să spele pereții de umbre și alte creaturi
cît să înțelegi că ochii nu sunt complet inutili
îmi spui că îmi ții inima în palme mă cuprinde un fel de căldură ca atunci cînd bei vin fiert și te faci roșu în obraji

cea mai scurtă distanță între două norduri e o linie curbă

obosit gol
chircit ca un covrig înghețat

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!